Factorul (in)tern (4)

Articolele seriei: (1) | (2) | (3) | (5) | (6) | (7) | (8) | (9) | (10) | (11) | (12) | (13) | (14) | (15)


Aurel Rogojan ne prezintă în continuare…

Secrete murdare

Nu cred că cineva mai poate avea îndoieli asupra acestui fapt comun: întotdeauna, guvernele au ceva de ascuns…

Și pentru ca asta să devină și ușor și legal, a apărut o lege privind protecția informațiilor clasificate. Nu intrăm în detalii referitoare la dezmățul declanșat, pe de o parte de procesul de stabilire a clasificării informațiilor cu care se operează în diversele instituții și pe de altă parte de „protejare” a acestor informații. În unele cazuri s-a ajuns la aberații de tipul creării unei rețele de calculatoare securizate, separate de rețeaua existentă în instituție, sau la trimiterea unor documente cu informații chipurile „clasificate” dintr-o locație în alta a aceleiași instituții prin mesager (angajat al unei „structuri de securitate”), ca în antichitate sau evul mediu… Însă asta-i altă poveste… tristă.

Nu voi pedala pe credința proprie că o lume fără secrete ar fi o lume mai sigură, o astfel de idee fiind desigur catalogată ca utopie… Accept doar că există secrete oficiale: «strict secret de importanță deosebită», «strict secret» și «secret». Pe lângă acestea însă, guvernele, contrar legii, au mai ascuns și alte lucruri, săvârșind astfel fapte care ar trebui atrage răspunderi de natură administrativă, contravențională, sau, după caz, chiar penală. E vorba despre informații de interes public, care odată cunoscute, ar putea duce la delegitimarea actelor de guvernământ, contrabalansând astfel raportul putere-opoziție. E vorba așa dar de secretele murdare ale puterii, dintre care cele ce urmează sunt probabil doar o parte.

Secretul valorii (ne)adăugate

S-a procedat la reducerea taxei pe valoarea adăugată (TVA), pe motiv că s-a îmbunătățit indicele de colectare. Asta  e o minciună, deoarece prin creșterea TVA la 24% (mulțumim lui Băsescu și guvernului Boc 😦 ), colectarea nu a depășit 55% și doar o reducere a TVA ar putea duce la o mărire a încasărilor… Dar mai există o parte de adevăr ascuns:

„O parte din TVA care nu ajunge la bugetul public intră fraudulos în alte portofele. Politice.”

Statistici electorale

Toate guvernele, indiferent de culoare (ele fiind de fapt incolore, după părerea mea), au mai apărat cu obstinație un secret: cel legat de numărul românilor și mai ales al românilor cu drept de vot. Așa se explică faptul că în statisticile publice nu există indicatori de tipul «populație sub sau peste 18 ani», fiind găsit în schimb indicatorul «sub sau peste 16 ani». Consecință afirmată inclusiv de fostul președinte al României, T. Băsescu:

„Câteva milioane de voturi, care pot fi aruncate, cu STS-ul, dintr-o parte în alta.”

Miliardele „informatizării”

De câte ori am auzit despre informatizarea României în general și a administrației în particular? Și care sunt rezultatele? Continuăm să mergem de la un ghișeu la altul cu tot felul de hârtii luate dintr-un loc și depuse în altul. Recent, domnul Cioloș ne vorbea despre niște încercări de debirocratizare. Să vedem…

Între timp, iată adevărul: încă din 1989, evidența populației României era informatizată integral la nivelul Bucureștilor (de pe la începutul anilor ’80) și spre finalizare la nivel de țară. Ideea era aceea a creării unei coloane vertebrale constituite din Sistemul Informatic al Evidenței Populației, ca lare, în etape s-ar fi conectat până în 2000, Sănătatea (scorul APGAR, primul vaccin, primul diagnostic de boală și primul tratament), Învățământul, Fiscul, etc.

