Manipularea electorală (4)

Articolele seriei: (1) | (2) | (3) | (5)


 Tehnici ale propagandei

Propaganda politică împrumută tehnici ale publicității comerciale. E ușor de văzut asta la campaniile electorale de tip american: parade politice, muzicanți, fete frumoase, pancarde, altfel spus, un tip gălăgios de reclamă. Desconsiderând electoratul, propaganda răspunde scurt fie la întrebări posibile ale votanților, fie la întrebări create chiar de propagandă, prin informații simplificate, accesibile marii majorități. Uneori se face o distincție între propaganda albă (sursă cunoscută) și propaganda neagră (lasă să se înțeleagă că informația ar emana de la o altă sursă decât cea reală).

Consolarea Poporului

Această tehnică, aflată la limita manipulării, e folosită de reprezentanții Puterii care se angajează în acțiuni caritabile, sau vizite în zone calamitate, vrând să arate că suferă alături de oameni, sau că se bucură alături de ei:

La sărbători naționale, liderii politici își aleg diferite localități, unde participă la evenimentele ritualice, în funcție de capacitatea de a produce astfel informație cu valoare electorală, sau cu valoare adăugată la nivel de capital politic (notorietate, încredere, opțiuni de vot, etc.) Aici vorbim despre propaganda deschisă, cu scopuri asupra cărora nimeni nu are dubii, scopuri pe care politicienii nu le pot ascunde. Vizitele pe șantiere sunt de asemenea momente de organizare a spectacolelor propagandistice, propaganda deschisă devenind manipulare atunci când acestor evenimente li se adaugă manipulări de contexte sociale. Atitudinea față de ritmul lent al lucrărilor este astfel o extensie manipulatorie prin care se vizează o percepție socială și un anume comportament nedeclarat de influențare a populației.

Un lider autoritar ce controlează muncitorii sau firma ce a contractat repararea unui pod, îi îndeamnă, îi ameninţă, îi sancţionează verbal și-i mustră pe constructori şi muncitori că au un ritm prea lent etc., înregistrează puncte la imaginea sa publică la nivelul acelei populaţii. Grija lui faţă de oameni nu este deci direct legată de mecanismul propagandistic la vedere, ci de extensia acestui mecanism al vizitei propriu-zise. O propagandă deschisă este însoţită de o propagandă ascunsă, a cărei informaţie este regizată pe extensia evenimentului care „se vede”, generarea de evenimente, acţiuni, discursuri din care să reiasă că acestuia îi pasă de soarta comunităţilor pe care le vizitează.

Asocierea

Această tehnică de propagandă se referă la asocierea politicianului cu anumite evenimente. Astfel, veștile bune sunt transmise totdeauna de politician, pe când veștile rele (cu excepția celor foarte rele) sunt transmise prin intermediari.

Veștile foarte rele sunt comunicate de propaganda de stat (sau partid) în termenii situațiilor de criză, situații pe care abilul politician la va folosi pentru gestionarea propriei imagini și pentru construcția imaginii de Erou Salvator, mai ușor de configurat în situații de criză socială, economică sau politică.

Informația politică transmisă prin propagandă are o serie de avantaje pentru politician:

  • ascunde sub o mască plăcută informația politică definită și organizată, prelucrată și transmisă populației, în mare parte obișnuită cu stereotipuri comportamentale;
  • propaganda politică pregătește terenul pentru derularea altor acțiuni de influențare;
  • acțiune de multe ori invizibilă marii mase a populației, ce creează „condițiile psihologice care conduc la reacția așteptată”;
  • crearea de ocazii pentru transmiterea unei anumite imagini și dimensiuni a structurii de personalitate a politicianului, prin: organizarea de evenimente și incidente speciale, simplificarea mesajului, etc.

