Curaj, sau reacție normală? Remarcabil!

Aflu că „Dana Nalbaru și Dragoș Bucur au ales home schooling-ul pentru fiica lor de 9 ani, Sofia”. Mergând la sursă (4 în aventură), dincolo de imaginea cu care am rămas despre Dragoș Bucur dintr-o emisiune TV, mi se confirmă (cel puțin declarativ), niște oameni atât curajoși, cât și atenți cu viitorul propriului copil. Așa cum e normal pentru niște părinți responsabili….

Și-acum citatul:

„Am retras-o  pe Sofia de la școală. De tot. Am ales ca ea sa învețe în sistem home schooling despre lucrurile care îi plac și fără constrângeri, fără competiții impuse, fără note sau calificative. Ne-am gândit bine înainte de a lua această decizie și ne-am „făcut temele” înainte de a ne arunca spre un asemenea viitor. Am vorbit cu oameni care își educă în mod similar copiii, citim mult despre asta și ne-am asumat inclusiv schimbarea ritmului nostru de viață, conștienți fiind că noi vom fi cei care va trebui să o ajutăm și să o susținem în tot acest proces. Vom descoperi alături de ea o grămadă de lucruri, sunt sigură. Sunt sigură că vor fi și momente dificile, dar am încredere în noi, ca echipă și, unde-s doi puterea crește, nu-i așa?

Ce m-a determinat pe mine să iau această decizie? Ea. Potențialul ei. Mi-am dat seama că sistemul de învățământ, acesta organizat pe grupuri de oameni care trebuie să demonstreze în fața altora ce și cât știu, ce și cât au învățat, este depășit de vremurile pe care le trăim. Nu consider că a învăța e un lucru greșit, dimpotrivă, cred că este esențialul pentru a avea o viață frumoasă. Consider, însă, că felul în care învață copiii în școlile din ziua de azi naște în ei o grămadă de frustrări care au darul de a le distruge frumusețea interioară. Am vrut ca ea să nu piardă această frumusețe, să o las să se dezvolte în ritmul ei, să capete încredere în ea însăși, să înțeleagă că singur îți poți depăși limitele, să învețe să facă în viață ceea ce îi place cu adevărat, să nu-i fie teamă niciodată să o ia de la început, să fie independentă, să nu-i dicteze nimeni direcția în viață… Aș vrea să nu îi fie frică să spună nu, să-i ajute pe ceilalți și să se bucure de viață cu adevărat. Încerc să nu proiectez (deși mi-e greu să n-o fac) viitorul ei, ci să o ghidez atunci când are nevoie. O las pe ea să-mi spună sau să mă facă să-i înțeleg nevoile și mă supun acestora. Pentru că ea e altă persoană, cu alte nevoi decât ale mele, cu propriile trăiri și alegeri. Când scriu despre Sofia nu spun că ceilalți copii sunt mai puțin buni, că e greșit a merge la școală, nu lovesc în profesori sau mai știu eu ce alte interpretări ar putea cei cu rele intenții să dea. Spun ca EA nu s-a adaptat sistemului clasic de învățământ într-un mod armonios și că alegerea noastră are de-a face cu felul în care sistemul a afectat în sens negativ copilul NOSTRU. Atât. Nu e mai mult. Nu e o luptă de convingere dusă cu nimeni, ci o dorință de a ne ajuta fiica să aibă o viață frumoasă și plină de lucruri bune.”

Fiind vorba de propriul lor copil, nu-i bănuiesc pe Dana Nălbaru și pe Dragoș Bucur de vreun joc de imagine. Dimpotrivă, citatul mi se pare a fi doar încercarea de a se apăra de atacurile la care intuiesc că vor fi supuși. Pentru că „sistemul” se va opune din răsputeri unui astfel de curent care ar crea premisele dezvoltării unor generații de adevărați „cetățeni” cu un puternic spirit critic, în defavoarea maselor amorfe ușor de manipulat (vezi Manipularea electorală). Estimez că, începând cu „cadrele didactice” și terminând cu BOR (Biserica Ortodoxă Română)  și „oamenii politici”, tot „sistemul” va încerca să împiedice dezvoltarea unui asemenea fenomen…

Acestea fiind spuse, nu pot decât să le doresc succes în demersul lor. Și să sper că și alții îi vor urma… Desigur că acei alții în nici un caz nu înseamnă toți. Pentru că asumarea unui astfel de gest nu e joacă, presupune nu doar mari disponibilitate, eforturi zilnice, constante, ci și posibilitate (resurse intelectuale, emoționale și chiar financiare).

Și pentru a justifica titlul acestui articol, da, cred că cei doi părinți dau dovadă de curaj, dar e și o reacție absolut normală în fața deteriorării avansate a sistemului public de învățâmânt din România…

Și dacă suntem aici, ar fi interesant un sondaj de opinie:

P.S. În acest context, merită (re) amintit documentarul „Educația interzisă„…
Dar și un link util: „Alternativa școlii acasă: de la detractare la elogiere

 

Anunțuri

88 de gânduri despre „Curaj, sau reacție normală? Remarcabil!

  1. Iar al 3-lea este SOCIETATEA!

    Să vedem de cee un copil nu ajunge să fie gifted! Cum se-ntamplă aceasta drama… pentru că este o dramă!
    Dar inainte să vedem DE CE… hai să ne imaginăm o societate de oameni gifted!
    Vă rog plasați aceste calități, aceste însușiri care potențial sunt ale oricărui om, da?!
    Plasați-le într-o societate virtuală! Sau într-o societate antrenată de 40 de ani de gifted education. Faceți un exercițiu mental.

    Care este reacția unui professor care are în clasă un copil care se fâțâie în bancă, care denotă dezinteres la oră, se uita pe fereastră și nu te mai ascultă în clipa în care tu te straduiești și vorbesti… care știi că este un copil foarte intelligent!

    Ca iti da niste raspunsuri cateodata de ramai PAF…dar e foarte inconstant! Nu te poti baza pe el ca i-a 10, ca el i-a 10 numai la ce vrea el si cand vrea el…in rest, nu-i pasa de nimic, dar iti sare-n cap in clipa in care i-ai dat o nota mai mica unui coleg si care-ti face scandal…

    Care-i societatea copiilor cand dau de cineva care are un grad de cunoastere mult superior lor, sau unui professor care da la un moment dat de un copil care are un grad de cunoastere mut superior, lor?
    Care..pe materia lor, a profesoarei/profesorului stie mai mult decat ei si incep sa faca pe desteptii in clasa, dand lectii si solutii corecte!
    Ii incurajeaza sau se simt frustrati si ii pun la punct, ii marginalizeaza?

    Dar colegii? Ce atitudine au? “Ce ma, te dai destept? Faci pe nebunu’?” “Tocilarule!” Da…ii umple de porecle, nu?
    Au multi prieteni, copiii astia?
    Cati intr-o clasa sunt cu astfel de caracteristici? Cam doi…unu, doi – correct! Sa stiti ca asa e in toata lumea!

    De fapt real, copiii gifted ajung sa fie cam 2% din populatie, adultii gifted – 2 % din populatie.

    Si atentie! Pana unde li se incurajeaza dezvoltarea inteligentei? Pai, pana la un punct. Si acest punct este extraordinar. Aproximativ 2-3% din populatie….la chinezi e 6% – e procentul cel mai extraoridinar!

    Deci, aproximativ 2-3% din populatie au IQ peste 130 si pot fi considerati ca fiind gifted…din acestia, cam 2-3% au IQ peste 150… si acestia pot fi oameni cu capacitati de lidership. Dintre cei cu IQ peste 150, in general cam 2-3 % ajung sa aiba un IQ peste 180 – acestia tind sa aiba o cultura foarte vasta si foarte profunda si foarte specializata.

    Dintre acestia, cam 2-3% tind sa aiba IQ peste 200.

    La un IQ peste 200 sunt oameni care sunt in stare sa descopere lucruri care nu sunt deloc evidente, care sunt greu de descoperit…in spate, sunt legile necunoscute ale Universului. Dintre acestia (mai, sa fie…), cam 2-3% au IQ peste 220 – acestia au inteligenta integratoare!

    Sunt in stare sa coreleze descoperiri, fapte, cunoastere, stiinta…sa le puna impreuna si sa aiba VIZIIUNE si sa inteleaga cum functioneaza sisteme complexe si dinamice!

    Acumaa…luati va rog, o populatie de 6 miliarde de oameni si puneti 3% (ca sa fim generosi) si 3% din ce ramane…si vom vedea ca de fapt, ceea ce ramane la sfarsit – inteligenta realmente capabila sa rezolve problemele care sunt critice, de criza…un numar de cativa oameni, statistic vorbind!

    Gifted Education a reusit sa schimbe procentajul, iar pe Curba (“Clopotul”) lui Gauss de reprezentare (Carl Friedrich Gauss (1777-1855), astronom, matematician şi fizician german.
    A făcut descoperiri importante în materie de mecanică celestă, electromagnetism, optică.
    A dezvoltat teoria numerelor.
    A pus premisele geometriei hiperbolice noneuclidiene.)a probabilitatii existentei unui anumit tip de inteligenta…de la inteligentele foarte inalte apar uite-asa (arata curbe in aer, ca pe val…) niste cocoase, apar salturi!

    Apreciază

  2. Cei cu IQ peste un anumit parametru, nu sunt cât ar trebui, sunt de sute de ori mai multi… sau sunt de 1000 de ori mai mulți! De ce? Pentru că Gifted Education a reușit să creeze un loc de hrănire adecvat. Școli de tip Gifted Education și programe de tip Gifted Education au hrănit inteligențele acestea, care au avut posibilitatea să se dezvolte. Cei care în mod normal se dezvoltau sau erau hrăniți foarte bine, provenind din niște familii extraordinare sau dintr-un mediu social uluitor sau… aveau atâta forță interioară încât nu era posibil să fie opriți de nimeni. Există ambele categorii. Să vă dau exemple:

    Euler – „Princeps mathematicorum”: a fost un copil născut și crescut într-un sătuc german, cred că în Bavaria… pe vremea în care statele germane erau numeroase ca frunzele-n copac, când puteai să arunci cu piatra și nimereai peste un alt regat, înainte de unirea Germaniei și în care prusacii încercau să cucerească toată Germania, s-o unifice. La un moment dat, prusacii au intrat și peste statul lor, stat, sat… ce-o fi fost, mama lui l-a luat pe copilul Euler și s-a dus în pădure, s-au ascuns sub frunze, sub frunzele copacilor. Iar un soldat prusac a trecut pe-acolo în pas de defilare și-a călcat copilul pe cap, provocându-i un traumatism cranian îngrozitor! Maică-sa l-a lins pe cap, cum își lingea cățeaua puii, ca să-i vindece rana. După care, a fugit în Franța. Euler, din cauza acelei spărturi a capului, a orbit în faza finală a vieții. A avut 8 copii, și a scris 8 volume mari de matematica. El a fost un om pe care nu l-a favorizat mediul. A crescut din forța lui uluitoare dar… dacă luăm de pildă pe linie ascendentă marii muzicieni, vom descoperi lucruri uluitoare; vom descoperi că Menuhin (Sir Yehudi Menuhin a fost un celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia) a fost elevul lui Enescu; că Enescu a fost elevul lui Bartok (Béla Viktor János Bartók a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.); ca Bartok a fost elevul lui Beethoven (Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii), că Beethoven a fost elevul lui… ș.a.m.d.…
    E O FILIAȚIE de la MAESTRU la DISCOPOL. Au avut un mediu de hrănire extraordinar. Asta nu s-a petrecut numai la artiști… s-a petrecut și la oameni de știință. Marele maestru care a reușit să creeze discipoli care l-au egalat și l-au întrecut… mediul de „hrănire” contează. Acesta este cel care înmulțește cu 1.000 cazurile statistice astfel încât, noi vom avea… sperăm, ne rugăm la Dumnezeu s-avem… suficient de mulți oameni, suficient de capabili, ca să poată rezolva problemele și crizele în care hedonismul nostru actual a aruncat Pământul, planeta… și revin de unde am plecat: raportul de la Paris, ne mai dă un secol până la viitoarea glaciațiune. Deci, NU că peste 100 de ani… ci, în următoarea sută de ani.

    Studiile climatice care se fac în această perioadă, arată că nivelul de dioxid de carbon în atmosfera (CO2), în acest moment… este de două ori mai mare decât a fost în ultimii 50 de milioane de ani și că, va crește la 50 de ori mai mare decât a fost în ultimii 50 de milioane de ani, în următorii 50 de ani. Ceea ce ne pune în situația unei catastrofe globale.

    Mor 20 de specii de vietăți pe planetă, pe zi! Asta este rata de extincție a speciilor. Noi trăim momentul actual, într-o situație care n-a fost niciodată în istorie, nu avem experiențe pentru asemenea situații. Atât de teribile… atât de incredibile, atât de șocante… atât de ultimative!

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 4, tabără de excelență

    Noi nu ne mai putem permite în momentul actual să pierdem o inteligență potențială. Eforturile pe care trebuie să le facem acuma pentru cultivarea inteligentelor la nivelul cel mai înalt pe care îl pot atinge… trebuie să fie TOTAL! Cu abnegație, cu profesionalism, cu absolut orice! Efortul nostru trebuie să fie TOTAL! O dedicație infinită… în speranța că acești copii vor ajunge mai târziu, să descopere soluții pe care noi acum, nu le putem descoperi.

    Apreciază

  3. Să vă dau exemple: Pământul și-a pierdut dioxidul de carbon din atmosferă din cauza unei reacții de reducere a dioxidului pe care-au făcut-o cu ajutorul fierului – în momentul în care Pământul avea foarte mult fier, în apă. Apa a fost ruginoasă la început. Era viață pe Pământ, dar în forme foarte primitive. Viața a apărut abia după ce s-a redus fierul și dioxidul de carbon din atmosferă, printr-o reacție chimică. Noi am putea acuma spre exemplu… să punem la poli, în zone în care se topesc ghețarii, să punem câteva sute de mii de cantități de tone de fier atomic – să-l împrăștii! Acesta ar crea o reacție de reducere a dioxidului de carbon din atmosfera care ar dispare… acolo spunem că nu e prea multă viață, că s-ar putea sacrifica orice altă specie sau altceva… dar nu cunoaștem consecințele celelalte.

    Cum ar putea acționa fierul asupra vieții marine? Ce fel de specii s-ar înmulți, ce fel de specii ar dispărea? Ca să iei o măsură dramatică pentru rezolvarea unei crize dramatice, e foarte complicat de calculat! Pașii următori… feed-back-rile pe pașii următori, să-ți dai seama care vor fi consecințele secundare, terțiare… de ce nu putem? Știi de ce nu putem? Pentru că mintea noastră nu e capabilă să proceseze decât 3 pași logici, maxim 5 pași logici. Un copil gifted antrenat, ajunge să poată procesa sute de pași logici. Un astfel de om ar putea într-adevăr, să gândească-n consecințe – sute de pași în continuare, ceea ce-ar putea valida CEVA! Noi dacă ne-apucăm acuma și luăm niște măsuri pe genunchi… facem așa, facem asa… schimbăm o catastrofă cu altă catastrofă. Și nu suntem conștienți de ce se poate întâmpla.

    Nu ne permitem, habar nu avem. Suntem slabi. Am vrea să schimbăm, spre exemplu tehnologiile actuale. Știți de ce nu se trece pe tehnologia pe apa în loc de petrol? Că-i nepoluantă apa, nu?! Este extraordinar de poluant prin producerea catalizatorilor! Ca să catalizezi apa, s-o disociezi (hidrogen, oxigen), să folosești amestecul ăsta ca gaz de ardere într-un motor, se poate face cu ajutorul unor catalizatori. Dar producerea catalizatorilor este extraordinar de poluantă Schimbăm o poluare cu o altă poluare.

    Deci, noi acuma trebuie să ajungem să înțelegem, să admitem faptul că suntem depășiți de situație, că generațiile noastre sunt incapabile de a găsi soluții optime și să ne punem toată nădejdea în generațiile viitoare pe care le vom cultiva. Și pe care trebuie să le cultivăm ca să ajungă la un nivel absolut extraordinar! Având însă, un challenge uluitor… tradiția noastră neolitică, noi printr-un neolitic târziu, social rămânând cu aceleași organizări, cu aceleași năravuri, cu aceleași dogme, nu s-a schimbat mai nimic… mergeți în orice sat – aici, în Dobrogea sau oriunde în altă parte și dacă urmăriți ce se întâmplă în satul respectiv, veți găsi organizarea neolitică. Noi nu ne-am schimbat.

    Ei bine, trebuie să ne schimbăm. Trebuie să ne schimbăm mentalitățile, trebuie să schimbăm modul de a privi lucrurile, trebuie să ajungem SĂ CREȘTEM și SĂ PROMOVĂM OAMENI care AU VALOARE EXTRAORDINARĂ, nu să-i frânăm… nu să le punem bețe-n roate! Nu să ne simțim noi ofensați că ni se șubrezește poziția la catedra, când apare un copil atât de extraordinar care ne pune într-o situație dificilă… Foarte bine… suntem într-o situație dificilă, dar s-o recunoaștem! Și spunem aici „M-ai prins! Nu știu, dar am să mă interesez… Interesați-vă și voi copii, să vedem care poate fi răspunsul?” Avem foarte multe de schimbat! Foarte multe… Buun! Deci, până acuma a fost preambulul a ceea ce vom face în continuare!

    Acum, să vă spun structural: vom avea cursuri de dimineață și cursuri după prânz. Programul cred că-l știți… care este cel de dimineață? 09:00 -12:00 și după-amiză – 14:00-16:30, nu?! Vom avea aceste cursuri până pe 16:00 inclusiv. Veți continua pe urmă, cu alte cursuri dar nu cu mine; acuma eu vă vorbesc ce vom face împreună. La fiecare curs, prima parte va fi dată de o TEMĂ.

    Apreciază

  4. E o anumită temă – tema de astăzi pe care o vom valorifica complet, până la capăt, va ține de profilul de personalitate al copilului gifted și-al adultului gifted pe care îl vom completa cu caracteristici bune sau rele și din experiența Dvs., pentru că trebuie să învățați să le identificați, fără să aveți la îndemână teste IQ. Testele IQ există în momentul actual în România, dar nu s-au cumpărat licențele și nu pot fi folosite. Dar Dvs. aveți experiență profesională suficientă și, considerăm pachetul de caracteristici mai ușor.