Să ne întrebăm ce s-a ales de această viziune sub înțeleapta conducere politică a ultimului sfert de secol? Praful și pulberea, pentru că au apărut „o puzderie de sisteme informatice departamentale, ramuri ale unui copac doborât care nu au un numitor comun, nu interacționează și care sunt dependente de mofturile unui furnizor de servicii IT cu certă vocație de dictator global” (n-o fi Microsoft-ul? 😉 ) Cert e că toată această joacă guvernamentală de-a societatea informatică a costat cât acoperirea suprafeței țării cu o rețea de autostrăzi fără egal în Europa! Iar secretele murdare ale dosarului Microsoft reprezintă doar un mic episod. Cineva a greșit și-acum își mușcă limba…

Ca la Breaza

Ca la Breaza e un dans popular:

A fost și o criză economică „globală”. T. Băsescu ne spunea clar că România nu avea motive de teamă de această criză. Dar se pare că l-a luat gura pe dinainte, neștiind că trebuia să „ceară voie de la autoritățile externe cesionare ale suveranității financiar-monetare a României”, pentru a spune asta.

Manipularea statisticilor populației, a PIB-ului, a balanței bugetului și a deficitului, toate acestora adăugându-li-se gaura din talpa pantofului lui Jeffrey Franks, toate acestea au condus la o comandă de împrumut. O astfel de „victorie” trebuia sărbătorită, cum altfel decât cu o horă «ca la Breaza» în care s-au prins atât Sorin Blejnar, șeful de moment al Fiscului, dar și șeful delegației FMI în România. Cine-o fi dat aldămașul?

Procese (ne)publice

Deputatul Ion Stan a făcut ceva valuri printr-o interpelare legată de motivele horei «ca la Breaza». Cum a reacționat sistemul? I-a înscenat un flagrant, soldat cu eșec. Dar chiar și așa, a fost reținut ilegal, și cu pistolul în piept a fost dus la DNA. Camera Deputaților a respins cererea de arestare preventivă, chiar dacă stimabilul Mark Gitenstein și alții au ridicat vocea în biroul lui Valeriu Zgonea, Președintele Camerei.

Cert e că s-a ajuns la judecarea  deputatului la Înalta Curte de Casație și Justiție, la un proces inechitabil, cu eludarea sistematică a procedurilor legale de cercetare judecătorească. Și, cireașă pe tort,

„pentru ca la proces să nu participe publicul, acesta are loc numai vinerea după-amiaza, sala fiind stabilită și comunicată telefonic, cu două ore înainte, strict părților”.

Datoria externă

Același incomod Ion Stan l-a interpelat pe veșnicul guvernator BNR, Mugur Isărescu, în problema destinației celor aproape treizeci de miliarde de euro împrumutați, întrebând dacă e adevărată știrea conform căreia, de fapt, în locul banilor, România a primit bonuri emise de trezoreria celui mai afectat stat de criza economică, sau altfel spus, dacă în realitate a fost o simulare de împrumut pentru a ajuta la reabilitarea unor bănci, ele însele provocatoare ale crizei? Fără a nega, Isărescu a cerut într-o manieră autoritară ca problema să nu mai fie adusă în spațiul public.

Și în aceste condiții, o întrebare logică:

„dacă doar s-a simulat împrumutul, nu s-ar putea să se simuleze și plata datoriei?”

Aurul BNR

Înaintea ocupării parțiale a țării de către Germania în primul război mondial, Tezaurul a fost dus la Moscova. Atunci era război. Relativ recent, BNR ar fi trimis rezervele de aur ale țării în depozite străine, pe motiv de siguranță și economie. Sunt credibile astfel de motive?

