Pentru că e cazul…

Pentru că în contextul în care niște ambasadori SUA, din Chișinău și București, au dat cu bâtele-n baltă, e cazul să reafirmăm unele lucruri. Printre care, „Tratatul de la Trianon”:

Și în acest context, recomand un articol al General Br. (r) Aurel I. Rogojan: „Românii din Franţa sancţionează lipsa de reacţie a autorităţilor române”, din care preiau la rându-mi:

„Groupe Realites Roumaines

SCRISOARE APEL

Un război din ce în ce mai aprig, în care România se crede de neatins.

Fundamentele Tratatului de la Trianon sunt de nezdruncinat, dar conjunctura internaţională din 2016 este cu totul alta decât cea din 1920. De aceea este indispensabil ca fiecare Român să cunoască, să transmită urmaşilor săi şi să difuzeze cât mai larg temeiurile tratatului de la Trianon şi, în acelaşi timp, contextul politic în care România se află în 2016.

I. Temeiurile Tratatului de la Trianon

A. Respectă principiile democratice şi liberale

a) Recunoaşte în drept o stare de fapt împlinită prin voinţa majorităţii locuitorilor din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Banat (Transilvania largo sensu): Unirea lor cu Regatul României, în virtutea dreptului la autodeterminare (Alba Iulia, 1 decembrie 1918).

b) Procedura de exprimare a voinţei locuitorilor a fost recunoscută, legitimă şi legală.

c) Toate „minorităţile naţionale” din Transilvania largo sensu (saşi, şvabi, evrei) aderaseră la unirea cu România prin declaraţii publice şi oficiale, în 1919; în consecinţă, aproape 80% din totalitatea locuitorilor din Transilvania largo sensu şi-au exprimat voinţa lor de unire cu România înainte de Tratatul de la Trianon.

d) Însuşi guvernul „alb” ungar, provizoriu, recunoscuse actul Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, înainte de Trianon, în mod implicit, în scrisoarea din iulie 1919, prin care acesta roagă Guvernul Român să intervină cu forţă militară contra guvernului comunist de la Budapesta. (Ref.: COMNEN: „Două experienţe comuniste în Ungaria”, Madrid 1953). Din guvernul alb ungar făceau parte: amiralul Miklós Horthy şi prinţul Windisch-Graetz. Ungaria comunistă a fost cea care a declarat război României în luna iulie 1919, iar armata ungară a intrat în Transilvania. Armata Română a respins-o, a ocupat Budapesta la 3 august 1919 şi a scăpat Ungaria şi Europa de comunişti. În urma acestor fapte de arme româneşti, prinţul Windisch-Graetz a publicat în presa europeană o scrisoare de mulţumire şi a promis României recunoştinţa Ungariei pe viitor. (Ref.: Comnen).

B. Demarcarea frontierei româno-ungare s-a făcut după criteriul etno-lingvistic

Această frontieră a separat şi separă două popoare de limbi diferite. În 1920 nu au existat şi în 2016 nu există „mase compacte de unguri în zonele de frontieră” cum susţine, fără jenă, propaganda ungară şi pro-ungară [1].

C. O comisie internaţională formată din savanţi germani, americani şi francezi a studiat documente şi hărţi austro-ungare, şi le-a confruntat cu situaţia de pe teren, înainte de a fixa linia de frontieră.

D. Tratatul de la Trianon e un act salvator al Naţionalităţii Române de la politica de exterminare programată de Guvernul de la Budapesta cu acordul Curţii de la Viena.

Într-adevăr, în perioada 1867-1918 a fost tentată exterminarea Românilor din Transilvania prin:

– legile Apponyi-Tisza, de tristă celebritate, urmărind un genocid cultural [2];

– colonizarea Transilvaniei cu elemente străine, în ritm galopant, sub controlul Ministerului Agriculturii de la Budapesta, echivalând cu un genocid prin înlocuire de populaţie (Ref: Ion-Aurel Pop şi I. Bolovan:„Istoria Transilvaniei”, ed. Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, pg:221-222.);

– execuţii în masă ale intelectualilor români, fără judecare prealabilă, îndeosebi între 1916 şi 1918, însemnând un genocid fizic [3].