    Ultima parte a unui curs (și de dimineață și de după-amiază…) eu vă dau răspunsuri la întrebări. Deci, vom avea câte-o oră de răspunsuri. Dvs. o să-mi puneți întrebări și eu o să vă dau răspunsuri. În funcție de întrebările Dvs., în funcție de cum va merge cursul, vine tema zilei următoare sau, tema de după-amiază. Asta pentru că, doresc să împușcăm 2 iepuri dintr-o lovitură: 1 iepure este însușirea unor cunoștințe de specialitate. Un al doilea iepure, va ține de metoda predării prin feed-back. Metoda predării prin feed-back pentru că nu putem lucra cu copiii gifted, dacă nu avem feed-back, de la ei.

    Dacă noi stimulăm să-ntrebe… ajungem să avem cu ei, dezbateri! Și asta o facem prin Metoda learning by doing (Când educatorii devin creatorii de jocuri) – deci, Dvs. sunteți acum elevi, și învățați… făcând! Vom lucra împreună, într-un colectiv; lucrând într-un colectiv, vom avea chiar secțiuni de cercetare în care veți avea teme, pe care le veți dezbate separat, și la care, în ziua următoare îmi veți aduce soluții, din experiențele Dvs…, cum vedeți anumite lucruri.

    Tot „learning by doing” pentru că și copiii lucrează mai bine colaborativ. Vom învăța în felul ăsta, cum să lucrăm cu copiii astfel încât să formăm colective care să-și dea posibilitatea să-și valorifice potențialele, să se „crească” unii pe alții.

    Acesta este Programul Peer-to-Peer (P2P), adică de la persoană, la persoană! Vom învăța programele de enrichment, făcand ENRICHMENT! Eu voi lucra cu Dvs., uite-așa… merg pe direcția asta (arată cu mâna, exact ca zborul bionic al muștii – 🙂 Pe ce? Pe enrichment… dezvoltarea de orizonturi! Dvs. aveși posibilitatea să faceți enrichment pentru că aveți decizia școlii și pentru că Legea 17/2007 vă dă dreptul s-aveți programe de gifted education, în școala Dvs.

    Enrichemnt este programul care se adresează tuturor copiilor și care permite emanciparea inteligenței unor copii care sunt gifted underground! Adică: SUNT GIFTED ASCUNȘI! Au primit atâtea palme, picioare și frâne care le-au interzis să se dezvolte la nivelul maxim de abilități încât, își ascund abilitățile. Și nu știe nimeni, nici ei nu știu că sunt gifted. Unii dintre ei consideră că sunt proști. Profesorii știu că sunt „proști”, părinții știu că sunt „proști”, iar ei pot fi geniali! Se poate întâmpla așa-ceva și să știți că, 50% din cazurile copiilor gifted sunt underground. Vom învăța cu metodologii vizual-spatiale.

    Pentru că 40% dintre copii sunt vizuali-spațiali, 30% sunt auditori-secvențiali, 30% sunt chinestezic-senzitivi… din cauza aceasta, la anumite lecții, vom fi chinestezic-senzitivi și vom învăța cum să simțim lucrurile, cum să pipăim o realitate, cum s-o manevrăm, cum s-o manipulăm – mental sau fizic…, direct!

    Cum putem gândi-n imagini? Nu în cuvinte, ci în imagini! Pentru vizual-spațiali. Tradiția noastră educativă în România, e numai pe secvențialitate, pe învățarea prin reproducere. Vom avea foarte mult de lucru, va fi foarte interactiv și va fi foarte solicitant. Dar eu am așa o bănuială că o să vă placă foarte tare! Bun! Deci, după preambul, revenim la tema noastră de azi: PROFILUL COPILULUI GIFTED. Dacă vedeți un copil distrat, ce concluzie trageți? E pur și simplu, distrat!

    Apreciază

    • Că nu-l interesează…
    • Sunt două alternative: déjà cunoaște ce-i spui, sau nu-l interesează. Deja avem 2 alternative cât se poate de clare. Copilul cu inteligență mică e distrat, pentru că nu-l interesează.
      Vizualul-spațial genial, c-un IQ foarte înalt, e distrat și se uită pe fereastră și pare că nu-l interesează, deși el aude tot și vede tot… pentru că EL VEDE TOTUL DINTR-O DATĂ! După ce-ai dat tema, el déjà știe ce urmează… și nu mai poate să stea uitându-se la tine pentru că e hiperactiv – are prea puțină informație. Și-atunci, ce facem? Separăm distrații de tipul 1 de distrații de tip 2? Lucrăm cu clase specializate de vizuali-spațiali, de copii gifted, sau lucrăm cu toți la grămadă?

    • Diferențiate..

    • Diferențiate! Metoda Grouping – metoda grupării după abilități se dovedește a fi cea mai bună pentru că ai un feed-back imediat! Dacă am făcut acest lucru care-i foarte simplu… grupând după abilități copiii (cei cu capacități mici, medii sau înalte, noi putem fi eficienți cu fiecare dintre aceste categorii pentru că, atunci vedem ceva care este absolut semninificativ – fiecare categorie de copii cu nevoi speciale, specifice de educare! Copiii gifted sunt setoși de cunoaștere și lor trebuie să le dai enorm de mult…

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 5, tabără de excelență

    Stânga – copii cu abilități reduse au în schimb o afectivitate extraordinară, au un coeficient emoțional formidabil, ei sunt setoși de selfie stemmen, doresc să aibă stima de sine. Ei doresc să se poată integra în societate. Ei doresc să învețe foarte bine, nu lucruri foarte multe dar cele care sunt foarte utile. Cu ei faci niște programe foarte practice.

    Iar categoria din mijloc, au nevoi speciale de educație sau sunt nediferențiați? Au nevoi foarte speciale! Ei sunt setoși de altceva: ei sunt setoși de emancipare! Ei sunt doritori s-ajungă gifted. Ei sunt setoși să-și dezvolte abilități, dar n-au încredere în puterea lor. Ei sunt setoși să aibă succes social. Și lucrezi cu ei, programe de socializare. Programe țintite pe dezvoltarea de abilități în cultivarea relaționării lor sociale și de performanță.
    Deci, fiecare dintre aceste categorii are alte nevoi de educație. Dar de instruire? Sigur, și de instruire…

    Dacă la nivelul copilului de instruire a copilului gifted, el se educă cum să învețe, cum să-și dezvolte câmpul, cum să-și lărgească aria, să aprofundeze… lucrăm foarte mult pe dezbateri, pe metode de dezbateri, iar la categoria copilului cu intelect subțire lucrăm pe reproducere până la intrarea în reflex și înțelegerea foarte clară a unor lucruri care sunt esențiale și care transced prin diverse câmpuri ideatice, și transced prin curriculă… instrumente pe care ei se pot baza!

    Noi ce facem aicea? Instruire sau educare? Sau educarea pentru instruire? Dar la cei din mijloc? La cei care-ar vrea să fie și nu pot… care se străduiesc, dar nu duc până la capăt! Ce le lipsesște lor? Ceea ce americanii numesc task commitment – dorința de a duce la bun sfârșit un lucru! Ce cultivăm la ei? Ducerea la bun sfârșit, la capăt, finalizarea unor ținte! Și-atunci avem altă metodă de educare: nu așa lucrăm nici cu primii, nici cu cei de-ai doilea! La primii n-am pretenția să ducă până la bun sfârșit un lucru, la început! Ei vor transecede însă, din categoria întâi în categoria a 2-a cu timpul… și mulți din categoria a 2-a vor transcede în categoria a 3-a, de gifted.

    Apreciază

  5. Aici avem Gifted Education care se adresează tuturor copiilor, dar lucrând specific! Cum lucrăm noi, acuma? Lucrăm cu toată lumea, cum ar trebui să lucram numai cu prima categorie de copii, cu cei care au intelect subțire, punându-i să reproducă! Corect? Pe de altă parte, curricula noastră e bună pentru copiii gifted. Nu-i suficient! Dar, oricum e un pic mai mare decât pentru copiii medii… prea complexă, prea grea, complet descurajantă pentru prima parte…

    Deci, în momentul actual, noi avem un total dezechilibru! Metodologic, lucrăm cu toți cum ar trebui să lucrăm cu cei mai puțin capabili, iar d.p.d.v. curricular, le dăm niște task-uri pe care le rezolvă cu ușurință numai cei cu abilități gifted. Și ne mirăm că avem haos? Nu ne mirăm… E normal? Nu! Buun… să revenim asupra temei noastre.

    Va să zică, dacă vedem că este distrat, nu-l bag într-o anumita categorie că el poate fi într-una sau într-alta… categorii opuse!
    Dar, dacă vedem că are prea mult aplomb, că iese în față și-și cere drepturile,… iar pot fi 2 situații opuse! La prima categorie, a copiilor – cea cu intelect slab, sunt 2 tipuri de reacții – 1. sau sunt atât de descurajați că nu spun niciodată nimic, 2. sau sunt certăreți!

    Dincoace… ei sunt politicoși și-și duc lucrurile până la capăt, dar capătă aplomb clar, în clipa în care au challenge față de autoritatea abuzivă, pe nedreptate. Pe nedreptate pot acționa și ăștia, și ăștialalți! Îi punem împreună? Cum reacționăm noi, ca profesori? „A… obraznicule! 2 la purtare!

    Mai pun o întrebare, la care vreau răspuns: credeți Dvs. că profilul de învățare al cuiva e o invariantă a personalității, sau este o chestie care se schimbă cum bate vântul? Deci! Un vizual-spațial rămâne un vizual-spațial toată viața sau, dacă vrem noi, el va deveni secvențial?

    • El rămâne ceea ce are nativ, dar se poate modifica prin sistemul de învățare…
    • Problema-i următoarea: el obține performanțe pe vizual-spațialitate DACĂ eu știu să-l stimulez, să lucrez cu el în imagini! Dacă-i cer cuvinte, nu-i cer imagini, l-am încurcat pentru că le lucrează cu emisfera dreaptă! Dar… el are momente în care trece pe stânga și-apoi momente în care revine pe dreapta!

    De-a lungul copilăriei, de la prima zi și până la faza finală, omul are balansuri în care o emisfera dominantă slăbește, și-și aruncă mai mare potențial pe cealaltă și brusc devine un copil ordonat ce-și pierde abilitățile celelalte care erau foarte bune, dar își dezvoltă altele – complementare!

    Dar știți care e partea interesantă? Este fiziologică, nu e sub influența noastră! Așa că, noi trebuie să înțelegem stilul lor de învățare… și să-l acceptăm! Să-l cunoaștem… dacă nu-l cunoaștem și nu-l acceptăm, noi nu facem decât rău copilului…

    Nu-i înțelegem modul cum gândește, modul lui de gândire, care este alchimia minții copilului respectiv, în ce fel el mi-a dat rezultatul respectiv… l-am descurajat, iar descurajându-l, îl transform într-un underground, și statisticile mondiale arată ceva absolut impresionant – 50% din copiii gifted din America unde exista eforturi serioase și care au tradiție déjà… 50% dintre copiii gifted n-au niciun fel de succes social! Se descurajează, devin underground și, ca underground n-au succes social, mai departe! Sunt o comoara irosită! De ce?

    Pentru că au fost descurajați la un moment dat. Ia gândiți-vă la situația următoare: „Costel! Cât face 5,743 x 12,936?” Și Costel îți răspunde corect, uitându-te și având calculatorul în față „Hop, asta mi-a zis tot”. Bunn… dar perversitatea profesorului „Da’ cum ai gândit-o, Costel? Ia arată-mi pas cu pas cum ai gândit-o…” – s-a rupt filmul! Sau, mergând mai departe: „Dragă, dar tu ai copiat? Eu nu pot să-ți dau… că nu văd calculele! Tu ai copiat! Îți dau 1!” Da?!

    Apreciază

  6. Și gândiți-vă câtă multă „bucurie” aduce acelui Costel care-i gifted și care-i gifted cu un profil de personalitate absolut spectaculos, absolut particular…, da? Câtă „bucurie” îi aduce, câtă încurajare, câtă stimă să aibă acel copil și cum să se dezvolte mai departe, până ajunge să fie integrat social… să aibă succes social! Deci, gândiți-vă că de fapt, dintr-un număr de motive pe care o să le analizăm în timp… ȘCOALA ESTE O FABRICĂ ÎNGROZITOARE DE PROSTIRE A COPIILOR!

    Mâna sus pentru cei care mă aprobă în această afirmație… vă mulțumesc! Bun…, nu vreau să fiu șocant, dar asta e o realitate pe care trebuie s-o admitem!

    Trebuie să facem analiza și a modului în care funcționează și ce ar trebui să se schimbe, astfel ca școala să devină un instrument de valorificare a inteligențelor, de aducere la cotele cele mai înalte. Da?! Așa… Acuma, vreau să știu cât e ceasul, ca să știu cât mai am pentru întrebări… bun! De la 11:00 la 12:00 eu vă răspund la întrebări… așa că Dvs. gândiți foarte critic ce vă spun eu, ca să mă bombardați cu întrebări, ulterior!

    Să ne mai uităm la profilul copilului, profilul de personalitate al copilului! Va să zică: la un moment dat, copilul respectiv face CEVA, produce ceva… scrie un roman! Scrie o carte, cu care vine, ți-o pune în brate… ție, profesor și te întreabă: „E bine?”, „Am scris bine?” Tu, ca profesor te uiți așa un pic, vezi ceva… te uiți așa, superficial că n-ai tu timp să studiezi și… „Da, da, da… interesant, foarte interesant! Bravo!” Și i-o dai înapoi… la care copilul întreabă: „Da, domn’ profesor, eu am muncit la asta multă vreme, am și chiulit de la școală vreo 2 săptămâni ca să scriu cartea respectivă și-acum sunt în pericol de a fi exmatriculat pentru că, uite ce-am făcut în timpul asta – am scris o carte! N-am putea s-o facem cumva vizibilă, s-o vadă și alții?

    Da, o să mă gândesc…” și-ți vezi de treabă. Buun… vi s-a-ntâmplat ceva de genul ăsta, în care un copil să aibă o pasiune fulminantă încât să nu mai vină la școală, să facă tot soiul de lucruri pe care mai departe, afli că le face, dar nu mai ai control fiindcă el nu mai vine a 2-a oară la tine… el dezvoltă o pasiune extrașcolară! Și la un moment dat, auzi despre el că a făcut nu știu ce minunăție!

    Eu am avut spre exemplu, un elev despre care-am auzit că a spart toate codurile NATO, Banca Mondială, ș.a.m.d.… pentru că atâta pasiune avea pentru informatică încât a devenit cel mai performant hacker; au venit cu CIA-ul după el ca să-l angajeze, și l-au angajat.

    Nimeni din școală nu știa că acel băiat chiulangiu, corijent, 2 ani repetent, el venise transferat dintr-un loc în altul… cu 2 repetenții, că acel băiat e un geniu, de fapt! Mai vine el, la tine? Mai știi ce face?

    Sau îl lași repetent an, de an? Gândiți-vă… că el, dacă vrea să lupte cu sistemul, dacă nu se lasă aplatizat, nu se lasă călcat în picioare, nu se lasă descurajat total, își dezvoltă niște câmpuri de pasiuni undeva, unde necontrolat fiind, el poate să facă absolut orice!

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 6, tabără de excelență

    Dar mai poate face și altă drăcovenie. Poate deveni cel mai mare spărgător de bănci! De ce? Sistemul nu l-a ajutat, nu l-a încurajat, nu i-a dat nimic, a primit numai lucruri rele de la sistem, nu-l interesează nimic, din contră! A ajuns să facă haiducie! Avem repetenți gifted? Da’, trecem pe lângă ei, nu-i vedem… Avem exmatriculați gifted? Da, statisticile arată că mai mult de 50, aproape 60% dintre infractori, sunt gifted! Dar arată și că mai mult de 70% dintre infractori, sunt analfabeți! Deci, avem o categorie absolut speciala – gifted analfabeți!

    Eu la începutul carierei mele didactice, am avut un țigănuș care avea 14 ani și era dat de familie în clasa a 5-a ca să învețe să scrie și să citească … deci, era analfabet la 14 ani, iar familia voia să-l facă șofer și avea nevoie ca să știe să scrie și să citească, să treacă de examenul de conducere și care, bătea toată școala la șah! Îi asculta cu urechea, era cel mai bun șahist!

    Apreciază

  7. Asta-i situația… deci, haideți să ne gândim în primul rând, cât de ineficientă este școala în valorificarea talentelor! E o problemă în primul rând, de modul cum privim lucrurile. Dacă noi privim secvențial și măsurăm pe fiecare om după grila cu puncte pe care trebuie s-o completăm la evaluarea unei testări, îi pierdem! Nu obținem nimic. Aici e drama… și situația nu-i numa’ a noastră, e și mondială! Iarăși e interesantă distribuția profesională pe care o are MENSA! Mensa este asociația internaționala a celor mai inteligenți oameni care au IQ-ul peste 130. Cei care și-au dat teste IQ și le-au dat pe calculator, la un psiholog, și le-au dat undeva… e valabil MENSA! În România, nu știu… ultima oară erau valabili 6 membri Mensa, cred că între timp, au devenit 12. Pe ei nu-i interesează Mensa, în România… în alte părți însă, sunt asociații mari. Ei bine, Mensa International cuprinde o diversitate profesională uluitoare: de la premianți Nobel, până la șoferi de taxi! Și sunt cazuri absolut extraordinare cu om care să aibă IQ 200 și care să fie șofer de taxi. Se poate întâmpla așa-ceva? Da! Ba, io pot să spun să fie cu IQ 200 și să fie muncitor pe șantier, analfabet. Deci, acuma cred c-am văzut problema în linii mari. Știm, cât de cât… despre ce vom discuta în toată aceasta perioadă de instruire.

    Problema noastră în primul rând, este de ATITUDINE! Dacă suntem porniți spre a identifica copiii care au abilități spre a-i ajuta să-și ducă menirea până la capăt, să-și dezvolte abilitățile până în momentul în care reușesc să acumuleze destulă forță ca să poată rezolva o problemă, atunci ne-am făcut… io zic, toată treaba de dascăli. Dacă nu, pierdem vremea degeaba!

    Iar când zic de problemă, problema nu se referă numai la tehnic sau științific, tehnologic… problema poate fi foarte diversă! Problema poate fi socială. Să vă dau un exemplu clar: uitați-vă la copiii Dvs. din școală.