Privatizarea informațiilor strict secrete ale resurselor strategice

Este recunoscut faptul că solul și subsolul României este bogat în resurse naturale. De-a lungul timpului, prospecțiunile geologice s-au concretizat în hărți și informații care detaliază aceste bogății. Elanul revoluționar bine dirijat de cei interesați a dus la „acapararea hrăpăreață a institutelor de prospecțiuni și cercetări”, documentații clasificate «secret de stat» au fost divulgate unora care n-ar fi avut dreptul de a le deține. Apoi, dispunând de informații precise, aceștia s-au așezat la masa tratativelor cu statul, în calitate de asasini economici ai poporului român.

Formalizarea guvernării – un moft?

Prin birourile puterii se vorbește mult. Din păcate, pe principiul verba volant scripta manent, se consemnează foarte puțin din cele spuse. Celor scrise „li se substituie oralitatea și aluzia decizională”, lucruri pe care le înțeleg doar apropiații înalților demnitari și cei inițiați în practicile oculte ale guvernării. Astfel, au devenit comune practici deduse din ritualuri ale unor organizații „discrete” care le-au deschis, finanțat și luminat drumul spre putere acestor „decidenți”. Doar așa ne putem explica apariția unor miniștri lunatici care una gândesc (dacă gândesc!) și alta spun (dacă reușesc să spună ceva, măcar atunci când li se suflă!)

Capital politic… profitabil

Campanii electorale… Prilej pentru liderii partidelor politice de a-și rotunji veniturile proprii și personale cu câteva milioane de euro, fiecare după importanța și șansele partidului. Cum? Păi una din metode e legată de cumpărarea locurilor de pe listele electorale, sau a funcțiilor în administrația centrală și locală de către aspiranți. Aceștia știu că trebuie să cotizeze la trezoreria partidului, dar nu oricând, ci doar după ce le-a fost acceptat darul cuvenit șefului politic din vârful piramidei. Sigur, cuantumul acestui dar i se comunică și îl percepe un reprezentant personal, de regulă un membru al primei familii politice a partidului.

Având în vedere murdăria surselor acestor bani, nevoia albirii lor a dus la apariția unor rețele ale unor „frății ale trinității criminale transnaționale – «submasonerii eșuate», servicii secrete și organizații ale mafiei bancare -, acoperite ca fonduri de investiții, companii de brokeraj, opere de caritate, fundații de susținere a libertăților civice, etc.

 Prosperitatea funcționarilor publici

Deși nu beneficiară de indemnizații pentru îmbrăcăminte ca în cazul militarilor sau celor asimilați militarilor, putem vedea că la depunerea jurământului, mulți poartă costume ale căror prețuri le-ar epuiza anticipat salariile aferente întregului mandat (cu condiția ducerii lui la final!). Și asta pentru a nu vorbi despre case, terenuri, păduri, autoturisme și colecții de tot felul (numismatice, de artă, filatelice sau bijuterii).

Pentru politicianul parvenit al zilelor noastre, funcția e doar pretextul de-a avea un loc în care să facă învârteli, desigur pe bani publici. Stagiul în acest domeniu de „activitate” se face prin companiile private din clasa clientelară a partidelor. Clientelă pe care unele astfel de companii o hrănesc, o plimbă și distrează, avansând astfel servicii care se vor întoarce cândva. Sigur, din bani publici, cum altfel?!

Răspundere și coordonare de partid

Partide mari, vicepreședinți mulți! Pare normal nu? de fapt, fiecare controlează strict câte un domeniu: gaze, electricitate, păduri, vămi terestre, portuare și aeroportuare, loterie, căi ferate, mine, ape, sare, alcool, tutun, migrație, comerț, cazinouri, trafic cu obiecte de artă, companii private de securitate, escorte feminine de lux…

Un caz

Un profesionist apolitic a primit conducerea unei societăți de transport al energiei. După o vreme, chemat fiind la sediul partidului cu raportul de stare și strategie de dezvoltare a companiei. Prezentându-se la secretarul general al partidului, directorul scoate din servietă plicul cu documentele. Urmare antologică:

Secretarul: «Ăla du-l sus la casier, apoi vino să-ți termini cafeaua.» Directorul s-a blocat. La care, secretarul general l-a «luminat»: «Măi, tu ai primit un post de patru milioane de euro. Nu ți-au cerut banii înainte… dar de acum, când te chem cu „raportul”, tu aduci câte o tranșă. Câte cinci sute de mii, de opt ori. Aritmetică elementară, ce dracu’!»