Simplificarea și inamicul unic

E ușor de observat similitudinea dintre propaganda politică și cea religioasă, ambele manifestări debutând cu sintetizarea într-un text simplificator a ideilor ce trebuie propagate. Unii poate mai țin minte cursul scurt de istorie a partidului comunist:

Sau mai recent, un curs de „băsism”, ales doar pentru că e mai relevant pentru o întreagă clasă politică, fără discriminări 😉 :

De fapt, regula de bază a oricărei propagande politice este simplificarea ideilor pentru a le face mai ușor de ingurgitat, după cum spunea Jean-Marie Domenach, în „Propaganda politică”:

„Este remarcabil că la originea celor trei mari tipuri de propagandă care au bulversat omenirea găsim următoarele trei tipuri de texte: credința condensată în Crez sau simbolul de la Niceea; Revoluția franceză a redactat o declarație a Drepturilor Omului și Cetățeanului, despre care am putea spune că va constitui alfabetul propagandei sale și care, încă valabil și astăzi, demonstrează vitalitatea acestor principii. Aceste două texte sunt de o densitate și limpezime admirabile – nu li s-ar putea găsi nici un cuvânt în plus; amândouă sunt scrise cu fraze scurte și ritmice, astfel încât pot fi ușor reținute. Marxismul a elaborat un document mai lung, Manifestul comunist, în care Marx și Engels își expun doctrina în formulări percutante.”

Ca ultimă formă de simplificare e folosit simbolul, cel care include o întreagă lume de idei și sentimente, emoții și cunoștințe: crucea creștină, V-ul victoriei, zvastica (simbol solar preistoric).

Individualizarea

Sloganuri ca „Jos …”, „Trăiască …”, etc. sunt elemente ale propagandei politice adresate maselor. La nivel simbolic, în conflictele politice se apelează adesea la simplificarea lupte prin identificarea unei doctrine, partid sau chiar individ. Spre exemplu, propaganda marxistă nu luptă cu întreaga societate, similar propagandei naziste, care decupează adversari credibili: „iudeo-marxiști care trag sforile”, „clică de preoți ostili statului”, etc. Așa se face că propaganda identifică un segment social restrâns, o categorie de persoane.

Deformarea și caricaturizarea

Presa partizană s-a specializat în vânătoarea de declarații, expresii, cuvinte care să-l pună în dezavantaj pe adversar. Demagogia polemică a campaniilor electorale din regimurile democratice operează cu simplificări grosiere, fără argumente, la fel cu stilul televiziunilor de știri actuale obligă cumva politicienii să renunțe la argumente și nuanțe (admițând că le-ar avea!).

Regula orchestrării

Pentru atingerea scopurilor, propaganda folosește repetarea mesajului. Goebbels spunea:

„Biserica Catolică rezistă pentru că ea repetă același lucru de două mii de ani. Statul național-socialist trebuie să acționeze la fel.”

Repetiția trebuie să concentreze esența mesajului p termen lung, adăugând noi forme de prezentare ce evită plictisirea auditoriului. Așa apare necesitatea unei bune orchestrări, conform celor spuse de același Domenach:

 „Orchestrarea unei teme constă în repetarea sa prin toate canalele de propagandă, în forme adaptate publicului și cât mai diverse. «Unui public diferit, o nuanță diferită» – era una dintre directivele lui Goebbels, sesizând că propaganda în domeniul culturii este cea mai eficace în cazul în care ținta este alcătuită din francezi.”

O formă a propagandei politice este așa-numita propagandă rapidă, în care dezvăluirile despre adversar se succed cu așa  viteză, încât acesta nu mai are timp să răspundă la prima, sau atunci când totuși o face, atenția publicului e deja îndreptată spre altceva:

„Răspunsurile sale nu vor putea să prindă din urmă șuvoiul de acuzații, iar singura posibilitate a adversarului va fi să preia inițiativa, dacă poate, și să atace cu o și mai mare rapiditate.”

Regula transferului

Se bazează pe prelucrarea – în interesul candidatului – a ideilor, convingerilor, credințelor și atitudinilor deja existente la nivelul opiniei publice. Astfel, există cuvinte-cheie folosite pentru situații de panică, de ură, sau de iubire, care activează mitul unității. În spațiul nostru funcționează deja credința că parlamentarii dorm la serviciu, imagine ce discreditează întreaga clasă politică. În domeniul corupției, s-a ajuns la sintagma: „Și el fură, dar măcar face ceva.