    Dacă-i luați la întrebări și îi solicitați foarte tare, veți obține următorul tip de răspuns: „da pentru ce să ne străduim atâta, de vreme ce în 50 de ani, oricum o să pierim cu toții?!” Mâna sus cei care-ați găsit ceva similar, în discuțiile cu elevii Dvs. Ați găsit… e, poate pe unii i-ați întrebat, dar psihoza asta, e în creștere.

    E o mare problemă socială, e o criză socială pe care cine o rezolvă? Cum ajungi să faci oamenii ăștia, copiii ăștia să ajungă niște oameni care să aibă atâta motivație și atâta inteligență, încât să știe că pot ajuta cumva printr-o acțiune directă, la echilibrarea sistemului?

    • Da, vedeți?! Nu e o problema numai științifică sau tehnică, pot fi niște gifted social care sunt capabili să ne transmită ceva… să-i motiveze, să-i trezească, să-i organizeze. Sunt multe tipuri de gifted. Multe tipuri de gifted… toți sunt necesari. Te uiți la un copil cu abilități manuale extraordinare, ăla este harul lui. Acesta este cel care trebuie să fie dezvoltat extraordinar, mai extraordinar decât e! Trebuie să învățăm să privim lucrurile în potențialul lor, ce se poate face din… nu să dăm cu piciorul! Trecem pe lângă un copil extraordinar și-i dăm cu piciorul.

    De ce? Pentru că nu ne-a reprodus corect… ăla poate fi un mare strateg și are o memorie slabă! Are o memorie profesională și reține numai ceea ce e foarte important, pe celelalte nu le reține. Dar poate avea o minte atât de strategică încât, la un moment dat, ce iese din el să fie atât de esențial pentru rezolvarea unei probleme, încât fără el, nu se poate face. Trebuie să vedem ce are bun. Eu am foarte mare admirație pentru chinezi. Chinezul trece pe drum, vede o creangă aruncată-n drum, o ridică, se uită la ea, și nu vede un vreasc de aruncat pe foc, vede o sculptură! Vede că acolo se ascunde o zeiță cu un evantai! Și o bagă în buzunar și apoi cioplește și degajă zeița cu evantai, din restul lemnului.

    Apreciază

  8. DAR N-AM NICIUN FEL DE ADMIRAȚIE FAȚĂ DE AMERICANI care văd ditamai copacul și spun „Dom’le eu am nevoie de… inima de fag, 2 m înălțime, roșu, 20 diametru” pătrat, fără noduri. Îți dau 200 de dolari/mc” și tu tai 2 ha de pădure ca să-i găsești ăluia, lemnul care-i trebuie. E uriașă irosire de resurse. Uitați-vă la copilul pe care-l aveți în față, cum se uită chinezoiul, la vreasc! Dacă degajăm ceea ce este prost, ce trebuie curățat și găsim zeița cu evantai înăuntru, atunci ne-am făcut datoria de dascăl.

    ÎNVĂȚAREA, SE FACE INDIVIDUALIZAT! GIFTED EDUCATION NU LUCREAZĂ CU CLASA, lucrează cu fiecare copil în parte – pe caracteristicile fiecăruia, pe profilul de educare al fiecăruia, pe profil de învățare al fiecăruia, e uman!

    TREBUIE SĂ ÎNVĂȚAM ȘI NOI, SĂ FIM FOARTE UMANI, foarte umani! Bine?! Buun… acuma, aștept întrebările Dvs. – de orice tip, oricât de tehnice, oricât de personale!

    • Da! Pedagogiile Steinner, cea curativă și Waldorf se făcea acea clasificare pe cele 4 temperamente clasice…

    • Vino aici, lângă mine…

    • Va spun că Steinner, acum 100 de ani, spunea de împărțirea în cele 4 temperamente clasice: melancolicul, colericul, sangvinicul și flegmaticul. Se încadrează în fiecare tipologie de-aici?

    • Se-ncadrează, dar altfel. Exista 4 categorii de copii gifted. Și-acuma, noi îi putem încadra într-un fel. Una dintre categorii este GIFTED LUPTĂTORUL! E GIFTED IZBÂNDITORUL, e cel care SCHIMBĂ SISTEMUL! Noi îl putem încadra temperamental, printre sangvini sau, colerici. O a doua categorie este GIFTED PERFORMANTUL LA CONCURSURI! Oriunde-l duci, el reușește și iese bine… el îți câștigă toate cele! La prima categorie, GIFTED IZBÂNDITORUL și LUPTĂTORUL, în general este cel care aduce soluții. Deseori se luptă cu autoritățile… mai degrabă l-aș încadra la categoria de coleric. Pe cel care câștigă prin concursuri (PERFORMANTUL) și care reușește întotdeauna să obțină rezultate excelente la învățătură, mai degrabă l-aș băga printre sangvini. Dar taxonomiile nu sunt întotdeauna foarte exacte; taxonomiile sunt un mod de-a privi lucrurile, nu e o suprapunere perfectă. Mai există o categorie care sunt GIFTED UNDERGROUND! Sunt cei care-și ascund abilitățile și le cultivă în secret, dar care nu renunță la ei… ei sunt foarte buni părinți și reușesc să cultive la copiii lor, abilități foarte înalte. Formează un mediu social care hrănește abilitățile înalte la copii. Dac-ar fi să punem pe tipurile pe care le pui aici, ar fi flegmaticii. Mai există GIFTED UNDERACHIEVERS! Gifted, care nu ia note bune! GIFTED UNDERACHIEVERS au o inteligență și capacități absolute surprinzător de înalte, dar iau constant note foarte proaste și, deseori repetă! Și n-au succes social, deși au la testele IQ niște scoruri de-ți vine să cazi pe spate… sunt minunați! Și cu toate astea, învață foarte prost. I-as categorisi la Steinner, la melancolici. Într-adevăr, ei au și selfie steam foarte scăzută. Aici încadrarea este destul de bună… În orice caz, aceste categorii, indiferent cum le-am privi – d.p.d.v. al lui Steinner sau d.p.d.v. al teoriei Gifted Education moderne arată existența acestor categorii.

    Apreciază

  9. Primele două, sunt categoriile învingătorilor, celelalte două sunt categoriile învinșilor. Dar, din primele două, numa’ prima e cea creativă.

    A doua – e vizual-spațială. Câștigătorii la concursuri, nu sunt neapărat creativi. Cei care au 10 pe linie la școală și care au note extraordinar de bune care sunt… zicem academic gifted… ei sunt auditiv-sencventiali, ei învață să reproducă bine… sistemul îi protejează, pentru că asta le cere! Ceilalți – LUPTĂ cu SISTEMUL! În permanență luptă cu sistemul. Dar, asta îi fac să fie și foarte creativi. Ei găsesc soluții la crize. Aberant, soluție la crize mai găsesc și GIFTED UNDERGROUND, cei care-și dezvoltă pasiuni în secret. Și deseori avem surprize, foaarte interesante când un NEICA NIMENI, UN GIFTED UNDERGROUND brusc devine un lider pentru o situație dată, o gestionează, o duce la capăt, o finalizează, o rezolvă, după care dispare! Se retrage în cotlonul lui… devine din nou – underground!

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 7, tabără de excelență

    • Cazul vecinului pe care-l știi de-o viață și care afli când moare, că el a fost de fapt un mare maestru internațional de șah, dar tu habar n-ai avut.

    • Eu mă refer (zice o educatoare, învățătoare…) la copiii de nivel preșcolar, la cei speciali… prefer să mă exprim românește fiindcă nu cunosc engleza… deci, copii dotați vin, îi vedem, îi identificăm și îi sprijinim în măsura în care noi dascăli fiind și, un pic mai deschiși la minte încercăm să sprijinim, să exploatăm părțile acelea care există déjà, în copil. Există un risc la nivel preșcolar ca, atunci când susții un copil într-un anumit domeniu și ajunge să-și dezvolte abilitățile, personalitatea li se conturează, inteligența îi crește, în schimb se întâmplă altceva – d.p.d.v. comportamental-social, acest copil este perceput ca o mică vedetă de colegi, atitudinea colectivului devine nefavorabilă, iar educația nu este suficientă, pe de altă parte el, ca individ… se îmbată cu sentimentul superiorității dacă nu ești foarte abil ca dascăl și el devine, se simte ca o mică vedetă… aicea e o mică problemă: e foarte greu să păstrezi un control în ceea ce privește acest copil.

    • Am înțeles, am înțeles… răspunsul e următorul: e un fenomen care se petrece în dezvoltarea copilului gifted și care e prezent la toți copiii gifted – este dezvoltarea devreme a abilităților. Ei nu se împacă bine cu generația lor… au o poziție foarte delicată față de generația lor de vârstă. Ei au dezvoltarea sincronă. D.p.d.v. afectiv, sunt copii de vârsta lor. D.p.d.v. intelectual, ei pot fi copii cu 10 ani mai mari.

    • Dar nu-l putem face antisocial…

    • Nu-i antisocial…, dar ei trebuiesc băgați într-o grupă mai mare. Ca să nu se mai întâmple așa-ceva trebuiesc băgați într-o grupă mai mare sau, trimiși la școală mai devreme… vedeți?! În dezvoltarea sincronă, faptul că copiii gifted, de orice vârstă ajung în conflict cu ceilalți… e o situație conflictuală chiar când se dau ei vedete sau când ceilalți îi privesc ca vedete… creează o situație conflictuală, se pierde armonia, datorită aceste dezvoltări asincrone, ei nu stau cu generația lor intelectuală! Ei sunt puși cu generația lor cronologică ceea ce este o foarte mare greșeală! Eu am întâlnit un copil în America, care avea 280 IQ și care era student la 12 ani la o Universitate. Se spera că o să ajungă un fel de Billy Sidis. Deci, l-am văzut cu ochii mei… era păzit de mamă! Mama era tot timpul ca o cloșcă lângă el, pentru că-l proteja. D.p.d.v. afectiv copilul avea 12 ani… d.p.d.v. intelectual, avea vreo 30! Dar… cu ceilalți copii, NU avea teme de discuție! El putea discuta cu studenții de la facultate. Era anul I la facultate, la 12 ani. E cumplită drama! Te face să renunți la școală pentru că n-ai comunicare, n-ai cum să comunici…

    Apreciază

  10. Diferența, ecartul față de generația de vârstă, este enorm! Dar îi vedeți din grupa mică, de grădiniță că nu-i place, nu vrea! Că are abilități, dar nu vrea, nu se-nțelege cu colegii, nu-i place nimic de-acolo, băgați-l atunci, într-o grupă mai mare. Legea permite să intre la școală mai devreme. Déjà permite 2 ani într-un an. Copilul respectiv poate face 2 ani într-un an și încă 2 ani într-un an… poate merge pe regim accelerat. Dar e un copil cu dezvoltare asincronă.

    • Ați spus la un moment dat ca familia poate fi o frână în calea dezvoltării potențialului unui copil și sunt de acord cu Dvs. Există însă, și un alt revers, care face din acești copii niște victime, să spunem… din dorințele părinților de a-și vedea copilul clasificat într-o clasă de-aceasta, de copii excelenți, excepționali, ș.a.m.d.… situația de-a avea și un cabinet de psihologie m-a ajutat să văd, să vorbesc în cunoștință de cauză: deci, copii îndreptați către școli particulare de tip Cambridge…

    • Supra-DOPAȚI!

    • Supra-dopați… dar așa-zis stil de școală, cu așa-zisele elite care sunt pregătite, au și acest sistem de fixare a unui colectiv (poate și din cauza postului, nu pot să-mi dau seama…) fixarea unor colective foarte mici de copii (4-5) cu care se lucrează performant… acești copii ajung însă, să nu se poată identifica social, să nu poată să-și găsească perechi relaționale la echipe așa de mici… mai ales în cazul pe care l-am avut la Cabinet – erau și colective monosexuale – 4 băieți într-o clasă. Intervin foarte multe probleme de ordin afectiv, intelectual…

    • Stați, că Dvs. mi-ați spus mai multe probleme aicea… pentru o întrebare!

    • Haideți să le luăm pe rând… să luăm problema FAMILIA! Să plecăm de la procentajul pe care l-am dat înainte: 40% vizual-spațiali, 30% auditori-secvențiali, 30% chinestezic-senzitivi. Și să plecăm de la ideea că un părinte (părinții sunt auditori-secvențiali) și copilul este vizual-spațial. Facem un calcul probabilistic simplu, ca să vedem gradul de corelare, de toleranță și de succes al unei astfel de familii. Păi, 40% x 30% face 120 la 10.000, adică 12%! 12 din 100 de copii reușesc totuși să-și găsească o formulă cât de cât de echilibru… pentru că ei sunt opuși ca personalitate! Vom vedea cu timpul, cum nu se înțelege familia cu copilul. Dacă luăm și cazul frecvent în care părinții sunt diverși – unu-i chinestezic, altu-i secvențial, copilu-i vizual… atunci găsim, cam 3%, 2 – 3% șanse ca un copil să găsească comunicare în sânul familiei. Și-atunci, ce fel de comenzi primește? Din partea unui părinte primește comanda „Da mai du-te mă și tu la footbal, du-te și te joacă, fă mișcare, fă nu știu ce”… pentru că părintele e chinestezic, din partea altui părinte „pune-ți în ordine aia, fă-o p-aia… fă așa, fă-i așa…” și n-are niciun suport pentru dezvoltarea imaginației și dezvoltarea creativității care înseamnă caracteristicile proprii pe care le are copilul! Și-atunci e forte normal ca, pe formula lui de personalitate SĂ NU CREASCĂ, să aibă blocaj…

    • Pot să formulez și altfel întrebarea: cum ne putem feri de pericolul ăsta, în ideea că această formulă de educație gifted va prinde foarte mult și în România? Cum să ne ferim de pericolul ca-n aceste loturi de copii, să pătrundă și copii care n-au probleme?

    • Vă spun ce se face la nivel mondial; de fapt, Dvs. îmi puneți o întrebare mult mai clară… cum putem face într-o școala gifted care e privată (de exemplu…) să ne descurcăm și financiar, și pedagogic? Că vine părintele care dă banul și care spune: „uite dom’le, copilul meu e gifted că așa zic eu… și dumneata îl iei pentru că-ți plătesc ATÂTA” și școala are nevoie de banii respectivi pentru că-i în sistem privat, da? Și pe altă parte, vrea să facă gifted education. Răspunsul este un amestec de quality education și gifted education care va ține de diversitatea de programe care se va face, de accesul liber al copilului la fiecare program respectiv, dar neobligativitatea copilului, decât pentru un anumit segment.

    Apreciază

  11. Copilul care-i gifted va veni la multe programe. El va veni cu bursă. Va veni întreținut de școală. Cei care vin și dau banii, vor avea parte de o educație de calitate pentru copiii lor. Cei care sunt selectați ca fiind gifted și intră dincolo… vor avea programe de gifted education care să le dezvolte abilitățile.

    Deci, acest tandem de quality education și gifted education funcționează peste tot!

    • Dar ar mai fi un aspect…
    • Gândiți-vă că aceasta înseamnă și universitate de tip Harvard. La Harvard se duce și fiul lui Rockfeller (ups!) dar se duce și John care-i gifted și care vine din Oklahoma, de la turma lui de vaci.

    • Eu tot am un sentiment de insatisfacție în legătură cu acest sistem gifted education… adică, d.p.d.v. al educației umaniste, trebuie să-l faci capabil pe acel om să se și perfecționeze dar să și conviețuiască cumva cu semenii săi, ori…

    • Ajungem și-acolo…

    • Am un caz de 14 ani care este sprijinit de mama pentru a se descurca – acela este cu un handicap emoțional!

    • Iar cu cei cu handicap emoțional și social, îl va rezolva lucrând în cercetare unde au o nișă de existență în care n-o să-i deranjeze nimeni. Trebuie să plecăm de la ideea că trebuie să respectăm profilul de personalitate al copilului. Dar sa va termin ideea: termină și copilul Rockfeller și termină și copilul John, universitatea; John este șef de promoție, copilul Rockfeller se duce la firma tatălui său ca director… și pe John îl ia director executiv, pentru că John e ăla deșteptul, știe ce are de făcut… cam așa funcționează lucrurile. Așa… buun! Întrebați-mă!

    • Problematica pe care ați supus-o atenției noastre, ca o consecință firească a fenomenului de gifted education ar fi de-a lungul timpului, s-a demonstrat epuizarea și degradarea d.p.d.v. biologic, indiferent care-au fost factorii inhibitori. Acum gândesc că în încercarea noastră de a-i identifica, acești copii cu gifted, dacă nu cumva ar trebui în paralel, să conștientizăm și modalități de protecție pentru că citisem în cursul Dvs. toate stadiile de dezintegrare pozitivă; ei sunt caracterizați printr-un altruism exagerat! Prin urmare, nu-i interesează protecția. Ori, n-ar trebui sa ne intereseze și acest aspect legat de managementul sinelui, a stresului? Pentru că riscăm așa cu ziceți Dvs. să-i trecem dintr-o catastrofă în alta… să nu avem grija de acești oameni care au un trend, sunt o locomotivă valoroasă și la un moment dat, dacă nu există o mentalitate a promovării care presupune un respect, o prețuire față de asemenea oameni….(dă din cap a negație) înseamnă DOAR să ne folosim de ei și-atât. Și e o catastrofă și mai mare față de cele pe care le-am avut până acum.

