Factorul (in)tern (8)

Articolele seriei: (1) | (2) | (3) | (4) | (5) | (6) | (7) | (9) | (10) | (11) | (12) | (13) | (14) | (15)


Să mergem mai departe cu opiniile generalului Aurel Rogojan. E vorba despre ceea ce domnia sa numește „insurecții electorale”, afirmând astfel că de fapt,

„România nu a avut parte de alegeri, ci de «insurecții electorale». Insurecțiile electorale din primul deceniu postbelic au salvat Occidentul de comunism și Estul de capitalism. În prezent, insurecțiile electorale retrasează ori consolidează noile spații de siguranță dintre potențiali inamici.”

Prezidențiabili sub steag străin…

Ce-i mână pe ei în luă? Cine sunt, dincolo de aparențe, ce-au făcut și ce pot face pentru țară, cei care se aruncă în confruntarea electorală pentru scaunul de Președinte al Țării? Desigur, ca în orice competiție, există tipologii de „catindați”.

Așa, spre exemplu, putem vorbi despre cei care-și fac calcule meschine, cei mânați de vanități și spirit de aventură politică, lista acestora incluzând indivizi lipsiți de un minim spirit autocritic, sau/și de rușine. În fața unei astfel de realități, dincolo de propagandă și „impresie artistică”, noi ca și cetățeni responsabili avem minima obligație

„[…] să judecăm la rece ce s-a întâmplat cu România în timpul scurtei noastre existențe și să așezăm această judecată în perspectiva istorică a dăinuirii noastre ca popor. Suntem chemați să ne reamintim faptele conducătorilor a căror cârmuire a treburilor dinlăuntru ale statului și pricepere în politica internațională ne-au marcat destinele în bine ori în rău, să ne vedem prin timp de la împlinirea până la spargerea granițelor, de la eliberări naționale, până la ocupații străine, de la sărăcie la prosperitate, de la un popor eminamente agrar și neștiutor de carte la un popor calificat pentru toate meseriile industriale, cu învățământ de nivel mediu (bacalaureat ori atestat profesional într-o meserie) obligatoriu și gratuit, de la un popor uitat de lume la un popor cu repere unice în competiția mondială a valorilor. Iar după astfel de reflecții, putem să-i comparăm pe aspiranții la suprema demnitate în stat cu înaintașii lor: unii făuriră România demnă și respectată, participantă activă la crearea patrimoniului de cultură și civilizație universală, iar alții năruiră totul și vin acum să ne promită castele de nisip.”

Un alt paragraf merită atenția noastră:

„Multe din cele ce ni s-au întâmplat în ultimul sfert de veac, aiureala de pe scena vieții politice din România vin să demonstreze, depășind și evidențele, că unii dintre actorii importanți ai evenimentelor publice sunt niște «robotikon», niște iepurași scoși din jobenul Unchiului Sam ori din căciula unchiului Vania, sau din băsmăluța unei «Die Tante». Musai spovediți la Zidul de Apus!”

Se vorbește despre imensa rețea de „organizații neguvernamentale” care au semănat „democrație” și culeg partide și partidulețe folosite pentru scoaterea la lumina rămpii a unor „personalități publice” de fațadă, nonvalori, oameni gata să servească sub steag străin decât sub faldurile tricolore.

Formă de protest democratică

Opțiuni? Abandon, deznădejde, lăsarea țării pe măna unor neica nimeni? Poate că

„[…] un popor scârbit de politicianismul vulgar are nu numai dreptul, ci și puterea de a-l supune (pe el, establishment-ul politic) celei mai severe judecăți: votul alb. Votul alb sau votul de protest reprezintă, în orice sistem democratic, dreptul cetățenilor de a-și manifesta nemulțumirea în cursul procesului electoral. Acest tip de vot este consecința directă a eșecului sistemului politic și constituie un instrument esențial pentru a îmbunătăți platformele politice și programele de guvernare. Puțin cunoscut în România, votul alb reprezintă un subiect important de dezbatere în democrațiile din întreaga lume și o realitate în țări dezvoltate ca Franța (legiferat în anul 2003), Belgia și Suedia. La nivel european există o impresionantă mișcare care acționează, nu fără rezultate, pentru introducerea votului alb ca vot valid în scrutine.”

