În discuție: „Doctrina șocului”

Filmul acestei săptămâni (30.05.2016 .. 05.06.2016) ne poate face să privim istoria, chiar istoria recentă și contemporană (pentru unii), cu alți ochi… Putem înțelege că evenimente și perioade aparent fără legătură pot fi înțelese ca părți ale aceluiași „joc”. Un „joc” nociv care a afectat și afectează multe milioane sau chiar miliarde de oameni. Și asta, doar pentru că niște „unii” consideră oamenii ca fiind cobaii pe care se poate experimenta orice, iar controlul populațiilor umane ca fiind ceva ce trebuie să obțină cu orice preț…

Privite prin această prismă, evenimentele ultimului sfert de secol al României (și nu siguranță nu doar al României…) pot fi înțelese ca făcând parte dintr-un același scenariu. Nu sunt apariții aleatorii și manifestări necontrolate ale întâmplării…Iată câteva citate:

„Cu mult timp în urmă, în 1961, Președintele Eisenhover, nu un liberal notabil, a avertizat asupra pericolului unei armate mult prea puternice:

<<Această conjuncție, a unei forțe militare imense și a unei mari industrii de armament este nouă în experiența Americii; trebuie să ne ferim de achiziționarea de influențe nedorite, fie solicitate sau nu, de către complexul militar industrial. Nu trebuie să uităm niciodată că această combinație ne pune în pericol libertățile sau procesele democratice.>>”

……

„I-a luat treizeci de ani experimentului economic testat inițial de către Pinochet pentru a-și face drum în jurul lumii, spre Irak. Dar similitudinile dintre trecut și prezent sunt uimitoare: între lagărele de concentrare ale lui Pinochet și centrul de detenție Guantánamo al lui Bush; între disparițiile din Chile și cele din Irak; între experimentele lui Ewen Cameron și torturile aplicate prizonierilor din Abu Ghraib.”

……

„În ciuda torentului de retorici populiste care ne spun să prindem „pisicile grase” și să îl apărăm pe omul de rând, să salvăm Main Street, nu Wall Street, noi suntem martori ai unui transfer de avere de o mărime incomensurabile. Este un transfer de avere din mâinile publice, din mâinile guvernului, colectată de la oamenii de rând sub formă de taxe, în mâinile celor mai bogate corporații și persoane din lume. Inutil să spun, chiar aceleași persoane și corporații care au creat această criză…”

Anunțuri

18 gânduri despre „În discuție: „Doctrina șocului”

  1. DOCTRINA ȘOCULUI
    Bazat pe cartea lui Naomi Klein

    ”Povestea începe pe 01 iunie 1951când reprezentativi ai Serviciilor Secrete Occidentale s-au întâlnit în secret cu academicieni la Hotelul Ritz-Carlton din Montreal. Această întâlnire a contribuit la finanțarea cercetărilor militare, privind efectele privării senzoriale de la Universitatea McGill.

    Dr.Donald Hebb: Privarea senzorială este de fapt o metodă de a produce monotonie extremă. Determină pierderea capacităților critice, gândirea mai puțin clară. Subiecții se plâng că nu pot avea nici măcar fantezii. Și când ai elevi la liceu care nu pot avea măcar fantezii, te afli pe o cale greșită. Am început să cred în timp ce noi făceam aceste experimente că este posibil ca, CEVA ce implică disconfort fizic sau chiar durere, să fie mai tolerabil (pentru om) decât aflarea pur și simplu a acestuia (fără nici un stimul), în condițiile de privațiune studiate de noi.

    Hebb s-a decis să nu mai lucreze la cercetare.

    Dr.Donald Hebb: Dar nu aveam nicio idee când am sugerat asta, ce armă vicioasă, potențial vicioasă ar putea fi aceasta. ”