    • Da, întrebarea Dvs. e foarte interesantă și foarte corectă: PROTECȚIE și PROMOVARE! Aici intrăm pe teritoriul lui Chinanong care, în momentul actual este marele lider Gifted Education din China, și care a fost și sfetnicul lui Gao și a împăratului actual, pe domeniul gifted education. Ei au fost și protejați în acele centre din China! Dintr-un centru cu 20 de copii, au ajuns într-un an la 2.000 în doi ani, atât de mult s-a dezvoltat programul, atât de conștienți au fost oamenii că merită să investească în Gifted Education. Centrele astea i-au adus, i-au trimis, i-au adus înapoi…, iar acei copii au fost protejați și promovați. Cum se mai poate face protecția lor? Într-un singur fel: IMPUNÂND UN SISTEM ONEST, CORECT! O promovare care se face pe valoare, promovare pe calitatea produsului, a rezultatului… o promovare care nu-i făcută pe pile, nu-i făcută pe mafii, e făcută pe criterii morale! Ei sunt structuri morale! Dar, s-a făcut o astfel de acțiune… eu am să mă întâlnesc peste o lună cu Chinanong în Anglia la congres și, mă interesează foarte, foarte tare care a fost maniera exacta prin care el a reușit absolut miraculos ca, dintr-o țară comunistă care avea în spate tradiția multă, multimilenară a țărilor chineze care au funcționat pe sistemul eunucilor…

    Apreciază

  12. Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 8, tabără de excelență

    Copiii ăștia trebuiesc promovați, nu numai aplaudați! La noi e clară situația; noi ne mândrim cu voi așa că, puteți pleca în altă parte. N-avem nevoie de voi, ne mândrim și-atât! Aici e o acțiune care se face destul de complex și care se face nu numai la nivel politic ci și la nivelul populației. Ei trebuiesc promovați, aduși în locurile în care într-adevăr, ei pot face ceva util… în China, treaba asta se întâmplă! Și se întâmplă într-o manieră absolut surprinzătoare. Ei se întorc în China după ce-și fac studiile în afară; cohorte de absolvenți din mari universități sunt făcuți miniștri, directori…, deci nu sunt angajați la talpa țării.

    E-adevărat că au un securist în spate dacă sunt miniștri, și ăla are ordin să-i împuște dacă trădează țara sau îl miroase că face cine știe ce…, dar n-o face pentru că și securistul a trecut printr-o forma de gifted education și e un om inteligent și știe să aprecieze ceea ce face un alt om inteligent! Și China se dezvoltă. La noi vine absolventul cu doctorat la Yalle de exemplu…, căruia nu i se recunoaște, sau dacă termină doar Universitatea la Yalle e primit la ASE în anul 3, unde mai trebuie să-și termine ultimul an (al 4-lea an ca să primească diploma românească). E nevoie o schimbare de mentalitate foarte profundă și asta se poate face numai cu ajutorul presiunii sociale. Noi irosim valorile – peste 50.000 de tineri extraordinar de capabili au făcut universități mari și nu s-au mai întors în țară. Când s-au întors au primit numai tălpi. Asta a fost situația. Deci, vedeți Dvs.- Gifted Education nu e numai un program educativ, e și o mișcare socială.

    • Politica educațională de la noi nu este interesată de acest proces…
    • Vă dau un răspuns: noi acuma suntem săraci. România a ajuns o țară extraordinar de săracă. Noi nu mai avem pământ pentru că l-am vândut. Nu mai avem economie pentru că toate firmele le-am vândut.
      Am vândut și băncile! România există în momentul actual, administrativ pe hartă… dar ROMÂNIA NU MAI E PROPRIETATEA ROMÂNILOR!

    Singurul mod prin care noi acuma păstrăm o prosperitate este atragerea capitalului străin. Dar oamenii cu afaceri care vin în România, nu-și aduc și copiii cu ei. De ce? Pentru că învățământul este slab. Ei n-au garanția că plecând dintr-o școală românească, vor putea să-și trimită copiii la universitățile pe care le doresc pentru copiii lor. Și-atunci Gifted Education este marea oportunitate a guvernului românesc. Pentru că odată ce pleacă rețeaua de Gifted Education… România, pentru metodologii care sunt top în lume, cu profesori care se pregătesc în mod continuu, cu rezultate care sunt vizibile, oamenii de afaceri văd aici El Dorado!

    Vin cu tot cu familii…, iar când vin cu tot cu familii, rămân aici – construiesc, aduc capital! Altfel, ei stau c-un picior… ți la prima mișcare, pleacă! E o fluctuație foarte periculoasă în clipa în care tu nu te mai poți baza pe nimic. Nu te mai poți baza pe agricultură, pe industrie, pe bănci, pe ce te bazezi? PE NIMIC!

    Așa că guvernul a început să fie foarte interesat. Chiar și Ministerul Educației Naționale a început să fie interesat. Diferența este foarte mare dintre momentul în care eu am venit în 2001 în România și când spuneam vizuali-spațiali și discutam despre vizuali-spațiali, toată lumea se-ntreba dacă nu cumva e o înjurătură chinezeasca asta… ca nimeni nu știa, nici psihologi, nimeni… nici nu auziseră de chestia asta! Era o treaba totalmente marțiană, extraterestră! Și în momentul actual, în care în fața Dvs., sunteți 70 de persoane, începem să facem cursuri de Gifted Education. E un program de pionierat. Și, fiți fericiți că sunteți pionieri. E un lucru foarte frumos să clădești într-o lume în care totul este criticism, tu să începi să fii constructiv. E bine… ministerul a început să funcționeze.

    Apreciază

  13. Centrul Național de Instruire Diferențiată… m-am întâlnit cu ministrul săptămâna trecută, m-a primit ministrul după ce-a primit telefon de la Președinție, că altfel nu mă primea… când a primit telefon de la Primul Ministru nu m-a primit, la Președinție a cedat… și mi-a zis că acuma există în organigrama ministerului, că există și-un buget alocat, deci – că se va face!

    Acuma, dacă se va face nu înseamnă că eu voi conduce! Dar, oricum! Gifted Education va continua activitatea pe care o are… privat sau de stat, oricum! Va fi o reformare totală a sistemului, completă… se va trece la sistemul Gifted Education dar, în timp și timpi! Eu le dau și oarecare crezare celor din minister și guvern, ș.a.m.d… PENTRU CĂ ȘI EI TREBUIE SĂ ÎNVEȚE! Nu pot să ia o decizie fără să aibă cunoaștere absolut deloc, fără să aibă expertiza.

    Eu am avut acțiunea asta cu parlamentul României când s-a scos Legea 17/2007! Până nu s-au edificat, n-a putut să treacă… nici de Guvern n-a trecut până nu s-au edificat despre ce este vorba. Trebuie să fim conștienți că Zidul Berlinului nu și-a terminat ultimele cărămizi și că noi avem încă foaarte multe lucruri necunoscute despre ce se întamplă-n lume. Dar încet, încet… un program de pionierat legal, moral și care nu îngrașă 🙂 Eu zic că este foarte bun. Vă ascult… întrebări!

    • Există niște clase de excelență… de la clase mici până la a 3-a, a-4-a; vreau să știu dacă vor avea legătură cu acest program…

    • Au, vor avea… până acuma nu s-a definitivat partea de organizare. Vor exista ca-n toată lumea așa-numitele CHARTER SENTENCE SCHOOLS, adică școli-pilot care strâng cei mai capabili copii, cei mai capabili profesori și care lucrează programe profunde, vor exista școli-magnet, cum sunt școlile de artă de exemplu, care au profile deosebite și care VOR TRAGE tot la nivelul cel mai înalt… eu sper ca la noua variantă de Lege pentru Gifted Education fiindcă nu mă opresc aici, vă dați seama… o să îmbunătățim legea din ce în ce mai mult până când s-o aducem la nivelul maxim de competiție prin programe de instruire permanentă pentru profesori, inclusiv pentru cercetare, să facă cercetare… să-și facă un masterat în cercetare pe Gifted Education, în timp! Toate se vor face, din aproape-n aproape, în timp… Trebuie să recunoaștem că oricum am avansat foarte mult, iar experiența noastră acuma e promovata la nivel mondial. Ceea ce-am reușit noi să facem aicea este absolut extraordinar și va fi din ce în ce mai mult.

    • În ce sens ați cuplat acest concept și în grădinițe? Care este maniera…

    • Conceptul este învățarea devreme… programele de creativitate vor fi extrem de utilizate la grădiniță, deoarece (sunteți psiholog am înțeles…) știți că creativitatea se cam încheie la 12 ani. Dezvoltarea creativității se face la vârste mai mici. De fapt la 12 ani, nu mai există niciun fel de programe de creativitate date-n școală și e și firesc… se încheie! Dar și biologic apar alte focusuri. În programele de creativitate, avem programe care vor furniza materiale pentru grădiniță. Mai târziu, avem colaboratori care vor aduce astfel de produse… totul trebuie montat! Ne facem și noi timp. Deocamdată, urgența totală a fost partea legală, partea legislativă să apară în metodologiile după lege, să apară tot ceea ce înseamnă cadrul organizatoric.

    • Mai spuneți despre educația părinților pentru susținerea acestor copii care-ar fi un punct forte.

    • E un punct forte. Eu am ținut 8 lecții la un curs de parenting pe care l-am încheiat săptămâna trecută, iar Adrian aici de față care filmează toate cursurile mele, le are și pe-acestea filmate. Din toamnă, consider că vom putea pune toate cursurile pe care le-am ținut până acuma undeva, la dispoziție…. Să le vedem, împrăștia, astfel încât să fie de larg acces, să poată și oamenii să învețe ceea ce-au învățat și alții.

    Apreciază

    • Mai multe întrebări au conturat ideea cum Gifted Education poate maturiza copilul d.p.d.v. emoțional, pentru că s-ar părea…
    • Nu poate!

    • Cum?!

    • Nu poate! Maturizarea emoțională este o problema pe care noi o considerăm greșit. Noi considerăm că aplatizarea emoțională este un stadiu al maturizării emoționale, ceea ce e completamente greșit!

    OAMENII GIFTED ÎȘI PĂSTREAZĂ SENSIBILITATEA EMOȚIONALĂ PÂNĂ LA MOARTE!

    Deci, un om care tresaltă și are emoții, are emoții pozitive, are emoții negative de durere la ceea ce se întâmplă-n jur, va rămâne așa toată viața. Eu aștept ziua în care oamenii vor avea emoționalitate normală, NU plată! Indiferența, care ține de aplatizarea emoțională, nesimțirea care ține de aplatizarea emoțională, eu nu le consider ca fiind stagii adulte, mature… de emoționalitate. Emoționalitatea înaltă pe care o au copiii cu coeficient emoțional foarte înalt, reprezintă unul dintre apanajele lor pozitive. Și ca să întelegi mai clar despre ce e vorba, inclusiv în succes social. E IMPORTANT SĂ AI EMOȚIONALITATE ÎNALTĂ!

    S-au făcut niște studii absolut extraordinare în mediul de business: câteva societăți comerciale mari care erau în declin economic, în urma consilierii din partea unor psihologi specializați în Gifted Education, au băgat filtre de angajare pe IQ, EQ, SQ (coeficientul spiritual care reprezintă abilitatea dezvoltării progresive a intuiției cuiva prin corelare cu conștiința de sine) și PQ (practic intelligence) și au angajat un nr. de angjați cu acele caracteristici foarte înalte.

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 9, tabără de excelență

    Toate 3 (abilități) erau foarte înalte, la acele persoane angajate. Consecința a fost că în timp de un an, au ajuns în Top 10. De ce? Pentru că inteligența i-a făcut să găsească soluțiile optime. Emoționalitatea i-a făcut capabili să-i organizeze pe ceilalți care-au simțit sufletește și care-au mers pe mâna lor, iar coeficientul spiritual înalt (SQ) i-a făcut să creadă în ceea ce făceau și să elimine factorii care erau de risc, care nu erau pozitivi. I-a făcut stabili pe locul de muncă. Ei n-au fost mercenari ca să plece dintr-un loc în altul, unde erau mai bine salarizați. Au ajuns să fie foarte bine salarizați, crescând foarte tare valoarea firmei.

    Vedeți?! Emoționalitatea înaltă nu este o slăbiciune… de fapt, e o mare forță! Trebuie cultivată astfel încât, în loc să fie o slăbiciune, să fie o mare forță. Da… întrebări!

    • Care este diferența între inteligența emoțională, inteligența propriu-zisă și cea intuitivă?

    • Este o relație directă: pe inteligența instinctuală crește inteligența emoțională. Iar pe inteligența emoțională crește inteligența de tip analitic. Să vedem cum rulează aceasta: pe inteligența instinctuală se organizează pachetul de instincte care permit fiecărui copil sau fiecărei persoane, să supraviețuiască. Pe acest pachet de instincte, se formează pachetul de emoții care permit să simtă BINE, mediul. Pe de altă parte, emoțiile sunt cele care motivează în acțiuni. NOI N-AVEM ALTE MOTIVAȚII, DECÂT CELE EMOȚIONALE.

    Apreciază

  14. Cine spune că este motivat de bani spre exemplu… este motivat de fapt, de emoția [pe] care-o simte în cheltuirea banului, nu de bani în sine…, iar pe aceste emoții se dezvoltă capacitățile intelectuale. Strict pe emoții.

    Omul dezvoltă intelectual, analiza a ceea ce-a simțit, a ceea ce-a trăit emoțional. Practic, dacă se cultivă o emoționalitatea foarte adâncă, foarte profundă la copii, și sunt învățați să valorifice această emoționalitate, ei sunt foarte tare ajutați să devină și foarte inteligenți.

    Dacă sunt într-o poziție fragilă din cauza acestei emoționalități înalte, atunci cu ajutorul inteligenței își vor găsi instrumentele de apărare care să le mențină idealurile, să le mențină orizonturile, să le mențină sufletul viu, să nu-i bage în compromisuri, să-și țină coloana vertebrală dreaptă, să-și păstreze verticalitatea poziției și demnitatea! Cu ajutorul inteligenței vor găsi mereu soluții optime. Da! Intrebări!

    • Ce se poate dezvolta din partea inteligenței intuitive, pachetul intuitiv? Puteți da un exemplu?
    • Da. De exemplu, să vedem un instinct. Să luăm frica. Să luăm instinctul de frică. Copilului i s-a cultivat frica, el a fost educat din familie sau din școală să-i fie frică. „Mi-e frică să mă duc la școală pentru că o să țipe profesorul la mine.” , „Mi-e frică ce va zice mama dacă vin cu note mici, acasă…”. Ce fel de emoții dezvoltă copilul, de frică? Ce fel de gânduri va dezvolta pe emoții negative? Vom trata problema asta la un moment dat mai adânc și, e bine că îmi puneți întrebări pentru că acest feed-back îmi spune și mie ce să lucrez cu Dvs., după-amiază, unde sunteți Dvs. în acest moment cu percepția problemei.

    • Dacă sistemul Gifted Education va veni și cu instrumente de auto-cunoaștere?

    • Categoric. De auto-evaluare și de auto-cunoaștere. Sunt instrumente care pot fi folosite validat, în școală, în mod direct. Să vă dau un exemplu – noi le dăm note. Notele sunt cantitative. Nu pot să dau aprecierea calității. Niciun fel de indicator cantitativ nu poate să-mi dea valoarea calității! E foarte clar! Eu când am dat nota 6, eu nu pot să precizez dacă 6 l-am dat pentru că

    1. n-a reprodus corect,
    2. pentru că n-a știut bine algoritmii [pe] care trebuia să-i știe,
    3. pentru că n-a avut cunoștințele colaterale „de legătură”,
    4. pentru că nu s-a exprimat cum trebuie,
    5. pentru că nu a evaluat bine situația și
    6. a dat alt răspuns decât cel care se cerea… sau
    7. pentru c-a avut o strategie greșită în abordarea problemei!
      Eu v-am enumerat acuma 6 indicatori! Un copil care este evaluat de 6 indicatori, și va ști că d.p.d.v. strategic e foarte ok, dar că memoria lui directă nu funcționează bine, că nu funcționează pe reproducere… în schimb e un evaluator fin și-un strateg strălucit… déjà va constitui un model de profil de personalitate și de învățare care să-i permită profesorului să-i cunoască evoluția, părintele să-i urmărească evoluția, copilul să-și urmărească evoluția și performanțele, să vadă unde trebuie să facă eforturi mai mari. Da? Așa… Voi relua subiectele poate chiar după-amiază. Acum, altă întrebare!
    • Cum sunt organizate clasele în SUA sau Australia?

    • Depinde de moment și depinde de program. Clasa, ca sală de clasă poate fi organizata circular, pe module… în orice caz, nu cum sunt aicea scaune înșirate, scaune cu bănci! Este în funcție de scopul pe care-l are lecția la un moment respectiv. Dacă lecția presupune muncă în colective care s-au structurat pentru task-uri multiple și care la sfârșit vor da spre exemplu un răspuns final, fiecare aducând o componentă, organizarea clasei se va face astfel încât acel lucru să se poată întâmpla. Dacă lecția respectivă este proiectată pentru o aplicație practică, undeva… atunci clasa este organizată ca să optimizeze aplicația practică. Da?

    Dar, Gifted Education pleacă din realitate, duce la abstract, se-ntoarce în realitate. Pleacă de la nevoile imediate ale sistemului, vede cu ce instrumentare, pe ce metodologie, pe ce tehnici… care-i viziunea mare, care-i viziunea globală, care este rafinamentul de gândire, cum se pot proiecta înapoi în sistem, care sunt instrumentele care pot fi utile, cum pot fie ele create, cum pot fi organizate… nu sunt lecții în care să fie profesorul de-o parte, elevul de-o parte… sunt foarte interactive!

    Apreciază

    • Cum poți localiza o astfel de școală, o astfel de clasă la un număr mare de copii… un singur om (un învățător) are nevoie acasă de încă 4 ore pentru lecții scurte. Cum poate un om să facă față unei astfel de clase?
    • Cu ajutorul sistemului. Pentru că sistemul presupune rețea de mentoring, rețea de tutoring, rețea de coș curricular în care se pun tot soiul de curricule care-au fost făcute excepțional și duse la un nivel foarte înalt, pe criterii foarte selective, presupunând experiențe de lecții care sunt de foarte mare succes într-un loc sau altul, presupunând baze de date în care ai totul bine așezat, presupunând forumuri între profesori… ei discutând, sfătuindu-se și făcând schimb de experiența în permanență și trimițând permanent unii altora soluțiile pe care le-au găsit optime undeva, presupunând chiar și filme, puse pe dvd-uri, ale unor lecții care au fost/sunt trimise din loc în loc pentru judecată și dezbatere în cadrul orelor de profesori, cu profesori… în care ei învață, presupunând o metodologie de permanentă perfecționare. Profesorul nu e singur.

    • Exista o întreagă rețea?

    • Există! Rețea locală, internațională, în care participă părinți, profesori… foarte deschis, foarte activ.

    • Sunteți foarte optimist.

    • Nu, sunt constructiv. Credeți-mă, sunt foarte realist. Eu când zic că vor exista, eu deja lucrez la chestia asta, și cu asta basta! N-are cum să crească o recoltă dacă nu pui semințele. Dar dacă le pui, le prăsești și le mai și uzi, pui și-un pic de îngrășământ, crește recolta aia. Așa… întrebare!

