Factorul (in)tern (8)

Articolele seriei: (1) | (2) | (3) | (4) | (5) | (6) | (7) | (9)


Să mergem mai departe cu opiniile generalului Aurel Rogojan. E vorba despre ceea ce domnia sa numește „insurecții electorale”, afirmând astfel că de fapt,

„România nu a avut parte de alegeri, ci de «insurecții electorale». Insurecțiile electorale din primul deceniu postbelic au salvat Occidentul de comunism și Estul de capitalism. În prezent, insurecțiile electorale retrasează ori consolidează noile spații de siguranță dintre potențiali inamici.”

Prezidențiabili sub steag străin…

Ce-i mână pe ei în luă? Cine sunt, dincolo de aparențe, ce-au făcut și ce pot face pentru țară, cei care se aruncă în confruntarea electorală pentru scaunul de Președinte al Țării? Desigur, ca în orice competiție, există tipologii de „catindați”.

Continue reading „Factorul (in)tern (8)”

Capitalism de cumetrie (3)

Articolele seriei: (1) | (2)


Și după o prezentare teoretică a conceptelor și modelelor cu care se operează, Iulian Stănescu ne introduce în România „electorală” a anului 1990, când fără nici o pregătire, marea majoritate a populației „făcea politică”… Nopți întregi, numeroși oameni stăteau cu ochii cât cepele în fața ecranelor TV, punând pasiune și ardoare în tot felul de „dezbateri politice”…

1990. Alegeri

Identificarea clivajelor sociale

Cu referire la teoria clivajelor, se afirmă că formarea lor depinde și de existența unui conflict social major, condimentat cu suficientă valoare și emoție încât să dividă societatea. Abia după anul 2000 și trei cicluri electorale s-au elaborat studii cu privire la clivajele politice din țările foste socialiste, unde se pot recunoaște ușor trei dintre clivajele lui Rokkan: urban-rural, centru-periferie și stat-biserică. Cel de-al patrulea, clivajul patron-angajat neputând fi identificat în lipsa patronilor, deoarece în comunism, statul era unicul patron, s-a propus un alt clivaj, tot de natură economică, respectiv clivajul minimaliști-maximaliști, care-i opune pe adepții unei reforme neoliberale (terapia de șoc)- maximaliștii, partizanilor unei abordări prudente, graduale – minimaliștii.

Continue reading „Capitalism de cumetrie (3)”