Desigur că, existând neîncredere în chiar comisiile electorale, pe principiul „nu contează ce votezi, contează cine numără voturile”, există varianta să umplem urnele cu buletine de vot sub antetul cărora să scriem explicit  «ALB», și să aplicăm pe acest text ștampila de vot.

Respingerea acestei clase politice prin vot alb este o etapă necesară pe drumul către democrația directă, acea formă de democrație autentică, așa cum e menținută încă din Evul Mediu în unele cantoane di Elveția.

Crize electorale

Un fost șef al operațiunilor US Secret Service pentru Europa de Est cu sediul în București ar fi spus așa:

„Când românii merg la vot, e ca și cum li s-ar spune «Alegeți-vă otrava».”

Doar naivii ar mai putea crede în ziua de azi că procesele electorale și rezultatele alegerilor îi interesează doar pe cei din interiorul țării. Ba mai mult, influența actorilor externi asupra proceselor electorale are nu doar o lungă istorie, ci și evoluții în privința tehnicilor folosite, exersate și verificate, dar și permanent îmbunătățite. Și aici merită amintite contractele pe care unii sau alții dintre candidații la președinție le-au încheiat cu „experți” și „firme de consultanță” străine…

A manipula procesele electorale a fost considerat nu doar oportun, dar chiar necesar în primele alegeri postbelice din Italia și chiar Franța, pentru a preveni constituirea unor majorități parlamentare de către partidele comuniste, avantajate de Armata Roșie pătrunsă în inima Europei. Așa se face că, în procesele electorale din Europa Occidentală de după al doilea război mondial, CIA s-a confruntat cu rețelele întinse ale NKVD-ului sovietic. Iar în ultimele decenii, în fostele țări socialiste din centrul și estul continentului, istoria s-a repetat. Iar dacă pe fronturile secrete confruntările nu au avut un câștigător net, s-a ieșit la vedere, sub faldurile «revoluțiilor» portocalii. Replica rusă s-a concretizat în anexarea Crimeii și în criza încă imprevizibilă din Ucraina.

Anunțuri

3 gânduri despre „Factorul (in)tern (8)

  1. Ce-mi place fraza în care spune grăitor (pentru cunoscători), despre iepurașii (potici, bine-nțeles…) ba scoși din jobenul Unchiului Sam, alții – din căciula unchiului Vania, ori din basmaua unei Die Tante, ”spovediți” și miruiți (zic eu) la Zidul de apus, ACOLO unde de regulă scuipi, ca lepădare de Satana!

    Faptul că transformarea ori nașterea unor partide, datorită sponsorilor (dinăuntrul țării, cu ajutorul oamenilor de afaceri sau interlopi, adesea și ”din afară”, cel puțin la început de drum până prind șmenul băieții să-și facă singuri rost de bani….) arată ”calificarea”, la unii – supra/super calificarea pentru finalele pe ”aparate”… de apăsări de butonare de deturnare și detonare de destine umane, fără nicio apăsare interioară!

    Sigur că majoritatea servesc sub steag străin, pentru că faldurile tricolore le sunt străine multora având și altfel de sânge pe vene, care le strigă că proporția majoritară trebuie recunoscută și înăbușită cea minoritară, iar dacă mai sunt și excepții (unele), arginții (de la 30 în sus…) au ultimul cuvânt: nu ruginesc, țin loc de onoare, potolesc și foamea stomacului și apetența tot mai mare de lux și înavuțire!

    Apreciază

  2. Spune despre VOTUL în ALB care arată descalificarea politicienilor în/din ochii alegătorilor….buun! Dar la șmecheriile care se fac la noi, CINE, CE îmi garantează integralitatea voturilor în ALB făcută fizic-numerică, că ar coincide cu realitatea existenței lor în număr covârșitor de mare?

    Apreciază

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s