    (doctorul ăsta ar fi trebuit să intuiască dezastrul lăsat de pe urma blocării accesării celor 5 simțuri care interferează și te ajută să cunoști/recunoști lumea, oamenii, mediul înconjurător, mâncarea, băutura…prin văz, auz, miros, gust și pipăit, în special a primelor două.
    • Dacă n-ai miros, riști să mănânci mâncare alterată.
    • Dacă n-ai văz și nici miros, e chiar periculos.
    • La fel dacă n-ai simțul gustului. Nu te poți delecta cu/prin papilele gustative la ceea ce-i dulce, acru, amar sau sărat și s-ar putea să nu mai ai poftă de mâncare…pastile sau mâncare, ar deveni totuna!
    • Dacă n-ai simțul tactil, îți poți genera răni, chiar mortale prin tăiere, lovire, zdrobire, ardere, numai zic de necunoașterea plăcerii produse de mângâierea blănii unei pisici, a unui câine, simțirii între degete a texturii, indiferent de care fel…
    • Iar dacă n-auzi, dar vezi…nu din naștere, atunci când răspunzi sau te adresezi cuiva, o faci ca năucul…prea tare pentru mediu încojurător, pentru cel care interferează cu tine.
    • Iar dacă ești surdo-mut din naștere, nici nu poți articula!
    • Dacă în schimb auzi dar nu vezi, ești/devii blocat în orientarea spațială, în schimb…e posibil să sesizezi după inflexiunile vocii interlocutorului ceea ce ți-e ascuns vederii (expresia feței, a ochilor…) iar în caz de pericol (spre exemplu), să nu poți face mai nimic.
    • Așa că, privat de senzorial, ești pe jumătate mort pentru că te (a)duce la o paralizie voluntară prin inactivitate fizică! Însăși monotonia extremă derivată, face parte din sistemul de auto-conservare, prin apărarea organismului care, privat de mișcare și auto-determinare, vrea totuși să trăiască… cam ca la îngheț – pe măsură ce îngheți, sângele se ridică și se concentrează spre organele interne pentru a prelungii viața biologică, în timp ce tu cazi într-un somn adânc, ca într-o anticameră a morții în care (în vis…)TE POZIȚIONEZI INVERS – te încălzești la foc!)

    ”Acestea sunt zilele și rarele ocazii…experimentele de la McGill au continuat sub tutela ambițiosului cap al psihiatriei – Dr.Ewan Cameron. ”

    Dr.Donald Hebb: El a făcut mult mai mult decât făcusem noi. Noi ne-am făcut treaba prin înțelegerea strictă a Subiectului care, putea să se ridice și să plece în orice moment, unii chiar făcând-o!

    Apreciază

  2. Ororile de la Institutul Allan, apoi din Montreal unde s-a experimentat pe pacienți, arată un ”doctor” care-ar trebui împușcat…în cap, că de-acolo-i vine RĂUL! Dementul ăsta de ”doctor” – Ewan Cameron, voia să le șteargă definitiv memoria pacienților săi (”depatterning”), urmând să o modeleze el ca pe-o plastilină, cum fac copiii la grădiniță…cum îi e voia…(fie de la sine, sau cu voie de la guvern) – rezultând dinozauri, tigrii, lei, cățeluși, pisici, până la soldați universali!

    Acea femeie cu patru copii care suferea de depresie postnatală, o chinuiau prin șocuri electrice inducându-i mesaje repetative care să-i pătrundă BINE în subconștient cum că nu este responsabilă în creșterea copiilor sau față de soțul său când de fapt, sursa depresiei la ea era supra-responsabilizarea care o făcea să intre în depresie sau panică, iar ăsta îi amplifica sentimentul acut de vinovăție, culpă, NU vindecarea!
    Bine-nțeles că CIA a început să pună în practică cercetarea lui Cameron, transpuse în manualul CIA – ”KUBARK”, ”Manualul de Interogare al Contrainteligenței”unde, esența fiind producerea regresiei personalității, căutându-se acel punct nevralgic (vulnerabil) în care cel chinuit, pentru o ușurare cât de mică (iluzorie) din timpul șocului, să cedeze!

    Alt mintos – MILTON FRIEDMAN, care predea economia la Universitatea din Chicago, se ocupa cu ”terapiile de șoc economice”, menite societății prin implementarea unui capitalism liberalizat într-o formă mai „pură”. Ideile acestuia de 91 de ani, salutate și celebrate la Casa Alba de maimuța Bush, s-au regăsit în Criza din 2008. Membru în Societatea Mont Pelerin, el și alții credeau că economia se poate echilibra singură, fără a mai reglementa piețele.
    În anii 1950, erau considerați bolnavi la cap -))) dar în ultimii 30 de ani, ideile lor au devenit doctrine economice dominante.

    Tezele șocului sunt CRIZELE care determină oamenii s-aleagă teme, să găsească soluții…deci, tot un experiment social-economic pentru a se vedea reacții!

    Cel din Chile = în anii 50-60 guvernul investise în sănătate, educație și industrie, iar corporațiile americane invidioase au facilitat prin Departamentul de Stat SUA ca, studenții chilieni să studieze în Universitățile americane, avându-l ca profesor pe….Milton Firedman, ca să le otrăvească mintea, iar odată școliți și reveniți în țară, să aplice ceea ce-au învățat!

