Cât e scorul? Scorul FICO.

Precum majoritatea cetățenilor, neavând pregătire economică și financiară, nu știam deloc de existența unui indicator care, în lumea digitală în care avansăm tot mai mult, ne poate influența viața la modul foarte concret, fiind vorba de aspectele financiare ale vieții noastre.

Aflu că:

„Dacă te-ai gândit să îți cumperi o casă, o mașină sau să îți faci un card de credit, trebuie să știi că orice instituție financiară dorește să cunoască riscul pe care și-l asumă prin împrumutarea sumei respective. Scorurile FICO sunt utilizate pentru determinarea riscului de credit și pot afecta termenii și condițiile de creditare. Scorurile mari pot conduce la condiții de creditare mai bune.”

Și dacă așa se pune problema, e util aș spune să chiar știm mai multe despre acest scor…

În Istoria globală a crizei financiare 2007-2010, Johan A. Lybeck ne spune:

„Evaluarea îndeplinirii condițiilor de creditare de către clienți se face cu ajutorul scorurilor FICO, numite după compania din Mineapolis (Fair Issac Corporation) care a început dezvoltarea modelului acum 50 de ani. scorul FICO pornește de la 300 și ajunge la 850. Un scor FICO sub 600 implică un risc de eșec de 51%, iar un scor între 600 și 649 un risc de eșec de 31%. Un împrumutător trebuie să aibă un scor FICO de cel puțin 700 pentru a primi statutul de client standard. Împrumutul standard obișnuit are un scor FICO de 725; împrumutul substandard tipic are un scor de 628.

Aceste date se aplică situației de dinaintea crizei. Până în 2010, standardele trebuiseră să fie coborâte din cauza înrăutățirii situației economice a celor mai mulți împrumutători, iar granița dintre standard și substandard fusese stabilită la 640 în loc de 700.”

Ce să înțeleg de-aici? Că nimic nu este imuabil, totul curge, totul e relativ și flexibil funcție de… condiții…

O animație a lucrurilor imprevizibile ce pot reduce scorul FIFO poate fi văzut aici: Unexpected Things That Lower Your Credit Score.

Alte precizări ale aceluiași Lybeck:

„Scorurile FICO depind în mare măsură de istoricul de plată al persoanei împrumutătoare (neplată, întârzieri la plată). Acest factor are o pondere de 35% în metoda de calcul. Dacă de exemplu, aveți la început un scor FICO decent de 724 și apoi întârziați mai mult de 30 de zile cu plata ratelor, scorul dumneavoastră FICO scade la 678. Dacă se întârzie cu plata mai mult de 90 de zile, împrumutătorul este considerat rău platnic, iar scorul FICO scade la 660. Debitorul trece astfel de la categoria standard, la substandard”

De la Biroul de Credit aflăm că:

„Începând cu luna martie 2009, Biroul de Credit a pus la dispoziția participanților (bănci, IFN-uri) FICO® Score de la Biroul de Credit, construit pe baza unui model statistic internațional aplicat bazei de date a Biroului de Credit.

Scoringul Biroului de Credit este un număr cuprins intre 300 (slab) și 850 (foarte bun), care arată probabilitatea ca o persoană fizică să-și plătească în viitor ratele la timp. Un scoring cât mai mare indică o posibilitate mai mare de a obține împrumutul și/sau de a avea condiții mai bune ale creditului (suma mai mare, rata mai mică.

Informația este furnizată, în termen de câteva secunde, sub forma Raportului de Credit.”

Și am ajuns de fapt la ceea ce voiam să spun… Biroul de credit ne spune ce este, pe pagina sa de internet numită, așa cum se obișnuiește, „Despre noi”:

„Înfiinţat la sfârşitul anului 2003 şi înregistrat la Registrul Comerţului în data de 16 februarie 2004, Biroul de Credit este o societate pe acţiuni care are ca acţionari 25 de bănci.

Societatea Biroul de Credit S.A. este membră a Asociaţiei Europene a Birourilor de Credit (ACCIS).

Obiectul de activitate al Biroului de Credit se referă la:

• Colectare/prelucrare date privind portofoliul de clienţi – persoane fizice ai participanţilor
• Informaţii/analize oferite participanţilor în scopul:
  • identificării şi cuantificării riscului de credit
  • creşterii calităţii creditelor
  • diminuării riscului de fraudă şi protejării creditorilor
• Stabilirea criteriilor uniforme de apreciere a clientelei (scoring)
• Consultanţă financiar-bancară”

Cu alte cuvinte, deși în relația cu clientul, oricum banca este în postura avantajoasă a celui care „dă”, i nu a celui care „cere”, acest rol fiind atribuit clientului, aceste organisme financiare (cum li se spune), au simțit nevoia să-și întărească și mai mult poziția prin asociere și „gestionare” (catalogare, evaluare, clasificare) a clienților și candidaților la postura de clienți ai băncilor. În acest timp, bieții cetățeni rămân dezorganizați, singuri și fragili în fața unor astfel de structuri precum băncile…