    • Cum se va face implementarea?

    • Cu ajutorul profesorilor, pentru că nu eu fac implementarea. Cu ajutorul oamenilor care au pasiune și care au vocație, și care sunt cam 10% din populația de profesori. Oamenii aceștia au inteligență, au experiență, au deschidere, au dorință, se perfecționează continuu, lucrează între ei! E un sistem de rețea colaborativă care se îmbunătățește în permanență. Ăți îmbunătățesc performanțele, rulând, lucrând, rodând… nu e centralizat, nu e „de comanda”! E un sistem de consiliere reciprocă, de potențare reciprocă… așa se face! Vor fi și clase anume… vom face școli-pilot, de-acolo vor pleca programe, dar se vor face și alte școli-pilot. Nimeni nu oprește să apară școli-pilot peste tot și s-apară probleme. Dvs. aveți o problemă, puneți o întrebare. Rețeaua răspunde! Dacă știu eu, vă răspund eu… dacă știe altcineva, va răspunde altcineva. Dacă nu știm noi, întrebăm în afară… dacă nu știe nimeni, facem program de cercetare! (îmi place, nu se lasă 🙂 )

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 10, tabără de excelență

    Există centre de excelență acum, care au excelat mai mult… n-au ajuns la nivelul la care se va ajunge pe sistemul Gifted Education pentru că n-au avut cadrul legal, funcțional și metodologic.

    • Lucrez la Centrul de Excelență cu clasele 3-4 prin rotație încă din 2001, când au fost înființate centrele de excelență și vreau să vă spun că noi am realizat programa de fiecare dată pentru cei din învățământul primar și, bine-nțeles că noi am lucrat mai mult cu ele, iar acești elevi au fost selectați și vreau să vă spun că am avut peste 200 și ceva de copii, din care am selectat 25 de copii. Nu toți au reușit să facă față, chiar dacă erau cei mai buni cei 25 din acei 260; nu toți au reușit să țină pasul cu cerințele pentru un astfel de cerc și este totuși o experiență pe care am acumulat-o, iar rezultatele copiilor se văd în toate concursurile pe care le avem și pentru care îi antrenăm, și nu sunt puține… chiar ultima performanță am avut-o săptămâna trecută când un grup de 5 elevi constănțeni de la centrele de excelență de clasa 3 – 4, au participat la un concurs internațional Arhimede și ne-am întors cu 5 premii din 5 participări.

    • Este excepțional. Ce-ați făcut Dvs. este o muncă pe ceva ce poate fi împrăștiat mai departe, și mă întrebați cum se va face. E o experiență bună ce se va duce mai departe, e văzută, e analizată, e urmată, e un program care crește prin auto-stimulare.

    Apreciază

  15. Mai știu și alte centre care fac același lucru – Galațiul spre exemplu, care are rezultate deosebite, Cluj, Iași, Craiova, Rm. Vâlcea… cresc oameni cu pasiune și vocație! Sunt cei care vor duce programul mai departe!

    Unde apar probleme, se găsesc corecturi… spuneați că nu toți au reușit! Dacă facem analiza de ce n-au reușit, dar atenție!, ca să facem analiza de ce nu au reușit, trebuie să învățăm tehnologiile de cercetare. Să știm cum se face cercetarea – cantitativă, calitativă, corelativă, astfel încât să putem da de rădăcina nereușitei. După asta, s-avem programe de corectare, de corelare… asta se-nvață!

    • Eu în urma primelor 2 serii am realizat deja un material care se află cuprins în scoală, în care am scris primele concluzii după aceste două etape de lucru, și vreau să vă spun că s-a ținut cont de ele. Iar la nivelul Centrului Regional C-ța…
    • Da, sunt lucruri remarcabile. Aici sunt profesorul Măraru spre exemplu… care are rezultate extraordinare; oamenii care sfințesc locul, ei vor fi în continuare promotorii acestui program. Ce putem noi aduce… vor fi metodologiile validate internațional, care rezolvă problemele care nu s-au putut rezolva, găsind rezolvarea cu forțe proprii și modul de organizare. Se poate crea o organizare extraordinară. Gifted nu înseamnă doar matematică. Centrele de excelență s-au dezvoltat cu un scop clar – olimpiadele. Gifted Education cuprinde și olimpiade. Dar Gifted Education nu este centrat pe olimpiade, nu pe câștig la olimpiade, ci pe dezvoltarea abilităților înalte! Unii copii înfloresc târziu. Vizualii-spațiali spre exemplu, înfloresc târziu. Dar ceea ce scot, este foarte profund. Vedeți… aici e o lărgire. Experiența centrului de excelență este foarte utilă. E o experiență foarte buna… alții, n-o au.

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part 11, tabăra de excelenta

    Lucrurile care s-au spus în prima parte a zilei se refereau în mare parte la educație. Aici este o filozofie care s-a dovedit a fi extrem de fructuoasa ca model de organizare, în primul rând pentru că este foarte simplă, e foarte la îndemână, și în același timp este foarte bogată.

    Este vorba despre filozofia celor 3 inele ale lui Renzulli.

    Am să vă rog pe fiecare dintre Dvs. să vă faceți inelele pe foaie; inelele lui Renzulli – unul, al doilea și-al treilea… cele 3 inele se suprapun. Două câte două de asemenea, se intersectează. Două câte două se intersectează și toate trei au o parte comună. Unul dintre inele reprezintă inteligența… când mă refer la inteligență vorbesc despre abilități intelectuale de tot felul, inclusiv cele artistice… al doilea inel se refera la creativitate… definită pe toate direcțiile și în toate componentele, al treilea inel se refera la motivație – la ce spuneam mai înainte task-commitment adică dorința de-a duce un lucru la bun sfârșit. Forța, dorința de a duce un lucru la bun sfârșit.

    Acest desen e o frumusețe pentru că, de fapt, acoperă foarte multe lucruri. Să luăm pe rând: în primul rând acoperă faptul că există oameni inteligenți dar care nu sunt creativi, și nu sunt motivați, există oameni creativi care nu sunt inteligenți, nu sunt motivați… și există oameni motivați care nu sunt nici inteligenți, nici creativi. Pentru aceste persoane, există meserii pentru care se potrivesc.

    Deci, pot fi oameni inteligenți, dar care să n-aibă nici un fel de creativitate și nici motivație. O meserie printre multe altele, poate fi meseria de bibliotecar. Ei nu trebuie să fie niște creatori, sunt niște erudiți, nu sunt niște luptători care să ducă niște lucruri foarte departe, pe ei nu-i interesează.

    Apreciază

  16. Există oameni foarte creativi care nu trebuie să fie nici inteligenți neapărat, nici motivați neapărat, ei sunt pur și simplu creativi.

    Un exemplu absolut paradoxal, este un tânăr elvețian care este oligofren, are un IQ de 60 și care este un pictor fabulos. El trăiește într-un centru de persoane cu handicap mintal și pictează. Iar tablourile lui se vănd c-un milion de euro/bucată. Deci, e un talent absolut incredibil.

    Există și persoane care sunt motivate, dar fără a avea inteligența și fără a avea creativitate. Însă, sunt niște buldozere care trag cu foarte multă abnegație! Le găsim foarte frecvent în mediul sătesc. Oameni care se dedica unei activități și-o fac până la epuizare. Merg cu sapa pe rând, fără a avea nevoie de inteligență extraordinară, de o creativitate… n-au nimic, nici una, nici alta dar sunt foarte motivați! Sunt harnici, sunt foarte mulți în mediul celor care manevrează obiecte. Au meseriile lor care li se potrivesc.

    Există persoane care au doua caracteristici: pot fi de exemplu, inteligenți și creativi, dar nu sunt motivați. Și dacă sunt inteligenți și creativi, ceea ce fac… fac sporadic! Scot lucruri deosebite, dar nu le scot în mod continuu. Scot, CÂND și CĂND! Profesiile în care se manifestă sunt foarte diverse.

    Sunt oameni care sunt creativi și motivați, fără a fi inteligenți. Găsim astfel de persoane care lucrează zi și noapte fiind creativi și motivați, fără a avea o inteligență deosebita; spre exemplu – olarii care fac lucruri frumoase, foarte frumoase și lucrează din zori pănă-n noapte. Stă curtea plină de farfurii și de oale pe care nu le vând… pentru că ei sunt doar niște instrumente de făcut oale! Sunt foarte motivați pentru ceea ce fac… și ceea ce fac e foarte frumos, dar n-au deloc inteligența de neguțător. Trebuie altcineva să le vândă ceea ce au… Acum câteva zile, am trecut prin Cișmigiu. Și era o expoziție de artă țărănească. Veniseră tot soiul de creatori țărani, cu obiecte: din lemn, ceramica, împletituri… o frumusețe! Le aveau puse pe tarabe… erau absolut minunate!
    Treceau oamenii, se uitau indiferenți, nu cumpăra nimeni, nimic. Erau creatori populari, niciunul dintre ei nu aveau inteligența să-și vândă marfa. Nu știau ce să facă… ei știau doar să fabrice obiectele… unul, nu vindea nimic!

    Există și oameni care sunt inteligenți și motivați, dar nu sunt creativi. De exemplu – avocații sau contabilii. Pe un contabil, să mă ierte Dumnezeu, este destul de motivat ca să lucreze toată ziua, câștigă o grămadă de bani, e inteligent, dar n-are niciun pic de creativitate, urmează regulile clare. Un jurist, de asemenea… urmează litera legii, n-are creativitate. El trebuie să joace în cadrul literei legii.

    Exista și ultima categorie, care e a persoanelor gifted: sunt inteligenți, motivați și creativi! Profesiile care se leagă de oamenii gifted, paradoxal, sunt mai puține; sunt foarte puține profesii în lumea asta care să ceară în același timp – inteligență, motivație și creativitate.

    Mult mai puține fără de celelalte care cuprind marea masă a profesiilor. Faceți chiar Dvs. un exercițiu de gândire propriu; luați o profesie și gândiți-vă ce trebuie pentru acea profesie – inteligență, motivație sau creativitate sau, care dintre ele…

    Pe de altă parte, oamenii gifted care-și dezvoltă cele trei capitole mari de calități… sunt peste tot OVERQUALIFIED (supra-calificați).

    În toate celelalte profesii sunt super-calificați și nu prea sunt acceptați, sunt considerați ca niște competitori neloiali pe piață, pentru că vin cu ceva în plus. Ce-ar spune despre un bibliotecar care e motivat să schimbe sistemul de biblioteci și care la rândul lui scrie precum Shakespeare?! Cât de bine ar fi înghițit el, de bibliotecari?

    Apreciază

  17. Aici intervine o problemă de absorbție și de competitivitate pe piață și care-i delicată și, în sistemul gifted education trebuie gândită temeinic pentru că, la sfârșitul unui ciclu școlar, absolvenții școlii de gifted education trebuie să fie în așa fel formați încât să poată intra/insera în cadrul socio-economic, să nu fie considerați niște challengeri, greu de depășit și niște oameni periculoși. Să nu pățească ca Billy Sidis.

    Pe de altă parte, aceste trei inele ale lui Renzulli ne mai învață ceva: ce fel de programe cultivă sistemul Gifted Education în școli? Programe de dezvoltare a inteligenței, a creativității și-a motivației. După părerea Dvs., care e ordinea? Ce-a fost întâi, oul sau găina? Dintre cele 3 calități, care este esențială pentru a da startul?

    Știti care e de fapt? MOTIVAȚIA! Un copil motivat care dorește să facă ceva, până la urmă își găsește modelul creativ de a-și atinge ținta. Cu creativitate își dezvoltă capacitățile intelectuale care-i vor permite să optimizeze această atingere a țintei.

    Aici este partea absolut extraordinară că, la început, copiii au motivație. Toți copiii la 2, 3, 4, 5 ani îți toacă nervii întrebându-te tot soiul de chestii și, mai ales punându-ți o serie interminabilă de „de ce-uri”. Multe dintre „de ce-uri” sunt totalmente absurde. „de ce e urzica, urzică?”… setea lor de cunoaștere ține de motivație. Motivația îi îndeamnă să fie curioși. Ce motivație intrinsecă au copiii?

    • Să-și dezvolte abilitățile…
    • Da, de a căpăta combustibilul ca să crească… au o foarte mare foame de a-și căpăta combustibilului care să le permită creșterea. Dacă le dai suficientă informație în raport cu motivația lor, mai ales dacă aceasta este dată creativ… adică – nu mă duc la carte, mă duc la urzică! Mă joc cu urzica, mângâi urzica, văd dacă mă urzică în orice situație, dacă-i dau o palmă, mă urzică? Dar dacă o mângâi ușor, mă urzică? De ce nu mă urzică? Mă simte urzica sau nu mă simte? Are opinie urzica aia? Mă place/nu mă place, sunt agresiv față de ea, dar dacă sunt blând? Poate că mă place… dar urzica are sentimente? Sau n-are sentimente?
      Reproduc aicea într-o oarecare manieră, maniera prostului Băraru pe care l-am văzut cu ochii mei la treabă cu o fătucă atunci când era prin București și care sare ca un greiere… țup dintr-o parte în alta… cultivând ce?

    Creativitatea! Îi învață pe oameni să depășească limitele.

    UNA dintre marile caracteristici ale CREATIVITĂȚII este SPARGEREA LIMITELOR! Nu te încadrezi de-aci până-aici… (arată un pătrat).

    Nu face efortul numai pân’la reguli, construiește alte reguli – 🙂
    Desfaci regulile: IEȘI DIN CADRU! Te duci în altă parte…

    La vârste mici, creativitatea se dezvoltă absolut natural. Iar apoi pe această creativitate dezvoltată în mod natural, CREȘTE INTELIGENȚA. De ce? Pentru că în primul rand, dezvoltarea creativității permite acumularea de experiență. Mult mai multă experiență conectată! Conectată pe ce? Faptic…

    [De vazut si : (http://giftededu.ro/toti-copiii-sunt-gifted-cei-mai-multi-parinti-cred-ca-copiii-lor-sunt-geniali-dar-este-copilul-tau-gifted-si-oricum-ce-inseamna-gifted) Modelul celor 3 inele
    Modelul celor trei inele aparține lui Joseph Renzulli: Renzulli a împărțit mai întâi supra-dotarea în două mari categorii.

    Prima numită supra-dotarea școlară este caracterizată de succes școlar la teste și la învățare. Pe acești copii, sistemul ii identifică cu ușurință. Cu toate acestea, nu există un nivel înalt de corelare între IQ și succesul școlar.

    A doua categorie este supra-dotarea creativ-productiva. Aceasta descrie acele arii ale activităților umane unde valoarea înaltă este plasată în dezvoltarea de materiale originale.

    Cele doua categorii descrise de Renzulli se corelează pozitiv cu auditiv-secvențialii și vizual-spațialii descriși de Linda Silverman.

    Apreciază

  18. Renzulli arată că ambele categorii sunt importante și că există interacțiuni între acestea.
    Cea de-a doua categorie are două subcategorii, una este creativitatea, cea de-a doua este ambiția de a atinge anumite țeluri (task commitment).
    Renzulli argumentează că este necesar un anumit echilibru între aceste trei arii:
    1. Abilitatea peste medie cu creativitate nu ajunge productivă fără ambiție.
    2. De asemenea, abilitatea peste medie și ambiția nu devin productive fără creativitate.
    3. Pe de alta parte, creativitatea și ambiția nu duc la nimic de calitate fără abilitate peste medie.

    Conceptul celor trei inele a fost dezvoltat din aceasta formula, arătand cele trei arii de performanță. Performanța de tip general acoperă activități precum matematica, științele, limbajul, artele, religiile, în timp ce performanțele specifice acoperă o mare arie de activități umane, de la city planning sau gătit, la modă și decorațiuni.

    Formula celor trei inele descrie șapte sectoare. La intersectia celor trei inele având creativitate, ambiție și abilități se află comportamentul caracteristic supradotaților.
    Aceștia se vor manifesta în câmpurile de activitate în care pot valorifica aceste caracteristici și au nevoie de o oferta educațională care să crească aceste caracteristici.
    La intersecția dintre două inele există alte comportamente caracteristice care se regăsesc în anumite câmpuri de activitate ce cuprind trăsături specifice și funcționale, iar cu un singur inel se găsesc, de asemenea, activități și comportamente specifice integrate profesional.
    1. De exemplu, cu creativitate și ambiție, putem găsi profesiuni manufacturiere ce nu solicită o inteligență deosebită.
    2. Cu inteligență și ambiție, putem găsi profesii ce sunt bazate pe respectarea corectă a unor reguli, precum cea de jurist sau de contabil, care nu cer o creativitate deosebită.
    3. Cu inteligență și creativitate, putem descoperi profesii mai reflexive în care se lucrează în ritm propriu, precum cea de psiholog.
    4. De asemenea, cu inteligență, dar fără creativitate și ambiție există profesii precum cea de bibliotecar sau de comerciant, ce utilizează o singură caracteristică dezvoltată.
    5. Cu ambiție, dar fără creativitate și inteligență înaltă, putem găsi arii profesionale precum în industrie, la mașini de lucru unde această caracteristică este utilizată.
    6. Doar creativitatea, fără ambiție și inteligență deosebită, se valorifică în profesii precum grădinăritul, sau moda vestimentară.

    Deși se pot găsi câmpuri de activitate în care aceste caracteristici să dea succes social, este necesar ca să existe un înalt nivel de dezvoltare a cel puțin uneia dintre cele trei inele.

    Educația supradotaților oferă căi de valorificare și stimulare a celor trei inele în mod diferențiat în funcție de bagajul natural al fiecărui copil. Acesta este și motivul pentru care educația supradotaților poate deveni educația supra-dotării într-un învățământ de masă, prin programele de îmbogățire. Utilitatea formulei celor trei inele este evidentă nu doar pentru identificarea caracteristicilor de performanță ale copiilor, dar și pentru orientarea eforturilor didactice în mod specific, astfel încât să poată permite ridicarea nivelului acestor caracteristici.
    De asemenea este evidentă utilitatea formulei celor trei inele pentru orientarea profesionala a copiilor conform cu caracteristicile proprii cele mai dezvoltate și care le pot asigura cel mai mare succes profesional ulterior. Este important de știut cum se pot cupla caracteristicile celor trei inele cu cerințele unor profesii pentru a evita pe cât posibil atât inadaptarea socio-profesională cât și instabilitatea într-un câmp profesional, ambele variante ducând la eșec în loc de succes.
    P.S. Pentru mai multe informații despre arealul de supradotare aflați aici: „Punctul de Plecare pentru tine ca Părinte”

    Apreciază

  19. Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part 12, tabără de excelenta

    Plecând de la un „de ce” al unui copil sau un „cum”, te duci la un nesfâșit cumul de „de ce-uri” și „cum-uri”… care te duc de-a lungul tuturor domeniilor. Inteligența cum se dezvoltă? În clipa în care vedem invarianți, în clipa în care vedem obiecte intelectuale care sunt capabile să traverseze toate sistemele de gândire.

