Factorul (in)tern (12)

Articolele seriei: (1) | (2) | (3) | (4) | (5) | (6) | (7) | (8) | (9) | (10) | (11) | (13) | (14) | (15)


Domnul Rogojan ne (re)aduce în atenție un episod marcat de multă emoție, încă din startul mandatelor prezidențiale ale unui „căpitan de cursă lungă”…

Afacerea Hayssam

Mulți dintre noi, probabil, își amintesc cum urmăream noutățile transmise la televizor despre ziariștii răpiți în Irak. Valul de speranță populară plină de așteptări pe care venise la Cotroceni Traian Băsescu era la acel moment suspendat pe o stare de așteptare a deznodământului răpirii. Și iată că, Băsescu, profitând de «excelenta conlucrare a serviciilor de informații» care «a condus la eliberarea ziariștilor răpiți la Bagdad», a impus constituirea Comunității Naționale de Informații, probabil după modelul american al United States Intelligence Community. Cel desemnat să se ocupe de acest proiect a fost Claudiu Săftoiu, consilier prezidențial, șef al Departamentului politic al Administrației Prezidențiale (a se vedea „Lista consilierilor prezidențiali ai României”).

Cine era totuși acest personaj devenit atât de cunoscut, Omar Hayssam? Ia să vedem ce spun unii și alții:

  • Generalul Ioan Talpeș, fost director SRI:

    „Omar Hayssam a avut legături cu Securitatea. Era o sursă, un colaborator în mediile arabe […]. Dar sunt sigur că și serviciile siriene i-au dat misiunea să penetreze zona românească”

    Altfel spus, era un agent (cel puțin) dublu înainte de 1989.

  • Cozmin Gușă face chiar precizări despre ofițerul de Securitate al acestuia:

    „Acesta, actualmente general, este cel care înainte de 1989 a lucrat ca locotenent de Securitate și l-a avut în urmărire pe Omar Hayssam, ofițer acoperit al seviciilor secrete siriene, trimis în România la studii.”

    Același Gușă mai spune și că acel ofițer de Securitate «a devenit partener de afaceri (cu blugi, țigări și valută al lui Omar Hayssam. Îl cunoaște de 20 de ani și l-a făcut colaborator al Securității românești și ulterior al SRI»

Desigur că în acest context chiar merită făcută o paralelă între volumul „afacerii” lui Hayssam, care opera cu portbagajul și geamantanul și volumul aceluiași tip de „afacere” practicată de căpitanul „Traian Băsescu care opera cu cala de vapor, logistica acestui tip de contrabandă fiind integrată serviciilor de poliție portuară, cu reguli, ierarhii și destinații binecunoscute și atent controlate”.

O altă informație este aceea că Hayssam a făcut armata, fiind cetățean român, la o unitate a Ministerului Apărării Naționale, unde continua să aibă relații. Așa încât, lansarea sa în afaceri cu armament în anii ’90, nu putea să aibă loc fără o atentă observare din partea structurii de securitate militară abilitată. În acest sens, fostul șef al Inspectoratului General al Poliției, generalul Ion Pitulescu spunea:

„Conducerea de atunci a UM 0215, în frunte cu șeful acestei unități […] i-a asigurat protecție lui Omar Hayssam și nu numai lui.”

Dacă la asta se adaugă faptul că acest om a avut contacte cu diverși ofițeri SRI (activi sau în rezervă) de pe alte meleaguri, cele spuse de Ovidiu Ohanesian devin credibile:

„Hayssam deține multe alte secrete și mă refer acum la anumite evenimente din Liban și din Siria și cred că poate fi folosit […] de anumite cercuri implicate în aceste evenimente. Să nu uităm că a fost finanțator, colaborator cu multe dintre organizațiile așa-numite teroriste „Hezbollah”, „Frații musulmani” […], deci ar putea fi folositor pentru multă lume […] Omar Hayssam a fost ajutat să fugă de către serviciile secrete. A fost scos din țară […] datorită relațiilor sale la vârf, în politica românească, în instituțiile statului […]. I-a uns pe toți.”

Iată cartea lui Ohanesian:

Urmare a «bunelor recomandări», atât Omar Hayssam, cât și Mohammad Munaf erau printre invitații permanenți ai activităților de protocol de la Președinția României, dar și în vizitele externe ale lui Ion Iliescu. Un controversat om de afaceri, Constantin Samson mai afirmă că cei doi au fost apropiați de consilieri ai Administrației Prezidențiale și de la guvern care au susținut înființarea ONG-ului Centrul de Afaceri Româno-Rus, structură folosită de foști ofițeri KGB și de agenți autohtoni ai KGB-ului pentru lansarea de afaceri pe seama falimentării sistemice a unor ramuri strategice ale industriei românești. Samson îi menționa printre susținătorii Centrului de Afaceri Româno-Rus pe: Ion Iliescu, Ioan Talpeș (șef al Administrației Prezidențiale), Mitică Honciu (șef al protocolului Prezidențial), consilierii prezidențiali Șerban Nicolae, Corina CrețuEmil-Cico Dumitrescu, șeful SPP Gabriel Naghi, iar de la guvern pe Adrian Năstase, și Dan Ioan Popescu.