Regula unanimității și a contagiunii

Un fenomen specific opiniei publice este imitația. Această regulă funcționează în cazuri precum cel al conformismului față de o opinie generală cu care, mulți membri ai unei mulțimi/comunități evită să intre în conflict. Sigur că vorbim aici de spiritul de turmă, propaganda folosindu-se de această regulă acreditând ideea că opinia majorității trebuie respectată pentru propriul confort psihic.
Propaganda folosește brigăzi de aclamatori răspândiți în mulțime care „încălzesc sentimentul de participare și implicare într-o anumită atmosferă”. Așa se poate construi progresiv delirul mulțimii în jurul unui lider sau al unei idei.

Tehnici de contra-propagandă

Contra-propaganda e o acțiune de tip reactiv ce devoalează categorii de teme și subiecte ale adversarului, izolând tatici și tehnici, mituri și arhetipuri, clișee și stereotipuri, scheme ale Adversarului.

Descompunerea

Etapa de descompunere a propagandei adversarului în secțiuni și secvențe tematice. Se identifică mitologia subiacentă enunțurilor, cuvintele-cheie, precum și arhetipurile și stereotipiile folosite de adversar.

Izolarea punctelor slabe

Așa cum e normal, contra-propaganda se va concentra pe veriga slabă a strategiei adversarului. Dacă e vorba de un grup, trebuie identificat cel mai ușor de atacat membru al lui, sau cea mai slabă afirmație/idee susținută de programul propagandei.

Evitarea confruntării cu punctele tari ale propagandei

Există regula conform căreia, o discutare rațională a propagandei adversarului te pune într-o situație slabă în raport cu propaganda, mai ales dacă tema respectivă e una puternică a propagandei. Raționalitatea te poate aduce în postura de a repeta termenii și ideile propagandei, ceea ce-ți aduce un real deserviciu, mai ales dacă operezi pe terenul adversarului.

Desconsiderarea adversarului

Același Domenach face o observație pertinentă: în cele mai multe cazuri, este mult mai ușor să desconsideri sursa tezei, decât teza însăși, mai ales dacă e o teză ce reclamă argumentare rațională pentru a fi demontată, lucru ce te duce pe traiectoria dorită de propagandă. Politicienii sunt conștienți de acest pericol:

„Diversiunea personală este o armă clasică la tribuna Parlamentului și a reuniunilor publice sau în coloanele ziarelor: viața privată, schimbările de atitudine politică, relațiile îndoielnice, acestea sunt muniții obișnuite.”

Dezmințirea pri probe

Se referă la identificarea de fapte care contrazic propaganda adversarului. Se va căuta o fisură în lanțul derulării propagandei, o idee, o afirmație care să poată fi demontată și ruinată cu o probă indubitabilă (fotografie, afirmație, declarație necunoscută sau mai puțin cunoscută). Ruinarea acestui punct al propagandei poate duce la ruinarea întregii teme a propagandei. Pentru că probele pot fi acuzate de trucaj, ar fi de preferat ca sursa folosită pentru dezmințirea propagandei adverse să facă parte dintre lucrurile și sursele de informație ce aparțin adversarului.

Ridiculizarea adversarului

Râsul, fie el superior, vulgar, individual ca semn al libertății, râsul dezinhibă, solidarizează și detensionează atmosfera. De asemenea, bancurile pe seama adversarului duc la construirea Personajului ridicol. Ridiculizarea este una dintre cele mai puternice tehnici de propagandă, corodarea imaginii adversarului obținându-se cu astfel de campanii de ridiculizare.

Definirea situației

Conform lui Confucius, numirea lucrurilor creează Ordine. Etichetarea negativă a adversarilor tinde uneori să se întoarcă împotriva celor care-au făcut asta cu scop denigrator: staliniștii au sfârșit prin a asimila eticheta „stalinist”; denigratorul „golan” a sfârșit într-o nouă semnificație dată de participanții la fenomenul Piața Universității, generând o identitate colectivă existentă doar la nivel difuz până atunci, prin „Imnul Golanilor”

Anunțuri

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s