    Apreciază

  3. Așa le-a băgat mortul în casă și, pentru că nu era îndeajuns, Nixon (prin CIA) în anii 1970 după alegerea președintelui neagreat (Allende) de ei, a ordonat să facă în așa fel ca-n Chile, economia să înceapă să geamă!

    Cu ajutorul ”Cărămizii”, planul economic de 500 de pagini lucrat de ”Băieții din Chicago”, cu finanțarea SUA, s-a făcut totul pentru a destabiliza economia. Camionagiii au intrat în grevă, aducând fabricile și magazinele în impas.
    S-a produs o încercare nereușită de lovitură de stat, pe 29 iunie 1973.
    A urmat 11 septembrie 1973, cu generalul Pinochet în fruntea Armatei. S-a dat asalt la Palatul Prezidențial.

    ȘOCUL RĂZBOIULUI.
    Timp de 41 de ani Chile se bucurase de o democrație pașnică, iar acum era răsturnată violent. Pinochet și suporterii săi au descris lovitura ca pe-un război, în sensul că a fost conceput ca să pară un război.
    A fost un precursor chilian la ”Șoc și Uimire”. (arată tancuri pe străzi, soldați înarmați…și avioane survolând pe sus, din care S-A TRAS! Anti-aeriana făcea față cu greu!)
    Îl incriminează pe Salvador Allende de toate-acestea, pentru că ar fi fost marxist, el și guvernul ”lui”. (aha! Când e vorba de Guvernul ”lui”, o poate pății, când NU, fiind pus de ”ei”, stă/zace bine-merci.)

    ”Băieții din Chicago” au oferit planul lor economic. ”Cărămida” lui Pinochet. În acele zile, mai mult de 13.000 de oponenți au fost arestați și încarcerați. (Arată oameni de pe stradă controlați brutal, alții – loviți cu bulanul…morți aruncați unul peste altul…)
    Mii de prizonieri au fost ținuți în Stadionul Național. Mulți au fost torturați. Chile a devenit de notorietate în întreaga lume (adică au făcut-o de rușine).
    -Câți prizonieri sunt acolo?
    -Zece mii.
    La începutul lui noiembrie, au fost eliberați 5.000 de prizonieri. Cei 900 de prizonieri rămași, au fost transferați către alte centre de detenție. Peste mai puțin de-o lună, pe 21 Noiembrie 1973, FIFA permite Chilei să joace în preliminarele Cupei Mondiale, pe același stadion. Adversarii lor, URSS, au refuzat să joace acolo, așa că Chilei i s-a permis să înscrie într-o poartă goală, calificându-se în Campionatul Mondial din 1974.

    ȘOCUL ECONOMIC.
    Cu populația în stare de șoc, Pinochet a impus politicile economice ”recomandate” de ”Băieții din Chicago”, (cam ca FMI-ul sau Banca Mondială de-acum…iar ”Băieții din Chicago” din Chile, sunt ca ai noștri bravi politicieni care se școlesc pe Wall Street sau altundeva – indiferent de domeniu – și-apoi își fac numărul sau experimentele pe noi, precum ăștia odinioară, pe chilieni! ”Plata” școlarizării ”din afară” venind prin punerea în practică a ceea ce i-au învațat să ducă/aplice împotriva poporului din care-au ieșit, iar restul…din banii Statului, adică din țara de proveniență care habar nu are ce i se pregătește….).

    ELIMINAREA CONTROLĂRII PREȚURILOR, VÂNZAREA COMPANIILOR DE STAT, ÎNLĂTURAREA BARIERELOR DE IMPORT, ȘI REDUCEREA CHELTUIELILOR BUGETARE. (cam tras ”la indigo” cu ce s-a întâmplat și la noi, așa-i?)

    FRIEDMAN a recunoscut mai târziu ”importanța” experimentului din Chile. (deci, experiențe pe oameni, cu viața lor, în care s-a lăsat cu prizonieri, răniți, morți, pagube materiale și sufletești).
    Spunea criminalul ” A fost primul caz în care avuseseși o mișcare împotriva comunismului, care fusese înlocuită de o mișcare spre piețele libere”, dar d-ale lor, nu de-ale chilienilor, prin multinaționale, nu?