    Să vă dau exemplu: MĂSURA! Pot avea conceptul de măsură în toate sistemele de gândire. EGALITATEA-INEGALITATEA, FEED-BACK-UL, COMUNICAREA, FORȚA, ENERGIA… pot discuta despre energia unui sistem?

    Pot discuta despre forța unui epitet? Pot discuta despre forța unui concept?

    E capabil conceptul de forță să traverseze sistemele de gândire?

    Când ajung eu să cultiv aceste concepte care traversează sistemul de gândire? Dupa ce, dpdv creativ, copilul și-a căpătat suficientă experiența și destulă informație, ca să aibă PE CE să GÂNDEASCĂ… te-ai dus cu el, te-ai jucat, după care începi să analizezi. Invarianții le dezvoltă mai departe forța, gândirea abstractă. Mai dați-mi exemple de astfel de noțiuni care traversează sisteme de gândire: INERȚIE, SCALA… avem scalari!

    Dovada că noi folosim termenul de grade – grade Celsius, grade militare, ale unghiurilor, grade de armonie, grade de nu știu ce, nu? Grade de comparație… întrebări de genul „la cate grade fierbe unghiul drept?”, grade de dificultate…

    Deci, scalarea! Scalarea este în mod evident, un astfel de termen… altul! Nu v-ați gândit niciodată să aveți un dicționar de termeni care traversează sisteme de gândire. Acestea sunt sarea și piperul dezvoltării inteligenței.

    Și ele apar întotdeauna, în momentul în care avem întrebări deschise, cultivăm întrebări deschise, probleme deschise, care răspund la „de ce-uri”, la „cum-uri”…, nu la „ce”, nu la definirea unui obiect, ci la părțile care țin de dinamica și motivația unui fenomen.

    Mai aveți? Vă mai gândiți? Gândiți-vă! E interesant! Aș vrea ca la sfârșitul sesiunii noastre de vară, s-avem un mic dicționar de termeni, care traversează sisteme de gândire. Vă place ideea?

    • Da.
    • Mâine dimineață aștept să vedem fiecare dintre Dvs. creativ… ce pune pe hârtie! Le scriem, le-nșirăm, pentru că știți ce sunt? O COMOARĂ! O comoară de utilitate. Pot veni din foarte multe direcții. PÂRGHIE, traversează sistemul de gândire?

    • Da? Așa… Păi, cum? Ce fel de pârghie avem în filosofie? În fizică e clar… dar în chimie am pârghii? Sigur, am substanțe pârghie care sunt spre exemplu, catalizatorii, care acționează ca o pârghie, mărind efectul unei reacții. Dar în biologie, am pârghii? Da. Dar în limba azteca avem pârghii? Păi cum să nu avem? Avem sufixe, avem prefixe care-mi măresc și-mi întăresc un anumit cuvânt, nu? Și-un sens…

    De fapt, ce face pârghia? Îl găsesc peste tot…, principiul este peste tot, activ!

    • Viteza.

    • Sigur, viteza poate fi…, interesant este că, în clipa când am dat peste un astfel de termen, în programul de Gifted Education nu doar îl învăț și-l las deoparte, îl duc să traverseze sisteme de gândire. Îl iau și merg cu el cross-curicular, în toate felurile și văd ce valențe, ce potențe îmi scoate la suprafață. Acestea sunt componente ale dezvoltării intelectuale, chiar de la vârste mici.
      În pauza de masă, am avut o discuție pentru o grădiniță. Cum facem noi ca să punem o grădiniță pe picioare? Putem noi folosi asemenea termeni care traversează sisteme de gândire la dezvoltarea curriculei unei grădinițe? La dezvoltarea de programe educative specifice? Dar se opresc la grădinițe, sau merg și la liceu?

    Apreciază

  20. Cum arata stilul unui profesor care are asta ca focus – să identifice ce este important, de ce nu este important, ceea ce este esențial de ceea ce este neesențial și după ce-a cernut, rămâne cu astfel de termeni care traversează sisteme de gândire. El va mai avea o lecție de reproducere, sau va avea trimiteri?

    • O lecție liberă.
    • E utilă o dezbatere? Se configurează un feed-back permanent, cu clasa? Motivează copiii? Dacă la astfel de dezbateri ajunge la momentul în care nu știu răspunsul? Deci, nu știu răspunsul…
    • Cerem ajutorul…
    • Și nici ei nu știu raspunsul…
    • Dăm tema de reflexie și pentru profesor și pentru elev.
    • Și copiii o vor face? Categoric o vor face. Știți de ce? Pentru că sunt challengeri. Copiii sunt challengeri, ei doresc să depășească obstacole.
    • De ce te urci pe Everest? Pentru că există Everest. Normal! Îți pui pielea la bătaie pentru că există, e un challenge. E o provocare.
      În clipa în care au provocări, ei se auto-motivează, automotivându-se, își dezvoltă creativitatea, dezvoltând creativitatea, dezvoltă inteligența și, în modul ăsta, în loc să avem un motor de prostire, avem motor de dezvoltare a capacităților.
      Eee?! V-am dat de gândit… haideți să ne jucăm cu ideea! Vedeți câte sunt cuprinse între inelele lui Renzulli?

    Ce fel de programe școlare trebuie să concepem noi, într-un program de Gifted Education? Trebuie să am: unele care cultivă inteligența abstractă, unele care cultivă creativitatea, unele care cultivă motivația. Cum arata un program care cultiva motivația? Ce-ați zice de un program „implică-te”? Programul IMPLICĂ-TE! Haideți să-i punem carne pe oase… deocamdată e doar o denumire. Ce-ar putea cuprinde programul „implica-te”?

    Numai ce poți face, sau chiar FĂ!? Să facem ce? Cum sunt colegii DVs.? Sunt buni, sunt răi, sunt inteligenți, sunt mai puțin inteligenți, sau sunt niște oameni care au probleme pe de-o parte, iar pe de alta parte, au valențe?

    • Fiecare e special, e valoros…
    • Aaaaa…, și-atunci, când intrăm în programul „implica-te”, ce facem? Ne uităm cu atenție la omul respectiv? Și dacă are niște valențe pozitive, ne implicăm ca să-l ajutăm să și le vadă, să și le cultive… îl implicăm pe el, ne implicăm pe noi, în ce? În realizarea unui task. Avem de făcut ceva… e real! Ne organizăm, ne auto-organizam… e program educativ? E program instructiv? Sigur că da, pentru că noi ne putem implica spre exemplu, într-un proiect științific. Ne putem implica în CEVA, ce profesorul nu ne-a spus nimic, ne-a dat doar deschiderea.

    Am o problemă – un câine pe care l-am cules de pe stradă și care-i bolnav, mi-a fost mila de el și l-am luat acasă. Și eu îți fac un coteț. Dar vreau să-i fac un coteț izoterm, în care el să se simtă bine. Adică – vara să nu moară de cald, iar iarna să nu sufere de frig. Și, nu mă pricep, eu nu sunt profesor de tehnologie. Nu știu ce materiale trebuie să pun, nu știu cum să-l fac, nu știu care-ar fi optimul, nici n-am bani, dar vreau să scot un preț optim… Pe de alta parte, dacă vom scoate un asemenea coteț, e proiectul vostru și mai departe, putem să-l comercializam, să-l dăm la unii care fac cotețe ca și alți câini să beneficieze.

    Care se implică? Deci, nu trebuie să fie satelitul de comunicații cu Jupiter, poate că e ceva real, palpabil și imediat!

    Nici copiii nu știu, da’ s-au implicat. Și-atunci… unul se gândește la materiale, altul – la soluția arhitecturală, altul se gândește cum i-ar fi mai bine, altul vine cu niște chestii de fizică care țin de refracție, refracția căldurii, spre exemplu! Ce fel de material trebuie să punem ca să asigure izotermia? Ce material la suprafață? Altul, se gândește la izolația față de sol, altul – la altceva! Asa se formează munca în echipă.

    Copiii se auto-potențează, pe de-o parte. Pe de altă parte, își găsește fiecare motivație, pentru ca aduce ceva, oferă ceva. Una e când noi cerem copiilor, și alta când le oferim. Să le dam posibilitatea să-și ofere reciproc.

    E-adevărat că profesorul se duce la clasa și nu se așează la tablă ca să scrie pe tabla sau să povestească un text pe care-l găsește copilul într-o carte!

    Apreciază

  21. Profesorul se implică vis-a-vis de fiecare copil în parte. Dar cum poate să se implice? Păi, îl cunoaște. De ce îl cunoaște? Pentru că i-a dat evaluări multiple și știe pe toate direcțiile de evaluare ce are copilul slab, dar în primul rând ce are copilul puternic. Și-acolo unde copilul este într-adevăr puternic, are ceva deosebit de bun, îl ajută să-și oferteze ceea ce poate el. Îl ajută să se motiveze să-și dezvolte în continuare abilitățile.

    Cum arată o școală de Gifted Education? Sunt toți matematicieni străluciți? NU! Sunt toți muzicieni formidabili? NU! Aaaaa…, știți o poveste foarte drăguță (australiana la origine) despre o Școală Gifted Education?

    Zice că la o Scoală de Gifted Education, existau elevi: un cangur, o barză, un ornitorinc, un iepure, o vulpe… La un moment dat, vine un inspector care se uită în cataloage și vede ca ornitorincul nu poate să zboare; avea la zbor nota zero.

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part 13, tabără de excelenta

    A văzut că rața nu putea să alerge, cangurul nu putea să înoate, calul a luat note proaste la disciplinele respective… în timpul ăla printr-o-ntâmplare, i-a foc școala tocmai când scria inspectorul raportul negativ asupra școlii. Ia foc școala și cangurul care era aproape de inspector, îl ia în brațe și zboară cu el prin flăcări în afara școlii, ornitorincul îl ia în spate și-l aruncă în apă ca să stingă flăcările, rața zboară, țâșnește ca să anunțe pompierii, s.a.m.d.…, toți colaborează ca să stingă focul, să salveze școala, să salveze inspectorul.

    De fapt, asta este esența școlii Gifted Education. Fiecare copil își dezvoltă abilități înalte pe un domeniu. Pe cel puțin un domeniu. Aici trebuie să știți că nu se poate evita acest lucru, datorită faptului că există niște reguli. Una dintre regulile de baza, este următoarea: NU EXISTĂ DOUĂ SĂBII ÎNTR-O TEACĂ!

    Adică, dacă într-un colectiv, un copil dezvoltă abilități matematice formidabile, el ocupă o nișa. Ceilalți copii vor dezvolta abilități nematematice. Nu vor dori să concureze cu acela cu abilități matematice. Dacă mai e unul care vrea abilități matematice deosebite, ei se vor separa: unul va face geometrie, celalalt – algebră! VOR DEZVOLTA VÂRFURI, FIECARE PE ALTCEVA…

    Și, vă spun și ca om care a antrenat olimpici de matematica… multa vreme… 20 și ceva de ani, elevii mei obținând 84 de medalii internaționale. Eu i-am învățat geometrie, toți sunt geometri. Geometrie algebrică, fac tot felul de geometrii! Ei erau în clase specializate de matematică. Ei bine, și în cadrul unei clase specializate de matematică, ei se diversificau fiecare pe altceva! Căutau să nu se calce pe tălpi.

    Într-o școală care nu este magnet-school, nu este o școală magnet în care toată lumea să aibă niște programe intensive, pe-o anumită direcție, într-o școală obișnuită de Gifted Education, vei găsi un olimpic la matematică în fiecare clasă, dar nu doi! Al doilea se va duce la informatică. Al treilea se va duce la biologie, altul – la muzică, se vor separa… asta e o regulă foarte importantă – nu există două săbii într-o teacă!

    Și-acuma, cum ne facem noi programele de enrichment în condițiile astea? Sau de aprofundare, în care aprofundăm foarte tare materia? Fac cu 2 copii, câte unul pe fiecare clasa, la doua clase paralele? Cu cei 2 matematicieni? Sau strâng toți matematicienii de la toate clasele, indiferent de vârstă, și fac cu ei? Se poate indiferent de vârstă? Cine ne dă voie? Dezvoltarea asincron a copiilor.

    Apreciază

    • S-a făcut și la noi în C-ța la facultate pentru copiii de liceu. Și au fost strânși de la clasa a 9-a până-ntr-a 12-a și se lucrează pe nivel ridicat; tendința lor este să se stimuleze reciproc.
    • Da, se stimulează reciproc și este extraordinar cum, copiii, dacă au interes și au o dominanță de pasiune într-o direcție, dezvoltă niște abilități atât de profunde, atât de înalte, atât de vaste, încât, am avut surpriza asta cu elevii pe care i-am antrenat pentru olimpiade; unii dintre ei aveau părinți matematicieni, profesori de matematica la facultăți de matematică și veneau părinții și mi se plângeau… „domnule profesor, ce faceți domnule cu copiii noștri? Că noi nu înțelegem enunțul, dar-mi-te rezolvarea… ne depășesc ăștia, de ne dau clasă!”?

    Și asta se întâmplă, fără să conteze vârsta. De ce nu contează vârsta? Nu contează acumulările? Contează! DAR ÎN PRIMUL RÂND, CONTEAZĂ TRĂIREA! CONTEAZĂ TRĂIREA PASIUNII pe care-o dezvolți într-un program de enrichment!

    S-au strâns toți iubitorii de muzică. De la a 5-a la a 12-a; se poate? Se poate! Nu toți cânta la fel de bine, nu toți cântă la același instrument, dar toți au pasiune și învață unii de la alții. Învață mai mult unii de la alții, decât de la profesor. Este uluitor!

    Bunnn…, atunci, are sens programul de grouping? De grupare după abilități? Foaarte mare sens. Eeeee…, am stricat o regulă de aur din învățământul tradițional: copilul trebuie să meargă cu cei din generația lui. NU, e profund greșit.

    Am întâlnit până acuma cazuri nenumărate de părinți care au zis „NU, nu-l dau mai devreme la școală. Să meargă odată cu ceilalți, că altfel se va plictisi.” Copilul care putea să scrie și să citească la 2 ani, pentru că avea suficientă inteligență la 2 ani și care a fost ținut până la 7 ani în întuneric.

    Între timp, n-a stat el pe treaba asta. A dezvoltat abilități plastice: pictează, modelează, sculptează… acolo, n-a avut cum să-l țină părintele de mână. Dar dacă îl învață de la 2 ani să scrie, să citească, până acum scria romane. În muzică, ajungea un Mozzart. Dacă a avut deschiderea la vârsta respectivă. Noi trebuie să fim foarte atenți la copii pentru că programul „invățare devreme” ține de momentul dezvoltării abilităților acestor copii.

    Pentru noi, vârsta cronologică nu există. În zona pe care o monitorizez eu, există copii de vârste mici care au inteligența unor copii de vârste mari. Copil de 9 ani care are vârsta unui adolescent de 17 ani, spre exemplu… și care este preocupat atât de problemele pe care le are adolescentul de 17 ani, probleme de cunoaștere, încât e absent la școală. Se duce fizic, dar n-aude nimic.

    Nu intră în zona lui de interes. El trebuia să fie in clasa a 11-a pe dezvoltarea sa mentală. Nu să stea să buchisească la ce se face la clasa a 3-a. Astea-s chestii consumate demult.
    Putem avea din acest motiv, copii supra-dotați, cu o inteligență fenomenală și care greșesc atunci când scriu, la ortografie ca niște inculți? Da, sigur! De ce? Pentru că nu-i interesează!

    Nu că nu se pot concentra, se pot concentra, dar nu-i interesează… le-a pierit interesul. Când au avut interesul? La 2 ani, la 3 ani, la 4 ani…, atunci când au învățat să citească. Au învățat singuri: a întrebat pe vecinul, pe bunica… ce litera e-asta, ce litera-i aia… in 2 săptămâni știa să citească.
    Aaaa…, dacă i-ar fi explicat cineva atunci cum e cu regulile gramaticale, era simplu! Pentru că atunci era deschis, avea deschiderea pentru problemele-alea.
    Acum, n-o mai are și scrie reflex, cum a învățat atunci, de unul singur. Și nu-l interesează, îl interesează alte subiecte. Poate pe copilul ăla îl interesau probleme de fizică cuantică. E clar ca n-are nicio treaba cu ortografia. Eeee…, înseamnă că putem privi elevii cu alți ochi.

    În dezvoltarea sincronă, sunt etape. De fapt, în dezvoltarea oricărui copil sunt etape. Copilul crește, mergând pe aceeași cărare cu ceilalți copii. Dar, unul stă mai mult într-un loc, altul merge mai repede, toți merg însă, în aceleași etape, iar dacă pe-o etapă nu și-a cultivat abilitățile specifice etapei, alea rămân mai departe necultivate. Eu am avut prilejul până acum să iau „n” copii care, la vârste mari, habar n-aveau tabla înmulțirii.

    Habar n-aveau tabla-nmulțirii, dar erau geniali! Geniali! Și GENIALI ÎN MATEMATICĂ!

    Apreciază

  22. Deci, care aveau gândire structurală absolut incredibilă dar, vorba bancului cu matematicieni în care spune ca sunt 3 tipuri de matematicieni: cei care știu să socotească și cei care nu știu să socotească.

    Deci ăștia, nu știau să socotească. Puteau gândi, gândeau extraordinar, dar greșeau toate calculele. La raționament erau imbatabili, dar nu știau tabla-nmulțirii. Chiar nu știau! Nu-i mai interesa. Depășiseră cu mult momentul. Acuma, mă-nțelegeți de ce este nevoie de învățare individualizată?

    Putem să jucăm cu copii care au în același timp, și-un avantaj competitiv uluitor al unei gândiri foarte înalte, dar și un handicap al unor cunoștințe nerezolvate la un moment de timp anterior? Asta e cazul cel mai frecvent, cel mai frecvent.