Patrimoniu

Din chiar startul anului 1990, volbura evenimentelor a scos pe val câțiva pasionați de diversele genuri de artă. Și cum sutele de imobile ale Gospodăriei Partidului Comunist Român aveau în dotare tot ce era în ele la momentul exproprierii «claselor exploatatoare burghezo-moșierești» suplimentate cu alte bunuri de valoare ca produse de inventar, sub pretextul unei nevoi sporite de securitate, multe bunuri valoroase (inclusiv câteva zeci de tablouri ale lui Nicolae Grigorescu) din acele imobile au fost strânse și aduse în diferite depozite bucureștene și din împrejurimi.

Din acel moment, depozitele au devenit un loc de perindare a noilor potentați. Unele bunuri ar fi luat calea unor muzee, colecții tematice de pe la institute și fundații.

„S-a luat cu tirurile, domnule!”

Altele au fost cumpărate „pe persoană fizică” suspusă, dar cu „bani de la partid”…

Anunțuri

6 gânduri despre „Factorul (in)tern (4)

  1. O fi CINEVA interesat (în afară de tine) să dezvăluie ce se întâmplă pe după cortina politică?
    În primul rând, le e frică, doi – așteaptă să treacă destul de mult timp încât să nu mai conteze!
    Foarte tare declarația deputatului Ion Stan, i-am admirat sinceritatea!
    În privința TVA-lui de 24%, suntem singura țară care avem un TVA atât de ridicat!
    Față de Mugur Isărescu, nu am decât DISPREȚ SUVERAN!
    Nu spun mai multe, din respect pentru tine și pentru blogul tău…ceea ce mă intrigă și mă enervează la culme, este că politicul (indiferent de ”culoare”) l-au tot ales pe nemernicul ăsta în fruntea BNR, deci, pe undeva sunt toți complici la JAFUL nemaipomenit a ăstuia care e mai presus de orice lege sau răspundere!

    Apreciază

    1. Referitor la longevitatea lui Mugurel, singura explicație care stă în picioare e aceea că el e „ales” din afară, practic fiind impus și nu ales de „puterea politică” emanată după fiecare sezon electoral…

      Apreciază

      1. Ce vorbești? Așa cum clasa politică are nevoie de votul nostru pentru ”legitimitate”, așa și ordinarul ăsta are/a avut nevoie de confirmarea Parlamentului.

        Apreciază

      2. De fapt, ai dreptate! Ioan Coja mi se pare c-a scris un întreg capitol despre nesimțitul ăsta de Isărescu în privința ”confirmării” de ochii lumii…o să caut și dacă menționează cu trimiteri la articol și lege, îți spun….cu toate că, așa formal cum e, tot n-ar trebui să-l tot țină p-ăsta în funcție!

        Apreciază

  2. hehehe….merci de legea indicată în privința secretizării! Să dea naiba dacă mai știam de-i lege sau H.G….tot ce reținusem, era că exista din 2003 și că interesele NATO sunt deasupra oricăror altor interese! Am citit-o la vremea aia și m-am înnegurat, fiindcă nu mi se pare normal!
    Poate d-aia se bagă în actul de Justiție din când în când americanii, fiindcă sunt la curent cu tot ce-a mișcat DPDV SECRET, ascuns de ochii ignoranți ai publicului. Poate dacă-am afla, am înnebuni, poate i-am alerga p-ăștia pe holurile Parlamentului, poate i-am trage de urechi și NU I-AM MAI VOTA!

    Apreciază

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s