    Nu a funcționat. UN AN MAI TÂRZIU, INFLAȚIA ERA DE 375%, CEA MAI RIDICATĂ DIN LUME! Așa că în martie 1975, ARNOLD HARBENGER și MILTON FRIEDMAN, au zburat spre Santiago. El a folosit o frază pe care n-o mai folosise până-atunci: într-o criză economică din lumea reală.
    El a solicitat aplicarea ”Tratamentului de șoc.”
    A spus că el este un doctor (psihopat) care urma să ajute o țară care suferea de o epidemie (de fapt o bună-stare, pe care el n-o suferea…), iar el pur și simplu prescrie medicamentul (adică punerea pe năsălie).
    FRIEDMAN spunea că generalul PINOCHET a fost atras cu simpatie de ideea unui ”Tratament de șoc” (normal! Psihopat, la psihopat trage…) DAR era în mod clar stresat de șomajul care-l putea cauza.

    Apreciază

  4. A devenit rapid clar că de politicile lui FRIEDMAN, beneficiau avuții pe seama celor săraci.
    S-a calculat că o familie care încerca să trăiască doar cu salariul minim, 75% din bani se duceau numai pe pâine. Lucruri, precum mersul cu autobuzul sau laptele, deveniseră un lux.
    Pinochet a renunțat la laptele gratuit din școli, o micșare care-a avut un ecou în urechile ministrei din Marea Britanie cu care s-a împrietenint mai târziu.

    În ideea de a impune aceste politici economice, trebuia să existe acolo un dușman de temut. ”Nu cred că a existat o victorie reală a marxismului. Marxismul este ca o fantomă, este greu de prins, imposibil de capturat.” (Pinochet.)
    Friedman și Harbenger au argumentat că economiile piețelor libere, merg mână-n mână cu libertatea și democrația. Dar în Chile, acolo unde au fost implementate, în contextul unei dictaturi militare, opusul era adevărat.
    Mulți din America Latină au văzut o conexiune directă între șocurile economice care sărăciseră milioane de oameni și epidemia torturilor aplicate celor care au crezut într-o astfel de societate.
    Unul dintre aceștia a fost ORLANDO LETELIER.
    Letelier fusese ambasadorul lui Allende la Washington.
    El stă un an în una închisorile lui Pinochet, înainte de a fi exilat înapoi, în America.
    În 1976, Letelier a scris: ” Planul economic a trebuit impus cu forța, iar în contextul din Chile, asta nu a putut fi făcută decât ucigând mii de oameni, stabilind lagăre de concentrare pe tot întinsul țării, prin încarcerarea a peste 100.000 de persoane, în 3 ani.”

    Peste mai puțin de-o lună, Letelier a fost ucis de o mașină capcană. (se pare că se ducea spre ambasada SUA). Michael Townley, un membru al poliției secrete a lui Pinochet pusese la cale atentatul cu bombă. El a intrat în SUA cu un pașaport fals, prin sprijinul CIA:
    -Michael, bună seara!
    -Bună seara!
    -Există încredere în sistemul judiciar din Chile?
    -Eu am încredere totală în justiția chiliană, ca patriot și luptător antimarxist, al juntei, mai presus de toate lucrurile. În ciuda încrederii sale, Townley a fost extrădat în SUA și a fost condamnat pentru uciderea lui Letelier.
    PINOCHET A CONDUS CA DICTATOR MILITAR CHILE, 17 ANI dar, într-un interviu franc, Harberger a continuat să nege. ”Nu poți avea un guvern represiv pentru mult timp, în cadrul unui sistem economic cu adevărat liber.”

    În același an în care fusese ucis Orlando Letelier, lui Milton Friedman i s-a acordat Premiul Nobel pentru economie (?!?) – deci, TICĂLOȘIA ESTE RECOMPENSATĂ!
    Spunea nemernicul rânjind cu gura până la urechi: ”măi oameni, aveți o idee atât de distorsionată despre ce s-a întâmplat, hai să vă spun niște lucruri.
    Numărul unu – mi s-au oferit două diplome de onoare din partea Universității din Chile, înainte de-a ajunge acolo, am refuzat să le accept, deoarece aceste Universități erau finanțate-n parte din fonduri publice, și nu am dorit să apar în nici un fel că ofer vreun suport, sistemului politic din Chile.
    Nu reprezint Chile (dar te-ai băgat sub lengeria lui intimă iritându-i pielea), nu sunt consilier pentru Chile (dar ți-ai învățat ”Băieții din Chicago” chilieni școliți de tine…), nu am nici un angajament cu guvernul Chile (da, dar la presiunea ta s-a instaurat cel dictatorial, militarizat!).