    Să vă dau exemplu concret: copil de clasa 8-a cu un IQ 180, extraordinar de înalt care, niciodată nu era capabil să pună plus sau minus unde trebuia și care, când face operații cu numere întregi, greșea cu regularitate de 100%; pe care l-am luat și a recuperat partea respectiva din urma, explicându-i că de fapt, plus și minus au apărut din niște nevoi religioase, de cult… era foarte interesat de istoria religiilor – asta era domeniul lui de mare pasiune.

    Păi, cum așa? Păi, uite! Plus și minus au însemnat la început, simboluri sexuale: plus pentru mascul, minus pentru femelă. Era-ntr-un fel, o imagine a organului genital. Și-atunci, când pui un plus c-un minus împreună, se anulează reciproc fiindcă formează o pereche. Dacă ai mai mulți de plus și mai puțini de minus, înseamnă că numărul bărbaților e mai mare decât numărul femeilor și-atunci nu se formează numai perechi care se-anulează, mai rămân bărbați. În două minute a înțeles evident care-i regula, și n-a mai greșit niciodată. De ce? Pentru c-a putut asocia pasiunea lui pentru istoria religiilor și istoria culturii și-a gândirii, pentru că el acolo se afla… cu partea pe care o pierduse în timp și care nu-l interesase la momentul respectiv.

    Putem face cu fiecare copil, așa ceva? Da! Dar trebuie să cunoaștem. Noi nu mai putem lucra cu o clasa. PROFESORUL DE GIFTED EDUCATION, NU LUCREAZĂ CU CLASĂ! LUCREAZĂ, CUNOSCÂND FIECARE ELEV ÎN PARTE… îl testează, multi-criterial, vede fiecare ce-ascunde, ce capacități are, unde sunt punctele tari, unde sunt punctele slabe, îi cunoaște orizonturile, îi cunoaște interesele…, îl cunoaște, e consilierul lui, e prietenul lui, au dezbateri împreună, iși dau reciproc teme de lucru, au participat împreună la evenimente reale, palpabile… în care s-au implicat în a face ceva, în a strânge gunoaie de plastic din parc ca să arate adulților, ce înseamnă un comportament civic corect!

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part 14, tabără de excelenta

    Ia spuneți-mi, cum vi se pare o școala de Gifted Education? Aaaaa… e participativă, e frumoasă pentru profesori? Mai e intoxicat profesorul cu materia pe care o predă an de an, aceeași, mereu? Mai e intoxicat copilul cu materie neinteresantă care i se bagă pe gât, chit că vrea, chit că nu vrea? E motivat și profesorul și copilul? Aaaa… și părintele, să știți e motivat, nu-i așa?!

    • Care-i maxim de astfel de clase?
    • 20, 15 – 20. Nu poți duce mai mult de 20. 20 sunt mulți. 15, e o limită bună. Dar… în marea majoritatea a țărilor lumii în care se practică Gifted Education, limita e 15. Există și unele care merg pe 20. E interesant și, vreau să vă spun că e un model în care profesorul învață de la copil.

    În programele de enrichment unde profesorul nu e controlat, nimeni nu-l întreabă… în programe de enrichment, nu se bagă nimeni peste el. El își deschide orizonturi, îți pune pasiunea pe tavă – tot ceea ce i-a plăcut lui, învață și pe alții… îl învață și pe copil să-i placă! E un difuzor de bucurie, a cunoașterii și pasiunii.

    În programele-alea, el n-are director, n-are inspector, n-are test de evaluare, nu dă note, E LIBER SĂ SE BUCURE ÎN ACTUL DE ÎMPĂRTĂȘIRE A CUNOȘTINȚELOR ȘI-A BUCURIEI DE-A ÎNVĂȚA… ȘI DE-A-NȚELEGE! Da? Ei, în programele astea el învață, profesorul de la elev pentru ca și elevul se dezinhibă.

    Apreciază

  23. Programul enrichment a fost un program introdus în învățământul școlar de Gifted Education ca o complementaritate pentru educația tehnologică… aia pe care noi o facem acum – aia industrială.
    Educația industrială care făcea din copilul absolvent o piesă de schimb în sistem, care avea ceea ce se cheamă alfabetizare instituțională iar mai departe, se profesionaliza, era bun de lucrător pe bandă.

    Ei, acuma nu mai există lucrători pe bandă, am trecut în epoca post-industrială. Bun! Copilul nu mai este necesar să fie ținut în frâu de: 1. clopoțel care zice „gata, ai gândit prea mult”, 2. de nota care-i zice „tu trebuie să fii uite-așa, pe șine! N-ai voie să fii creativ, n-ai voie să fii inventiv, n-ai voie să ai opinii, n-ai voie să-ntrebi, trebuie sa mergi așa… că altfel, îți dau nota 1! Și de alte instrumente d-astea coercitive de fapt, pe care noi le folosim fără să ne gândim…

    Copilul este liber! E liber să-ntrebe, e liber s-aibă opinii, e liber să predea! E liber să facă un studiu propriu pe care să-l prezinte colegilor, e liber să aibă inițiativă, e liber în primul rând, să se bucure de ceea ce face!
    Și vreau să spun că legal se poate face prin curricula, decizia școlii, prin programe de weekend, prin tabere de vară de studiu, printr-o grămadă de lucruri. E legal! E moral și nu-ngrașă! Eu sunt atent cu chestia cu îngrășatul. Asa… Buun!

    E liber s-aibă umor! E liber să se asocieze cu alți copii! Ei se-asociază în mod natural, formând zicem noi… bisericuțe!

    Și cum facem noi când ei se-asociază? CUM REACȚIONEAZĂ UN DIRIGINTE CÂND SE ASOCIAZĂ 3 COPII, FORMÂND O BISERICUȚAĂ? REFLEX, LE SPARGE GAȘCA! Îi mută pe fiecare în altă bancă, ca să nu mai colaboreze. Când de fapt, ei în mod natural trebuie să învețe să colaboreze. DIN CAUZA ASTA NOI AVEM O POPULAȚIE CARE NU COLABOREAZĂ – ADULȚI FIIND, AU ÎNVĂȚAT CĂ NU TREBUIE SĂ COLABOREZE!

    În loc să li se încurajeze tendința de a colabora, de a li se da teme… dar temele pe care ar colabora, nu mai merg pe sistemul de învățare productivă, în care tu trebuie să mergi pe program și să le ceri bucată cu bucată, punct cu punct, și-atunci consecințele sociale de la noi sunt dramatice = românii nu colaborează!

    Nu colaborează între ei. Nici profesorii, dar nimeni nu colaborează. Nu! Au fost descurajați să colaboreze.

    Asta voiam să vă explic acuma.

    Trăsăturile de gifted la toți copiii, de la vârste mici.

    Dar urmează un SISTEM ABSOLUT DIABOLIC, SOCIAL, FAMILIAL, ȘCOLAR… prin care fiecare trăsătură pozitivă, trebuie tăiată de la rădăcină, să nu cumva să dezvolte respectiva însușire. Să nu cumva să fie creativ!

    I-am pus testul grilă, în care el ar trebui să pună punct, punct, punct… n-are voie să fie creativ! TESTUL GRILĂ DESCURAJEAZĂ COMPLET CREATIVITATEA!

    Notele (la noi) sau literele (în afară) nu înseamnă nimic, pentru că de fapt, nu-mi evaluează nimic! Creează frustrări, scăderi ale motivației, face ca copilul ăla care-a făcut ceva, el a muncit… a muncit pentru notă (a zis el…) și i-a o notă mai mică decât a estimat el. L-ai descurajat, l-ai demotivat, ăla nu-ți mai calcă pe-acolo… se mulțumește cu 5 și i-ai tăiat orice urma de dezvoltare a pasiunii pe domeniul respectiv. Deci, haideți să facem acuma un mic exercițiu pentru că fiind în funcție, știți foarte bine zi de zi cum se întâmplă, cât de optim e sistemul actual în dezvoltarea abilităților? Deloc? Nu știu! Hai să vedem…

    Încurajați creativitatea. Sunteți pe-un proiect pe cont propriu. E la nivel național… încurajați creativitatea! Cum o încurajați? Eu v-am întrebat c-un scop precis. Spre exemplu: în proiectul Dvs. există pictori de icoane pe sticlă? Care fac icoane pe sticlă? De ce vă spun? Vă spun asta ca idee – dacă are șablonul, e icoana pe sticlă pe care copilul copiază și umple culorile pe șablonul respectiv, e creativ? Nu e creativ. Noi să fim foarte clari acum. Ortodoxia, e totalmente necreativă, e totalmente pe șabloane. Nu vei găsi niciun fel de variație de la standardul ortodox strict.

    Apreciază

  24. Noi n-am trăit într-o societate cu un background pe creativitate. Tot ceea ce s-a făcut la un moment dat creativ, dacă ne uităm cu atenție, e-ntr-un glosar cât se poate de limitat.
    E foarte greu să dezvolți un program realmente creativ, fiindcă atunci când au apărut oameni realmente creativi, au fost alungați. Ei au devenit creativi în altă parte: un Brâncuși spre exemplu!
    Nici acum Brâncuși nu este înghițit prea bine în România.
    Se știe că este deosebit, etc… dar e trecut la index! E acolo, într-un sertar…

    Americanii cunosc 2 români în arte plastice: pe Devis Grebu și pe Brâncuși. Atât. Devis Grebu mi-e prieten, e grafician; face tot soiul de caricaturi prin ziare. Care sunt de-o creativitate înspăimântătoare pentru cititor, oricum nu prea atractivă, pentru ca îl pune să gândească! Stau, se uită la chestia-aia, se scarpină-n cap și zic „ce-o fi aia? Ce-o fi-nsemnând chestia asta? Parcă bănui eu, ceva…” E plin de substanță. Să-l urmăriți de-acuma!

    Noi aicea avem mai multe lucruri de pus pe masă. O dată programele, o dată comportamentul social că s-ar putea noi să-nțelegem lucruri foarte diferite prin aceeași noțiune. Noi s-avem impresia că facem ceva și facem altceva!

    V-atrag atenția așa: există o distribuție nesimetrică a vizual-spațialității și secvențialității la bărbați-femei. În general, sunt într-un număr mult mai mare secvențiale! Sunt ordonate, sunt precise, cer ordine, precizie și reproducere. Bărbații, sunt în general cu tendințe mai mari de-a fi vizuali-spațiali. În învățământ, marea majoritatea a profesorilor sunt femei.

    Aici in sala, există un eșantion reprezentativ. Ceea ce presupune un lucru absolut interesant. Secvențialii profesori, pot fi excepțional de bine pregătiți, pot cunoaște materia în întregime, dar n-au tendința naturală de a fi creativi la predare. N-au tendința de-a naviga, de-a se duce, de-a le lua… și din cauza aceasta nu lucrează bine cu vizualii-spațiali care au un fond creativ; ei gândesc creativ, ei nu se așează bine în standarde. Trebuie o deschidere foarte clară a profesoarelor care au tendința de-a fi secvențiale.

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 15, tabără de excelență

    Trebuie o deschidere mai mare pentru cei vizuali, o toleranță mai mare, un instrumentar mai vast și o informație mai bogată din care să-și culeagă metode, idei…. Culmea este că, psiholoaga care-a dezvoltat termenul de vizual-spațial, auditor-secvențial și a făcut dihotomia asta – Linda Silverman – pe care-o cunosc și este o persoană absolut deosebita, ea este totalmente secvențială și e măritată cu un vizual-spațial totalmente haotic.

    Ea a stat cu vizualul-spațial haotic în casă, îl apreciază foarte tare, îl iubește foarte mult, e-n regulă… l-a studiat secvențial, cu lupa, i-a văzut comportamentele, le-a comparat cu ale ei, și-a dat seama de dihotomie, a iertat-o, deci n-a făcut conflict pe treaba asta, a început să cerceteze cum funcționează la alți copii de vârste mai mici decât ei doi, reușind în final să-nțeleagă niște paterne comportamentale.

    Profesorii secvențiali pot fi niște profesori absolut minunați pentru vizuali-spațiali dacă au un bagaj corespunzător și dacă-l folosesc foarte bine. Și o marjă foarte mare de toleranță, pentru că trebuie să înțeleagă care le sunt opușii.

    Opuși în tot! Trebuie să-i iubească așa cum sunt ei, fără să fie ca ei. E deosebit. Dar, despre vizuali-spațiali și auditori-secvențiali, discutăm mâine. E mult de discutat. Deocamdată, să rămânem în contextul Renzulli.

    Apreciază

  25. În contextul Renzulli, înțelegem că școala trebuie organizată în jurul acestor inele.
    Și-atunci, trebuie să creăm curricule, de altfel, noi vom face curricule aicea, programe specifice, training permanent, management al programelor și suport, că-i vorba de sprijin comunitar, sprijinul părinților, sprijinul nu știu cui…. Și-atunci, școala trebuie să-și organizeze un consiliu de curriculă, un consiliu de concepere și administrare de programe, ș.a.m.d.… Toate acestea care nu sunt uzuale în momentul actual în școală… noi avem PSI, PCI sau contra incendiilor… comisii și comitete de tot soiul dar, aici e cu totul altă viziune.

    Și-aceasta e mult mai mobilă decât cea dinainte pentru că vom avea nevoie să facem curricula pentru un elev, sau curricula pentru o grupă, sau curricula pentru o clasă, sau sa căutăm o grămadă de curricule pentru toată școala care va deveni un magnet-school deoarece are o populație cu talente într-o altă direcție și a găsit profesori care să poată stimula acele talente.

    Direcțiunile și inspectoratele fac drepți în fața Ministerului Educației. Și-acum Min. Ed. deja a înghițit momeala. Știți ce se-ntâmplă? Min. Educației a înțeles un lucru, după multe eforturi personale – că nu e nevoie să inventam cuiul și roata, că s-a inventat deja. Trebuie să le aplicăm.

    Și că pe de altă parte, experiența internațională de 40 de ani validată în majoritatea țărilor lumii, care-a dus la dezvoltare durabilă, la dezvoltare economică, la o populație fericită… poate fi preluată, folosită, fără să-și mai bată capul!

    Și-a mai înțeles ceva: CĂ DACĂ NU MERGE, EU CARE SUNT UN TIP AL DRACULUI, IAU UN CIOCAN MAI MARE … am învățat și eu de la Murphy! Asta-i situația! Acum ne înțelegem foarte bine și colaborăm, ceea ce înainte nu se putea… bun! Ministrul vine, ministrul pleacă… programele rămân, Dvs. le învățați și le aplicați, ș.a.m.d.…

    Știți? Aici e ca la Paști! Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, se împrăștie! Din aproape-n aproape…

    • Sigur că încercarea și strădania noastră împreună cu ca Dvs. va crea o zonă de conflict; suntem totuși tributari unor mentalități de 30 de ani… conflictul exista!
    • Doamna, conflictul există! CONFLICTUL ESTE ACUM ÎNTRE ȘCOALĂ ȘI SOCIETATE!
    • Eu am spus în sensul că este foarte greu de implementat un asemenea fenomen…

    • Asta da, aveți dreptate!

    -Ministerul zice „sigur, nu am inventat noi roata, dar ești liber să lucrezi suplimentar pe cu totul altceva”; e vorba de-a gândi o curriculă să vină în întâmpinarea întregii palete de activități… apropo, că nu e numai una și e foarte greu să pregătești câte-o curriculă pentru o groază de abilități înalte.

    • Când ești singur…
    • Sigur ca da…

    • Dacă nu ești singur și ai o rețea întreagă de profesori care lucrează…

    • Și-aicea-i o problema…

    • Aha !

    • În echipă este cel mai dificil. Ce-nseamnă suma calităților, abilităților mele înalte cu ale tale dacă nu știu să….

    • Sigur! Dar, fiecare poate judeca ce face altul… și lucra creativ!

    • Bine, asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm.

    • Vedeti Dvs., Gifted Education a crescut în toată lumea, peste tot însă, cu profesori pasionați, dedicați profesiei. Când a mers din școală-n școală, din om în om, din persoană-n persoană, au format apostoli în învățământ.

    Oamenii ăștia au făcut cu toții apostolat. Eu am făcut apostolat, Monica a făcut apostolat… am tras de ne-au ieșit capacele! A ieșit fum din noi. Și tragem în continuare, facem în continuare apostolat, pentru că merită! Copiii ăștia merită! Sunt salvarea noastră. Sunt salvarea pământului ăstuia dacă mai are salvare! Practic, v-am spus – este vorba de un management al crizelor! Noi facem pentru că putem. Aaaa, nu ne urmează toti… știți?

    Și-aici este o lege foarte interesantă, e o istorioară pe care poate o știți…

    Apreciază

  26. E ISTORIA MASEI CRITICE DE MAIMUȚE!

    În arhipelagul japonez e o insuliță locuită de niște macaci, niște maimuțe. E o insulă celebră la momentul actual, datorită faptului că, acum vreo 15-20 de ani, niște biologi s-au dus să hrănească maimuțele cu cartofi.

    Le puneau câte doi saci de cartofi; veneau de pe-o parte a plajei maimuțe, și mâncau cartofii; una din maimuțe s-a dus în apă, a spălat cartoful înainte să-l mănânce; nici o maimuță nu s-a luat după ea, toate mâncau cartofii cu pământ. Dar maimuța continua să-și spele cartoful.

    Iar după o vreme, a și cojit cartoful cu dinții și pe urma l-a mâncat. După o perioada de timp, încă o maimuță a făcut același lucru – spăla cartoful, îl cojea și apoi îl mânca. În aproximativ 10 ani a crescut numărul de maimuțe care-l spălau și-l cojeau, cam pe la 100. PUTEREA EXEMPLULUI A CONTAT!

    Iar după aia, 100 (dar într-un loc) după aia s-a produs un fenomen absolut paradoxal și incredibil: toate maimuțele care erau de pe plajă sau nu erau din zonă… s-au apucat să spele, să cojească și să mănânce cartoful – intrase-n cultura maimuțelor. Și fenomenul asta face!

    Știți cum se face? Simplu! PRIN AMPLIFICAREA REACȚIEI! Școala din Constanța a obținut rezultate formidabile. Profesorul Băraru a organizat o școală pe care-a dus-o la porțile NASA. Bun. Știre de ziar – și ce dacă?! Aaaa… nu și ce dacă! Aici avem un număr de 70 de școli care preiau acel lucru și zic „extraordinar!” Hai să vedem cum s-a-ntâmplat, care-au fost metodologiile, cum s-a procedat… în ce fel s-a croșetat programul, în ce fel a mers… hai să ne împărtășim experiențele! și eu am făcut ceva de genul ăsta!

