Arme silențioase

În Cotidianul, Gheorghe Piperea are multe articole interesante. Dintre ele, la sugestia unui comentariu al Magdei, m-am oprit asupra celui intitulat „Arme silenţioase pentru războaie tăcute” (Silent weapons for quiet wars). Un articol care încearcă să clarifice modul de acțiune al „armelor silențioase” pentru învrăjbirea membrilor societății, respectiv pentru punerea în practică a anticului dicton „împarte și stăpânește”. Acolo se face trimitere la un document descoperit încă din 7 iulie 1986, despre care se presupune că ar aparține Grupului Bilderberg. Iată traducerea lui, așa cum a fost făcută de Gheorghe Piperea:

„Tot ceea ce se aşteaptă de la o armă obişnuită se aşteaptă şi de la o armă silenţioasă, dar rezultatele se vor concretiza numai în maniera în care creatorul armei silenţioase a făcut-o să funcţioneze.

Arma silenţioasă trage situaţii, în loc de gloanţe; este propulsată de procesoare de date, în loc de reacţii chimice; explozia este generată de biţii de informaţii şi nu de praful de pulbere; lovitura pleacă dintr-un computer, şi nu dintr-o puşcă sau dintr-un tun; arma silenţioasă este operată de un programator de computer şi nu de un soldat neştiutor de carte şi, în fine, este utilizată la ordinul unui magnat bancar şi nu a unui general.

Arma silenţioasă nu face zgomote explozive, nu cauzează răni fizice sau mentale vizibile şi, la nivel de aparenţă, nu interferează cu viaţa socială a nimănui. Dar asta numai pentru un observator neavizat. Căci, în realitate, arma silenţioasă provoacă şocuri teribile la nivel subconştient, pagube teribile şi de neînlăturat din punct de vedere fizic şi mental şi grave tulburări ale vieţii sociale individuale sau colective – şi asta este de domeniul evidenţei pentru cel ce ştie unde să se uite.

Publicul nu poate înţelege această armă tăcută şi, de aceea, nu poate crede că este atacat în mod discret şi insidios. Publicul poate, în mod instinctiv, să simtă că ceva este în neregula; dar, mulţumită naturii tehnice a armei tăcute, publicul nu îşi poate exprima acest presentiment într-o manieră raţională, inteligibilă. Aşa că publicul nu va şti cum să strige după ajutor, iar indivizii obişnuiţi nu vor şti cum să se asocieze cu alţii pentru a se apăra colectiv contra armei tăcute.

Când o armă silenţioasă este utilizată gradual, publicul îşi ajustează sau îşi adaptează comportamentul la prezenţa în viaţa de zi cu zi a acestei arme şi învaţă să o tolereze, până în momentul în care presiunea (psihologică, socială şi economică) devine atât de mare încât face să sară totul în aer.

Iar acesta este momentul în care arma silenţioasă devine un tip special de armă biologică de război şi de ucidere în masă. Ea atacă vitalitatea, opţiunile (inclusiv cele religioase) şi mobilitatea indivizilor unei societăţi, pentru a-i supune; cunoscând, înţelegând, manipulând şi atacând sursele naturale şi sociale de energie, precum şi puterile sau slăbiciunile lor fizice, mentale şi emoţionale, deţinătorul armei silenţioase poate fi sigur de victorie, iar acei indivizi şi acea societate sunt condamnaţi deja la înfrângere.

Starea de şoc în care este adusă acea populaţie este perfectă pentru a o convinge că „experţii” pot şi trebuie să preia controlul sistemului financiar şi să restabilească securitatea şi siguranţa (mai degrabă decât libertatea şi justiţia) pentru toţi. Când cetăţenii deveniţi debitori sunt făcuţi inapţi de a se ocupa de propriile afaceri financiare şi familiale, ei devin, desigur, totalmente aserviţi şi, în consecinţă, resurse ieftine de muncă.

Terapia de şoc demonstrează cu puterea evidenţei că exista o legătură directă, intrinsecă, între fluxurile de bani din economie şi perspectiva psihologică reală şi răspunsurile maselor de oameni dependente de acele fluxuri de bani. De exemplu, există o relaţie măsurabilă cantitativ între preţul benzinei şi probabilitatea ca o persoană să aibă o migrenă, să simtă nevoia de a vedea un film violent, să fumeze o ţigară sau să meargă la o bodegă pentru o serie nelimitată de halbe de bere.”

De ce toate acestea? Un alt paragraf al documentului, explică foarte clar scopul. Ca să nu se mai vorbească despre „teorii ale conspirației” necredibile…

„S-a decis declanşarea unui război tăcut contra publicului cu obiectivul final al transferului energiilor naturale şi sociale şi al averii de la cei mulţi şi indisciplinaţi în mâinile celor câţiva avuţi, auto-disciplinaţi şi responsabili. Pentru a obţine predictibilitatea totală a economiei, elementele clasei de jos trebuie aduse sub control total, de exemplu, sub jugul unor datorii pe termen lung începând cu vârsta cea mai fragedă, înainte de a avea şansa de a se întreba care este realitatea – dacă, de fapt, sunt proprietari ai caselor lor sau datornici. Familiile clasei de jos trebuie dezintegrate printr-un proces de supra-ocupare a părinţilor şi de transfer către stabilimente guvernamentale de îngrijire zilnică a copiilor lor ramaşi, practic, orfani, prin separarea funcţională de părinţii ultra-ocupaţi cu plata datoriilor. Calitatea educaţiei oferite acestor copii funcţional orfani trebuie să fie dintre cele mai sărace în scopul de a-i ţine captivi în clasa care le-a fost destinată.

Anunțuri

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s