Consecinţa acestei politici de exterminare a naționalităţii române – cea mai veche şi cea mai numeroasă din Transilvania – nu a reuşit să răstoarne raporturile demografice în 50 de ani, dar a reuşit să micşoreze ponderea populaţiei româneşti în favoarea celei ungureşti şi secuieşti, să maghiarizeze numeroase nume de familii şi de localităţi româneşti; să şteargă urme istorice ale anteriorităţii şi prezenţei româneşti în Transilvania. Dacă această politică ar fi continuat, Românii ar fi devenit o minoritate din ce în ce mai neînsemnată, înainte de a dispărea total, în cursul secolului al XX-lea. Poporul Român a reacţionat însă din toate puterile lui împotriva unui asemenea dezastru. El nu a renunţat la idealul pe care îl urmărea de secole: Unirea tuturor Românilor într-un singur Stat Unitar, căci aceasta era în trecut, şi este şi acum, prima condiţie de a vieţui ca Naţiune Română în timp. Sacrificiile consimţite de Naţiunea Română în întregimea sa – armata şi populaţia civilă – din Regatul României în cursul războiului de reîntregire a neamului, ajutorul militar şi moral al Franţei, imaginea de atunci a României, numită „Naţiunea sacrificată” de istoricul francez Michelet, şi conjunctura internaţională din acea epocă în care se ştia că Austro-Ungaria este „închisoarea popoarelor”, era contextul în care s-a elaborat şi semnat Tratatul de la Trianon.

II. Conjunctura euro-mondială actuală. O privire rapidă

Ungaria a declarat război tratatului de la Trianon din chiar clipa semnării lui (4 iunie 1920). Diktatul Hitler-Mussolini de la Viena (30 aug. 1940) a violat tratatul de la Trianon în favoarea Ungariei, aliata axei Roma-Berlin. Marea Britanie nu l-a recunoscut; Franţa era ocupată de armata germană. Nord-vestul Transilvaniei a fost smuls României sub ameninţarea de a fi distrusă de o dublă invazie concomitentă din est şi din vest, dacă refuza cedarea acestui teritoriu Ungariei. Ocupantul ungur a reînceput programul de exterminare a majorităţii româneşti din acest teritoriu cu o febrilitate şi cruzime sporită, din 1940 şi până la venirea Armatei Române. Astfel şi-a ţinut Ungaria făgăduiala de recunoştinţă către România. Aceasta este pentru Români un avertisment al istoriei de neuitat. După Al Doilea Război Mondial, Tratatul de Pace de la Paris (febr. 1947) a anulat Diktatul Hitler-Mussolini şi a consacrat pentru a doua oară Tratatul de la Trianon. Pacea între România şi Ungaria a fost aşezată pe două principii: respectarea frontierelor din 1920 şi fidelitatea cetăţenilor români de origine ungaro-secuiască faţă de Statul Român în care trăiesc. În actuala conjunctură euro-mondială, aceste două principii par să fie ameninţate.

a) U.E. este o structură în permanentă evoluţie, în care statul naţional dispare prin formarea de regiuni autonome cu vocaţia de a se federa pe deasupra frontierelor.

b) U.E. a adoptat principiul acordării de privilegii minorităţilor, considerate oprimate de majoritate. (Ref: Pierre Hillard: „Minorités et régionalismes dans L’Europe Fédérale des Régions”, Collection „Combats pour la liberté de l’esprit” ed. François-Xaviers de Guibert, Paris 2001 [4];