    Mie mi-a ieșit în felul ăsta… se face o lupă care amplifică, amplifică… și prin amplificări succesive, NU MAI RĂMÂNE UN EXEMPLU IZOLAT… SE CREEAZĂ O CULTURĂ! Și la un moment dat, se va întâmpla ce s-a-ntâmplat cu maimuțele, că noi suntem ceva mai capabili decât maimuțele – DEVINE FENOMEN DE MASĂ! De fapt, a devenit un fenomen de masă… încă n-a ajuns să iasă la suprafață, să crească la apogeu, dar deja a deveni un fenomen de masa.
    Dovada că Dvs. sunteți aicea din câte județe? Toată țara. Unul de colo, unul de colo…, diverse locuri. Ei!

    Așa a făcut Einstein cu grupul lui de fizicieni-chimiști, cu oamenii de știință; a făcut o mică șmecherie: s-au strâns la un moment dat la un congres, erau vreo 20 de persoane și au zis (grupul celebru al lui Einstein) – „De-acuma, fiecare dintre noi când va publica, toti ceilalți vor comenta ce-a publicat! Nu vor aproba! Vor comenta.”

    Niels Henrik David Bohr a fost în contrast cu Einstein toată viata lui; Niels Bohr a dezvoltat fizica cuantică, Einstein a dezvoltat relativitatea. Cele două teorii nu s-au suprapus nici o clipă și Niels Bohr l-a contestat și comentat tot timpul pe Einstein, iar Einstein l-a comentat și contestat tot timpul pe Bohr și au crescut amândoi.

    În clipa în care apare o experiență pozitivă undeva, ea trebuie comentată, caracterizată, difuzată mai departe și mai departe! Și-atunci, vom crește mai repede… e-n regulă? Pionieri, pionieri, dar viteji! Vreți să-mi puneți întrebări sau…

    • Nu e așa ușor pentru noi. Care sunt pașii reușitelor?
    • Care a fost punctul forte? Pentru ca n-a fost punctul forte același, peste tot… la fiecare în parte! La fiecare a fost un punct forte; spre exemplu – la Galați, punctul forte cel mai important a fost selecția pe capacitățile intelectuale ale copiilor.

    Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part. 16, tabăra de excelenta

    Cei care-au intrat în liceele din Galați, au fost selectați la sânge pe capacitatea intelectuală înaltă, bună…. Iar mai departe, lucrurile s-au reglat. La domnul Băraru, punctul forte a fost partea asta de creativitate, în deschiderea de orizonturi. Aici a jucat foarte mult. Acum, rămane de comparat unul cu altul…

    Apreciază

  27. La Cluj, punctul forte a fost dat de organizarea riguroasa de activitati si de curricula ! Au dezvoltat foarte multa curricula riguros asezata.

    Daca strangem punctele forte de la fiecare dintre Dvs.si le punem impreuna, DEJA AVEM UN PRODUS DE MARE SUCCES ! Sunteti de acord cu mine ? Va mai dau o tema ? (rade…) Ia identificati-va fiecare punctul forte…si maine, nu stiu in care prima parte, vom dezvolta, vom discuta, vom caracteriza si vom croseta aceste puncte forte. Vom vedea cum arata un model bun.

    Eu o sa v-arat cum functioneaza in alte parti ale lumii, cum arata, unde mai poate fi imbunatatit, corectat sau modificat. Unele lucruri pot fi chiar scoase. Pot fi aparente puncte bune…dar de fapt, sunt puncte pe termen mediu, gresit orientate. Vom vedea !

    -Care sunt pasii pe care trebuie sa-i urmam noi, fara a avea experienta cu scolile de excelenta, ca practica in ceea ce am auzit aici. Daca facem ceva…ne trebuie niste aprobari. Din partea cui ? A directiunii scolii ? A inspectoratului scolar ?

    -Va pot raspunde la intrebarea asta in momentul in care aproba metodologiile de aplicare a Legii 17/2007, pe care le-am scris…in momentul in care acestea au stampila Min.Educatiei si sunt date pe teren, din clipa respectiva aveti toate raspunsurile acolo.

    In momentul actual, metodologiile le-aveti, sunt pe site, pe Fronte-page, pe coloana din stanga si, ele au fost recunoscute ca fiind bune si atotcuprinzatoare, de forurile internationale. Deci astea sunt, in momentul actual, ceva ce poate sa fie, poate constituti la momentul acesta, un referential pentru un viitor apropiat.

    Trebuie sa-ntelegeti ca Min.Educatiei n-ar face nimic de la sine…pentru ca n-au experienta in directia asta. Ei probabil, ca vor mai strica din ceea ce-am scris eu acolo…vor mai taia pe colo, pe colo…prin locurile esentiale si cu asta basta, dar, IN MARE, ce se-ntampla acolo ? Dar nu va pot da un raspuns pe pasi…sa va spun de ce nu va pot da un raspuns pe pasi.

    PENTRU CĂ DEZVOLTAREA GIFTED EDUCATION, NU SE FACE LINIAR, SE FACE ÎN MULTE DIRECȚII, ÎN ACELAȘI TIMP…

    Trebuie lucrat odată, la identificarea copiilor, trebuie să aveți metodologie de identificare clară, la selecția profesorilor, [asta] se face prin metodologii și tot managementul selecțiilor, care este bine pus la punct… pe cine, cu ce fel de caracteristici îi dorim în programul de Gifted Education… ce programe se selectează în Gifted Education? Care sunt programele, care sunt țintele, care-i filozofia din spate?

    Ce vreau eu de fapt de la copil? Pentru că una-i să dezvolt un program de Gifted Education în Covasna, în Toplița pentru a valorifica resurse naturale din Toplița… clar, ne trebuie niște giftiți performanți care să meargă pe dezvoltare regională, locală, alta-i să dezvolți un program de gifted education pe lidership și antreprenoriat, care să meargă mai departe țintind spectrul politic clar, dorind să schimbăm clasa politică cu profesioniști, și alta-i să dezvolt un program de gifted education, pe muzică sau pe… făurire de viori!

    O să spuneți – păi, cum se poate gifted education pe făurire de viori? Cum să nu! Eu pot avea un liceu de făuritori de viori care să devină mai departe o mare fabrică de instrumente muzicale. Păi, de ce? Am cu cine? Am cu cine!

    Am atâția țigani lingurari… care au un talent nativ format de sute de generații, care au simțul lemnului, care au abilități extraordinare în manevrarea lemnului, ăsta-i un dar! E un liceu profesional? Da! Poate fi un gifted education? Da! Ce fel de copii îmi trebuie? Chinestezico-senzitivi cu program special pentru că acești chinestezico-senzitivi vor deveni extraordinar de productivi – pe făurire de viori sau pe altceva… șlefuitori de diamante! Ei pot s-ajungă niște mari profesioniști! Adică putem spune că un Stradivarius nu a fost gifted?! Un mare făuritor de viori ca Stradivarius, n-a fost gifted? I-a rămas numele în istorie… deci, noi putem face pe orice!

    N-avem un singur pas, pasul 1, pasul 2, pasul 3… trebuie făcut un proiect în primul rând, în care să aveți viziunea ansamblului, ce doriți… cu cine doriți, cu ce fel de copii, cu ce fel de instrumente, unde doriți, pe ce context, unde vor fi aceștia înghițiți… pentru că dacă facem o fabrica de viori cu țigani lingurari, ei vor veni!

    Apreciază

  28. Sunt o grămadă gifted… ei vor veni! Sunt o grămada gifted, cu abilități înalte! Și vor avea piață. Și-și vor vinde viorile. Și va fi și un program de emancipare socială de pe urma căruia vor câștiga și-un purcoi de bani europeni pentru că se rezolvă o problemă de inserție economică a unei comunități care altfel e cu probleme, nu? Și va avea mare succes. Foarte bine.

    Toate astea trebuiesc gândite, luate, puse la punct, după care… mergeți cu ele la inspectorat! Iar dacă inspectoratul nu vrea, și ministerul nu vrea, apelați la noi, că noi vă susținem…. Și, v-am zis: să argumenteze, nu-i nimic! Noi avem năravuri mai proaste, dacă nu merge, avem un ciocan mai mare și, le scoatem la capăt!

    Și comunitatea locală, consiliul local, consiliul județean…. Gândiți-vă că politicienii locali mai vor să fie realeși… și, vreau să vă spun că totdeauna școlile gifted s-au dezvoltat pe o colaborare directă, imediată cu comunitatea locală și cu părinții.

    • Da, se face în toată lumea… trebuie și-o școală pentru părinți. Când Adrian va termina cu filmele cu școala de părinți, le vom da drumul și pe baza lor, se poate continua mai departe.

    Deci, eu pot cel puțin acuma, să creez exemple; dau tonul, nu fac toată muzica. Muzica o veți face Dvs., fiecare-n parte.
    Dar va trebuie un referențial, voi trebuie să știți despre ce-i vorba, să intrați bine pe lungimea de undă corespunzătoare, să cunoașteți bine subiectul pentru că mai departe, programul crește și crește… în avalanșă!
    Nu rar și puțin… ei, parcă vă văd mai zâmbitori acuma și mai gânditori.

    • Ne învățați până la sfârșitul cursului cum să alegem acești copii?
    • Vă-nvăț cum s-alegem copiii, care sunt caracteristicile profesorului, vă-nvăț cum să faceți curricule, v-ănvăț cum arata stilul lor de-nvățare, care sunt stilurile de predare corespunzătoare și, o grămadă o să vă-nvăț! Dacă mă întrebați acuma nu știu ce să vă-nvăț, dar o să vă-nvăț o grămadă…

    Pe de altă parte, mai există un concept în afară de-al lui Renzulli care ne ajută să înțelegem foarte bine CE și CUM se face-n școală… e vorba de Conceptul lui Gainie, Francoise Gainie – o struțo-cămilă… acuma este canadian, australian, ceva de soiul asta. Cred că în ultima vreme locuiește în Canada.

    Deci, Francoise Gainie a adus următoarea definiție care spune ca „COPILUL TALENTAT ESTE UN COPIL GIFTED, CARE ȘI-A REALIZAT POTENȚIALUL.”

    Ei bine, cu această definiție, am creeat deja o nouă structură în proiectarea școlii. Și-a realizat potențialul! Adică, noi trebuie să creăm posibilitatea copiilor să-și realizeze potențialul, să-l ducă până la capăt, să ajungă până la modelul de auto-motivație atât de puternic, încât să creeze realmente ceea ce s-a apucat să facă, să ajungă la performanța talentului.

    Înseamnă că în școală trebuie să afișăm rezultatele, să-i dăm posibilitatea să fie cunoscut, să-i dăm posibilitatea să fie hrănit în mod corespunzător prin programe specifice… vom atrage colaborări acolo unde noi nu mai putem, vom merge la sistemul de mentoring atunci când are nevoie de mai mult și noi nu mai putem… îl predăm unui mentor, vom avea colaborări cu universități care să poate lucra împreună cu acești copii în clipa în care ei depășesc nivelul scolii sau liceului, da?! Deci astea sunt probleme organizatorice care pleacă dintr-un concept.

    Avem două concepte: Renzulli și Gainie – să ajungă să fructifice dotarea, până la nivel de talent. Da, ca la sportivi.
    Și sportivii pot fi gifted. Da, e un sistem colaborativ care merge pana la sistem post-doc, la studii post-doctorale nu numai în țara noastră, ci și în lume!

    Există nenumărate școli și universități care preiau gifted și-i duc din mână-n mână, spunând: „E foarte bun pe direcția asta! L-am dus până la momentul în care îi poate înflori talentul, dar nu mai pot în continuare.”

    Bine, există un cerc nu știu unde, care face cu ei acest lucru la un nivel mult mai înalt decât am putut eu, profesorul… l-am predat la acel cerc. Eu asa am făcut… eu am dus un cerc.

    Apreciază

  29. Florin Colceag – Profilul de personalitate al copilului part 17, tabără de excelenta

    Un astfel de cerc : profesorii din scoală aveau astfel de copii, absolut minunați. Dar deja, copiii știau mai mult decât ei și mi-i trimiteau mie. Erau buni, erau foarte buni și-i scoteam geniali. Și au rămas geniali.

    Iar mai departe, au mers geniali la universități unde i-a „bătut” pe toți, au ieșit șefi de promoție! Au făcut doctorate, post-doctorate…, sunt profesori universitari.

    Vreo 80 sunt profesori universitari acuma, la cele mai mari universități din lume. Cele mai mari, Harvard, Cambridge, Princeton, Stanford, Ecole Normale Superieure, etc…

    Știți ce-nseamnă să fii profesor la Ecole Normale?! Dacă ești premiant Nobel, e bine! Dacă ești profesor la Ecole Normale, e mult mai tare!

    Dacă ești premiant Nobel și spui „sunt premiant Nobel sau am fost elev la Ecole Normale Superieure în Paris”, credeți-mă că mândria e mai mare dac-ai fost elev la Ecole Normale decât dacă ești premiant Nobel, atâta prestigiu are Ecole Normale Superieure.
    [Ecole Normale de asemenea, cunoscut sub numele de Normale sup’, ENS Ulm, ENS Paris și cele mai multe ori la fel de ENS) este un francez grande école (instituție de învățământ superior în afara cadrului universității publice sistem). Acesta a fost conceput inițial în timpul Revoluției Franceze și a fost destinat să ofere Republicii un nou corp de profesori, instruiți în spiritul critic și valorile seculare ale Iluminismului.

    Aceasta s-a dezvoltat de la într-o instituție de elită, care are devină o platformă pentru mulți dintre străluciți tineri din Franța să urmeze o carieră la nivel înalt în guvern și mediul academic, precum și, ca atare, stă ca unul dintre simbolurile meritocrației Republicane, împreună cu Școala Naționale d’Administration și Ecole Polytechnique („X”), oferind acces absolvenților la funcții înalte în cadrul statului. Fondată în 1794 și reorganizată de Napoleon, ENS are două secțiuni principale (literare și științifice) și un proces de selecție extrem de competitiv format din probe scrise și orale. Elevii săi excelează în domeniile culturii și cercetării academice în domeniul științelor umaniste.

    În timpul studiilor lor, elevii ENS dețin statutul de funcționari publici plătiți. Scopul principal al ENS este formarea profesorilor de elită, cercetători și administratori publici. Absolvenții au furnizat Franței filozofi, scriitori, oameni de știință, oameni de stat, oficiali și diplomați, jurnaliști, avocați, directori, manageri și chiar ofițeri)

    S-a întâmplat și la alte scoli. Mergem, asigurând un sistem de mentoring – pe țară, în lume… potențialul trebuie valorificat.

    Dacă în țară un om nu poate fi valorificat pentru ca n-am scos modulul de cercetare, n-am scos ce trebuia ca sa-l valorifice, el va fi valorificat în alta parte. Noi trebuie sa-i învățăm, să-i atragem… dar pentru omenire, e benefic oricum!
    De oriunde i-am lua… și să nu uităm că noi pornim pe managementul crizelor. Dezvoltăm acești copii la nivelul lor maxim de potențial pentru că noi așa trebuie să facem. Așa e bine să facem. DA? Asa… întrebări! V-am lăsat fără întrebări? (râde…)

    Eu sper să se înființeze foarte curând acest Centru de Instruire Diferențiată. Din ce spune Min. Educației, el e ca și înființat. Problema lor mare, sunt eu! DA, eu sunt incomod de felul meu… mă rog! Calc prea apăsat, în orice caz… așa! Sunt om cu greutate. Și, plus de asta, în spatele meu este o rețea internațională uriașă de Gifted Education care validează ce zic, ce fac, pentru că au încredere în capacitatea mea profesională, și asta mă face și mai incomod. Dar acest centru, se va naște.

    Și acest centru va avea exact puterea de-a aviza, pentru că eu am scris metodologiile respective. Asta va trebui să facă. Oricum, v-am zis – dacă voi conduce sau nu acest centru, activitatea va continua. Suntem un institut ONG.

    • Cum vedeți aceasta școală? Ca pe-o alternativă sau ceva complementar școlilor tradiționale?
    • Asta e ca la Radio Erevan. Știți… la întrebarea Dvs. dacă zebra este un cal alb cu dungi negre sau un cal negru cu dungi albe, răspunsu-i Da! E o alternativă pentru ca aduce alt sistem de educație care-i validat mondial și e în același timp complementar cu ceea ce s-a făcut până acuma.

    • Orice copil va trebui să fie cuantificat și-atunci cum va fi evaluat?

    • Va fi evaluat pe criterii specifice de gifted education, asta-i foarte clar! Eu nu vă spun că programul se va implementa până la capăt, mâine!

    E clar și ce spuneați Dvs. că va merge cu noduri la început, că profesorii vor înțelege greu, că vor aproba și mai greu, unii dintre ei vor spune „da, dom’le eu sunt mare profesor, am scos 15 olimpici la etapa națională. Ce-mi vine mie și-mi dictează x și y? Sigur că va citi și pe măsură ce va citi, va înțelege… e o viteza de difuzie care-i viteza sistemului.

    Trebuie să ținem seama și de faptul că aici sunt doi vectori: în primul rând e o inerție a sistemului educativ, dublată de o inerție a sistemului de administrare.
    Sistemul de administrare care înseamnă Min. Educației și Inspectoratul, nu are expertiza tehnică de a face curricula!

    Ei dau mai departe unor institute care să facă curricula. Institutele se formează, nici ele nu există în momentul actual, specializate pe curriculă.

    Veți vedea în clipa în care voi discuta despre curriculă, cat e de complicat de făcut, cât e de laborios de făcut, cât e de util s-o faci în felul ăsta… în maniera gifted education, și de ce curricula pe care noi o folosim acuma, nu e cum trebuie croită.

    Ei, în momentul în care institutele, ministerul au în față criterii și au curricula și ei trebuie să aprobe, să semneze, să pună o ștampilă, e mai ușor!

    Dacă noi vom lucra în această perioadă pe bază de curriculă și veți învăța cum se face o curriculă, veți învăța cum se administrează, cum se crează un centru școlar, ș.a.m.d… le vom învăța pe toate, o să vedeți! Așa… și veniți cu curricula, bine facută, pe criteriile respective, e foarte greu să zică Ministerul – nu!

    Sfârșit.

    Apreciază

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s