Mic îndreptar anti-manipulare (3)

Articolele seriei: (1) | (2) | (4) | (5) | (6)


Auto-manipularea

Dintre toate cele existente, cea mai periculoasă metodă de manipulare este auto-manipularea, aceasta fiind auto-indusă și prin urmare mult mai credibilă, dar și (aproape) imposibil de anihilat. Având la bază emotivități și afecte proprii dar și achiziții educaționale, culturale, informaționale și de atitudine, dacă toate acestea nu sunt supuse unei permanente actualizări și confruntări cu realitatea, devin prejudecăți și adevărate bariere cognitive în procesul de înțelegere al mersului lucrurilor…

Și totuși, cum poate fi combătută auto-manipularea? Cea mai bună metodă ar fi confruntările de idei și dezvoltarea permanentă a capacității de conștientizare, autoanaliză, auto-reflexivitate, auto-interogare și urmărirea realității cu ochii și mintea larg deschise. O altă metodă de a combate auto-manipularea ar fi legată de procesul de auto-dezvățare și auto-reînvățare, un ajutor util putând fi cartea lui Howard Gardner, Tratat de răzgândire. Arta și știința modificării mentalului.

Așadar, auto-manipularea se alimentează pe de o parte din ideile anterioare fixate ca prejudecăți, iar pe de altă parte din propriile afecte. De altfel, prejudecățile reprezintă un fel de pat al lui Procust pentru orice nouă idee, în sensul că dacă aceasta nu „rezonează” cu mai vechile idei, ea e respinsă. Gustave Le Bon, cunoscut psiholog și sociolog, spune despre modul în care ne pot influența prejudecățile:

„Dacă este foarte greu să impui o idee nouă, la fel de greu este să distrugi din conștiința oamenilor o idee veche. Umanitatea s-a cramponat întotdeauna, cu disperare, de ideile moarte și de zeii de mult răposați.”

Un exemplu edificator al propriilor afecte cu efect manipulator este cel al politicienilor aleși doar pe baza carismei personale transmisă prin aparițiile la TV, dar a căror competențe și moralitate n-o cunoaștem; sau preferința necondiționată pentru o echipă sportivă sau pentru alta; sau cel folosit la realizarea reclamelor pentru diferitele produse care se bazează pe percepția extinderii farmecului fotomodelelor asupra calității produselor promovate…

Totuși, cea mai nocivă formă de auto-manipulare rămâne cea a încremenirii în proiect. Aceasta se poate defini ca fiind intrarea și rămânerea într-o activitate (inutilă, dar consumatoare de resurse), domeniu (marginal sau chiar depășit), profesiune (prost plătită, neapreciată, fără a oferi satisfacții), proiect (fără o finalitate de succes pentru sine, dar cu succes pentru alții), context (familie de conivență, fără orizont, într-un anturaj nociv), țară eșuată, zonă geografică neprielnică, etc., în care persoana nu se simte bine, are doar de pierdut rămânând acolo, dar de care nu se poate desprinde, deoarece alegerea s-a făcut pe baze subiective, iraționale, de afecte mărunte, sentimentale, de emoții paradoxale, cu spiritul critic de analiză suspendat, persoana respectivă fiind captiva definitivă a propriilor alegeri greșite.

Totuși, acest gen de auto-manipulare și chiar de auto-înșelare nu are nici o legătură cu nivelul de inteligență (IQ): foarte mulți oameni (declarați inteligenți după IQ) sunt prizonierii acestor alegeri greșite. Încremenirea în proiect nu este legată de imbecilitate sau retard mental, deoarece acestea două nu intră în spațiul libertății de alegere. O tentativă de aprofundare a domeniului ar trebui să includă:

Multi-tasking

Multitasking-ul este ideologia omului excepțional, plin de calități, îndemnatic și cu atenție distributivă, care, deși supus numeroaselor solicitări și presiuni actuale (din familie, de la locul de muncă, de la volan sau de pe stradă), le face față ca nimeni altul. În realitate, multitasking-ul este o formă de auto-manipulare, de ignoranță, de auto-înșelare și manifestare a orgoliului, a superficialității și iresponsabilității, de căutare instinctivă a eșecului datorat, culmea!, sentimentului de auto-învinovățire.

Omul nu se poate concentra cu eficiență și în siguranță asupra mai multor activități simultan. Sigur că termenul provine di domeniul IT&C unde a fost/este la modă afirmația funcționării procesoarelor în regim multitasking, adică executarea mai multor sarcini în paralel. Nici chiar în acest domeniu nu există de fapt un multitasking real, funcționarea calculatorului lăsând doar impresia de multitasking, în realitate procesorul abordând fiecare sarcină tot secvențial, dar datorită vitezei mari cu care trece de la o sarcină la alta el părând să facă multitasking…

Multitasking-ul este considerat calea sigură spre eșec în activitatea umană. Este și o motivare facilă dar imorală a explicării unui eșec (externalizarea vinei), în fond, pentru succese neexistând explicații, iar pentru eșecuri neexistând justificări. Multitaking-ul sacrifică lucrurile important în favoarea celor urgente!