c) Minorităţile revendică autonomia şi uneori chiar independenţa. Această tendinţă duce la spargerea statelor naţionale în bucăţi. În consecinţă, vechile principii de drept internaţional nu mai sunt respectate; ele au fost chiar violate. Exemple: în 1995, N.A.T.O. bombardează Serbia timp de 78 de zile neîntrerupt, fără acord O.N.U., pentru a o determina să renunţe la Kosovo, provincia ei istorică. În ziua în care Guvernul Serb se pleacă în faţa brutalităţii N.A.T.O. şi acceptă condiţiile, Consiliul de Securitate O.N.U. permite intervenţia militară în Kosovo (9 iunie 1999). Precedentul juridic de datorie de a interveni în favoarea unei etnii care vrea să se desprindă de statul căruia îi aparţine e creat. („ingerinţa”). Drepturile istorice nu mai au deci nici o valoare. Dat fiind că raporturile demografice sunt în continuă schimbare (prin presiuni economice, politice, prin teroare) minorităţile îşi măresc revendicările, pe considerente demografice [5].
Conflictul din Ucraina repetă tragedia Iugoslaviei. Spre deosebire de cazul Kosovo, Putin ocupă Crimeea pe considerente istorice. În zilele acestea, conflictul sângeros din Ucraina se agravează. Morala, pentru Români, este: orice revendicare a Basarabiei e o invitare la conflict sângeros. Un conflict izbucnit în Basarabia, va dezlănţui un altul în Transilvania. Ungaria, care face parte din N.A.T.O., are în acelaşi timp raporturi strânse cu Rusia. Interesul vital al României este respectarea tuturor frontierelor actuale. Nici una nu trebuie pusă în discuţie, iar elementul românesc să fie încurajat să rămână şi să se înmulţească pe loc. În acest context internaţional, în străinătate se multiplică publicaţiile care pretind că Ungaria a fost pe nedrept mutilată la Trianon. Specialişti în geo-politică preconizează şi prevăd revizuirea frontierelor în Europa centrală şi orientală. De pildă, în anii 1990, istoricii Pierre Miquel, Pierre Chaunu, Georges Castellan, G. F. Dreyfuss şi alţi profesori universitari şi academicieni din Franţa au negat legitimitatea existenţei Statului Român. În 1999, J. Solana, secretar general al NATO, declara: „Drepturile minorităţilor sunt mai importante decât suveranitatea statelor („Adevărul”, 8 iulie 1999), iar în 2014 Louis Valette, geopolitician, scria: „Ungaria a pierdut prin Tratatul de la Trianon din 1920 două treimi din teritoriul său. Putem admite că Ungaria doreşte să-şi regăsească frontierele istorice, cu atât mai mult cu cât metoda propusă, adică autodeterminarea Ungurilor care trăiesc în ţări străine este moderată. Totuşi se pare că este dificil ca aceste ţări, vecine cu Ungaria, să accepte un referendum de autodeterminare în teritoriile care au fost ungureşti” [6].

Concluzii

Interesul vital al Neamului Românesc şi datoria lui sacră este salvarea statului său naţional unitar şi respectarea frontierelor, oricare ar fi conjunctura mondială, şi prin mijloace paşnice.

– Punerea în discuţie a unei frontiere la est sau la vest, înseamna sfârşitul României.

– Împărţirea ţării in regiuni sau provincii autonome, la fel.

– Opinia publică românească e indusă în eroare prin umflate cuvinte de patriotism privind graniţa de est.

– În acest timp, statul vecin din vest revendică teritoriul transilvan şi se bucură de acordul guvernanţilor români aşa zişi patrioţi, pentru a desfăşura acţiuni de exaltare naţionalisto-multiculturalistă, de gust unguresc, în inima României.

– Acţiunile politicienilor români sunt o insultă la adresa Poporului Român.

– Înainte de 1990, regimul de tip sovietic era impus din afară. De atunci încoace, regimul politic se numeşte liberal şi responsabil. El este cu atât mai mult culpabil.

Ce este de făcut?

Poporul Român a reacţionat întotdeauna, din toate puterile lui, împotriva adversităţilor care, de-a-lungul secolelor, i-au ameninţat existenţa. Pildele trecutului sunt valabile şi astăzi, dacă vrem ca Naţiunea Română să dăinuiască în timp. De aceea credem că ar trebui ca multiple iniţiative personale, conjugate şi coordonate, în toată ţara, să creeze prin toate mijloacele democratice:

– un sistem de informare a publicului românesc şi străin asupra realităţilor istorice fundamentale ale Neamului Românesc şi asupra pericolelor care i-au ameninţat şi îi ameninţă existenţa, prezentate din punct de vedere românesc;