Legat de acest ONG, Ioan Talpeș confirma că acesta a fost o platformă a unor foști ofițeri de securitate din fosta URSS și România, dar că, prin această acțiune «s-au calmat puseurile nervoase ale Moscovei», cu care trebuia semnat și un nou tratat, condiție impusă pentru aderarea la NATO. Așadar, cu bună știință, decidenți români au acceptat subminarea economiei naționale „pentru a se calma puseurile” unora!

De multe ori, aspecte relativ mărunte ne pot introduce „în atmosferă” și oferă mai multă înțelegere a unui personaj decât un întreg tom. De aceea, merită preluat un paragraf:

„La Serviciul Român de Informații, Omar Hayssam nu avea «prieteni». Cunoștințe și ceva relații însă avea. La un moment dat, a negociat cu adjunctul directorului SRI pentru administrație vânzarea unui garaj deținut în asociere cu fostul deputat (PSD) Ristea Priboi, un garaj aflat în apropiere de sediul unei unități a Serviciului. Prețul pretins, de patru ori peste oferta SRI, a închis însă negocierea.”

Nu-i așa că o astfel de scenă e relevantă?

Protectorii lui politici i-au asigurat lui Hayssam mușamalizarea mai multor dosare penale, folosindu-se de decidenți din Ministerul de Interne și din Ministerul Justiției. Desigur, uneori contra cost, dar atunci când «un prieten» din conducerea partidului de guvernământ (PSD) i-a cerut un milion de dolari pentru rezolvarea unei cauze judiciare, acesta s-a indignat profund, întrucât el «muncise foarte mult și gratis pentru partid, care trebuia acum să-l ajute fără alte pretenții». O astfel de situație arată constituirea unei atitudini care s-a întărit de-a lungul vremii: muncești pentru un partid, acesta fiind „o grupare de oameni”, deci în nici un caz un întreg popor, după care ai pretenția de a primi/lua din ceea ce se numește avuția națională! Este un „mod de a face politică” care nu poate duce decât la un singur rezultat: faliment național! Pentru că se ajunge la „nu putem noi produce, cât puteți voi fura”!

Și încă un paragraf merită afișarea:

„«Cinstitul doctor Yassin» cum l-a numit Traian Băsescu, ne apare ca fiind și el un fost pion al unor servicii secrete. Faptul că a ajuns să fie pus sub acuzare și că ar putea avea aceeași soartă cu Omar Hayssam nu trebuie să pară nefiresc, având în vedere certificatul de bună purtare dat de Traian Băsescu. În definitiv, lumea serviciilor secrete nu duce lipsă de escroci, de mercenari, de aventurieri, de nebuni geniali ori provocatori de duzină, de justițiari idealiști ori de pragmatici delatori. Mohamad Yassin, pentru a impresiona – în convorbirile cu oficiali români -, a lăsat să se înțeleagă că ar fi adjunctul generalului Ra’ad, șeful unei structuri speciale a Ministerului de Interne al Irakului, care i-a arestat pe Mahmoud Omar, fratele lui Omar Hayssam, și pe Mohammad Muhaf. Mohamad Yassin, după afirmațiile sale, ar fi pregătit șapte milioane, evident, pentru eliberarea ostaticilor. Inițial, Omar Hayssam se oferise să pună la dispoziție patru milioane de dolari, socotind că prin negocieri se va ajunge la două milioane, cu condiția ca autoritățile române să-i deblocheze conturile, pentru a-și putea transfera și pune la adăpost banii în străinătate.”

În această afacere Hayssam, s-a reliefat un aspect legat de riscurile asumării unei operațiuni precum „salvarea jurnaliștilor” fără a stăpâni cu mână forte  întregul sistem al instituțiilor de securitate națională. Iată cum explica fuga lui Hayssam un parlamentar abilitat cu „controlul serviciilor”:

„Plecarea lui Hayssam din România este rezultatul unei operațiuni speciale puse în aplicare de autorități române, în cooperare cu servicii de informații externe, care au avut nevoie să-l exfiltreze pe Omar Hayssam.”

Și asta în condițiile în care, Alexandru Radu Timofte, nimeni altul decât directorul SRI, nu doar că nu a negat afirmația, ci a spus:

„Eu nu pot să spun tare acest lucru.”

 

Anunțuri

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s