Trăim în epoca telefoanelor inteligente și a oamenilor proști!

Sigur că putem vorbi și despre un multitasking dezirabil, care poate duce la performanțe ridicate, el fiind expresia unei înalte competențe. Se bazează pe rațiune, profesionalism și îndemânare, pe planificare și riguroasă normare, pe ordonarea logică dar și oportună a activităților, totul pe principiul Festina Lente. Este exclus riscul sau pericolul atât pentru operator, pentru activitate sau terți, dar și consecințele dezastruoase ireversibile sunt eliminate. Se vor evita improvizațiile, activitățile neplanificate, cu durate aleatorii și evoluții surprinzătoare.

O carte

Manipulare și dezinformare prin „teoria conspirației”

În zilele noastre, un concept deosebit de disputat, discutat și controversat este teoria conspirației, sau teoria conspirativă. Ambele sale limite extreme sunt la fel de păguboase și contraproductive:

  • toate evenimentele naționale și mondiale sunt manipulate de forțe oculte; această exagerare duce inevitabil la o atitudine fatalistă, descurajantă, la inacțiune și lene mentală, adică la exact ceea ce ar vrea de fapt manipulatorii; este ceea ce se numește mental bubble gum, o preocupare permanentă dar inutilă, indusă pentru abaterea atenției, o soluție facilă oferită de-a gata pe tavă, niște posmagi deja moi;
  • nimic din ceea c se întâmplă nu este manipulat și controlat de nimeni, deoarece lucrurile sunt atât de complexe, încât nu pot fi manipulate, ceea ce desigur, va conduce la scăderea vigilenței, împiedicându-ne să vedem și să înțelegem adevărul, conexiunile reale dintre evenimente și cauzele nevăzute ale acestora; în acest fel, oamenii devin superficiali, generând aceeași lene mentală și o reactivitate tardivă, păguboasă la evenimente, ceea ce din nou place manipulatorilor; aflați într-o astfel de stare, oamenii vor fi permanent surprinși, duși de val și striviți de evenimente.

Adevărul se află între cele două extreme, după caz, mai aproape de una dintre ele sau de cealaltă… Prin urmare, atitudinea (psihică, intelectuală, civică și socială) adecvată evenimentelor de care luăm cunoștință poate fi definită prin următoarele:

  • informare permanentă din mai multe surse independente și credibile;
  • verificare pe viu, la fața locului pe cât posibil și conexarea cu experiențe personale relevante;
  • discernământ, adecvare, bun-simț, gândirea cu propria minte, obiectivitate, luciditate, analiza fără prejudecăți (evitarea auto-manipulării) și încadrarea tuturor evenimentelor în contextele istorice, culturale, sociale și teritoriale specifice și la proporțiile potrivite (simț al măsurii);
  • solidaritate socială, are, permanent schimb de idei cu personalități credibile;
  • o stare absolut necesară de detașare și umor 😉

Inducerea fricii la nivel global

1945 – Hiroșima și Nagasaki

folosirea primelor bombe atomice au marcat întreaga omenire prin consecințele acestora, experimentate pentru prima oară la Hiroșima și Nagasaki.

Corectitudinea politică

Vladimir Volkoff a scris „Manualul corectitudinii politice”. Ceea ce se numește corectitudine politică este doar o formă de intoleranță și manipulare. Iată aici scurte reflecții referitoare la manualul lui Volkoff.

Cine recurge la manipulare?

Răspunsul e unic: toată lumea! Și să-i luăm pe rând:

  • țările și grupurile de țări, pentru a-și justifica excepționalismul și a-și mări influența geopolitică, militară, economică, financiară, comercială, culturală; hard power + soft power = smart power;
  • politicienii, pentru a prela puterea (eventual prin alegeri 😉 ) și apoi pentru a o menține și a-și ascunde incompetența și corupția;
  • serviciile de intelligence, cu scopuri specifice oficiale sau conform unei agende proprii;
  • firmele de afaceri care-și manipulează clienții, pentru impulsionarea vânzărilor și expansiunea pe piață;
  • firmele cotate la bursă, brokerii și serviciile secrete prin practica condamnabilă a Inside information și prin care analiștii financiari, sub masca echidistanței, independenței și competenței, ghidează marea masă a investitorilor spre cumpărarea/vânzarea anumitor valori mobiliare la momentele favorabile anumitor grupuri de interese;
  • managerii, pentru a stoarce și ultima picătură de performanță de la subordonați;
  • cultele, sectele religioase și bisericile, cu motivarea câștigării unui număr cât mai mare de adepți/enoriași;
  • organizațiile non-guvernamentale, ca prelungiri ale intereselor statului sau ale altor grupuri de interese;
  • mass-media, în nume propriu, sau ca instrument al altora;
  • fiecare dintre noi, în propriile anturaje (familie, prieteni, vecini, la locul de muncă, în societate, etc.)

 

Anunțuri

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s