– un curent de amploare naţională pentru menţinerea neclintită a graniţelor actuale şi a unităţii teritoriale. Deci, împotriva oricărei tentative de autonomie locală, regională sau provincială, pe care anumite voci de aşa zişi Români le susţin, începând cu semnatarii Declaraţiei de la Budapesta (iunie 1989), pe care a semnat-o de asemenea şi FIDESZ-ul, partid actualmente la putere în Ungaria. Acest curent trebuie să fie independent de partidele şi autorităţilor conducătoare şi fără legături cu ele, pentru că acestea au interese de partid şi de persoane, în locul binelui obştesc şi naţional;

– educarea populară şi cu precădere a copiilor şi a tinerimii în spiritul fidelităţii faţă de drepturile câştigate de înaintașii lor. Punerea în primejdie a frontierelor şi a unităţii teritoriale a ţării este o trădare a „visului de al cărui dor ne-au murit părinţii şi strămoşii”; „a celor care au căzut pe multele câmpuri de luptă” [7]. Cunoaşterea acestor lucruri se transmite în familii, şcoli, universităţi, cercuri, asociaţii şi în public, prin expuneri şi conferinţe;

– crearea în toată ţara de asociaţii, organizaţii, comitete, grupuri, cenacluri care să organizeze conferinţe, spectacole, pentru apărarea Tratatului de la Trianon. Este de dorit ca acţiunile acestor formaţii să fie coordonate între ele pe cale asociativă. Reprezentanţii lor, aşa cum făceau capii Românilor în trecut, trebuie să trimită, în mod repetat, autorităţilor naţionale şi internaţionale, universităţilor, academiilor etc. memorandumuri care apără temeiurile Tratatului de la Trianon, mereu de actualitate, în care să expună argumente contra propagandei care vizează anularea lui;

– difuzarea de dovezi ale terorii exercitate de minoritatea ungaro-secuiască asupra Românilor şi alungarea lor din sate şi oraşe în anii 1940-1944, după 1945 şi după 1990 (linşarea Românului Cofariu la Târgu-Mureş, în 15 martie 1990);

– revendicări româneşti de revenire la vetrele de unde au fost alungaţi: cereri de ajutor politic, material şi moral pentru reintegrarea vetrelor;

– petiţii cerând impunerea de încetare a terorii exercitate asupra Românilor de minoritatea ungaro-secuiască, trimise autorităţilor naţionale şi internaţionale, până la O.N.U.

Reţelele de informare sociale prin internet stau la dispoziţia întregii Românităţi. Românii sunt buni informaticieni; sunt deci capabili să facă cunoscute realităţile ţării şi ale Neamului Românesc, din punct de vedere românesc. Destinul Neamului Românesc este în mâinile lui, căci voinţa unui popor întreg de a înfrunta unit adversităţile soartei este greu de înfrânt.

Pilda este însăşi Istoria autentică a Neamului Românesc, dacă o cunoaştem în adâncime şi cu adevărat. Deci, la lucru, rugând pe Domnul nostru Iisus Christos să ne lumineze cugetul şi să ne fortifice voinţa. „Ajută-te singur şi Cerul te va ajuta!”, spune înţelepciunea antică, iar inamicii Adevărului, Justitiei şi Omeniei nu o vor putea dezminţi.

În numele Groupe „Realites Roumaines”, Paris,
Dr. Cornelie Dragodan”


[1] Ref. J-P Besse: „Nicolas Horthy, le régent meconnu”. Ed. Via Romana, Paris, 2016.
[2] Ref:Jacques Ancel, ed. Gallimard, 1938, pg.176-177.
[3] A. Muzet: „La Roumanie Nouvelle”, Collection „Les Pays Modernes”, Pierre Roger & Cie, Paris 1920, pg.33; 50 -52.
[4]„La décomposition des nations européennes”, 2-éme édition augmentée, ed. F-X de Guibert, Paris 2010.
[5] Ex. Kosovo: în 1900, serbi 90%; în 1999, serbi 15%.
[6] revista „Civitas”, nr. 54, dec. 2014, pg. 32-37, articolul: Le Jobbick). L. Valette pare să ignore faptul că Transilvania nu a fost încorporată Ungariei decât 51 de ani (1867-1918)
[7] Foaia Diecezana Caransebeş, XXXIII, nr. 47 din 2 dec. 1918, Ref: I.A. Pop şi I. Bolovan, op.cit., pg. 331-332.

Anunțuri

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s