    Suedia, 1976 – Ceremonia Premiului Nobel:
    ”-Și-acum mă întorc către Dvs, d-le Friedman!
    -Friedman, pleacă acasă! Friedman, pleacă acasă! (unul din public)
    -Îmi pare rău pentru acest incident, putea fi și mai rău!

    Apreciază

  5. REVOLUȚIA SE RĂSPÂNDEȘTE!
    Ceea ce încerc să fac în ”Doctrina Șocului”, este să spun o istorie alternativă, despre cum ACEST IZVOR DE CAPITALISM PUR SĂLBATIC PE CARE-L TRĂIM, CAPITALISM NESTĂPÂNIT, A AJUNS SĂ DOMINE LUMEA. Chile nu a fost singura țară din America de Sud care a adoptat politicile școlii din Chicago. Discipolii lui Friedman, au deținut poziții cheie și în Brazilia sau au consiliat (sau ordonat ?) guvernului Uruguayului.

    Apoi, în 24 Marite 1976, o lovitură de stat militară a răsturnat Guvernul lui Isabel Peron, din Argentina. O joncțiune de trei generații a preluat țara, condusă de generalul Videla.
    ”BĂIEȚII DIN CHICAGO” au ocupat posturi economice cheie în guvernul militar. EI AU CONFISCAT OPORTUNITATEA UNOR INGINERII ECONOMICE ȘI SOCIALE, MAJORE și-ntr-un an de la lovitură, salariile au pierdut 40% din valoarea lor, fabricile s-au închis, sărăcia s-a propagat. (cunoscut, nu?)

    LA FEL CA-N CHILE, OAMENII TREBUIAU SĂ FIE TERORIZAȚI PENTRU A ACCEPTA ACESTE POLITICI ECONOMICE.
    VIDELA a învățat din experiența lui Pinochet. El a adoptat din tehnica dispariției oamenilor, făcând un echilibru între oroarea publică și privată, disparițiile executându-se de obicei, în plină zi.
    ”Noi apărăm societatea argentiniană.
    Regulile acestui război neconvențional pe care noi nu l-am căutat, nici provocat, sunt diferite ”, (dar îi dați viață prin faptul că vă erijați în executanți disciplinați și devotați).

    Multe din tehnicile folosite de armata din Chile și Argentina, au fost învățate în ”US-run School of the Americas”. Tehnici de tortură învățate: de la viol până la…jumulire, la tortură cu obiecte ascuțite, ruperea extremităților, scoaterea ochilor, însemnarea (Major JOSEPH BLAIR, School of the Americas,1986-1989).

    (filmat în 1977, în fața unui superior-militar):
    – În America Latină sunt diferite regimuri care, la momentul actual, încalcă drepturile omului: crime politice, torturi, deportări, încarcerări fără proces…folosind tehnici pe care poate le-au învățat în acest stabiliment.
    -Poate că ai dreptate. Dacă poți spune că tehnici predate aici au fost aplicate, nu pot nega asta. (lăudabilă sinceritatea sa…)

    JOSEPH BLAIR, School of the Americas,1986-1989: Folosirea torturii asupra unui soldat inamic cunoscut, pentru a câștiga un fel de avantaj militar, cred că este justificabilă și înțeleaptă. Să mergi dincolo de asta, să folosești tehnici de tortură doar pentru a intimida oamenii, este complet greșit, lipsit de etică și imoral.
    Dar în Argentina și Chile, aceste tehnici nu au fost folosite doar pe soldați sau teroriști. Au fost folosite pe studenți și sindicaliști. Au fost folosite pe oricine s-a opus politicilor economice ale pieței libere a regimului.
    În 1978, Junta din Argentina a găzduit Campionatul Mondial.

    Apreciază

  6. ELISA TOKAR (fostă deținută) ”Finala s-a jucat pe un stadion aflat la mai puțin de-o milă de cel mai mare câmp de detenție din țară, unde mii de prizonieri erau ținuti în camere de tortură. S-a spus că, atunci când se strigă ”GOL”, se vor acoperi strigătele și urletele sechestraților, iar strigătele sechestraților erau o realitate.”

    ”Cel mai bun campion mondial, o organizare extraordinară. Mii de steaguri, mii de voci răgușite, 25 de milioane de argentinieni, având o singură culoare, culoarea albastră și albă. Fotbalul este un miracol pentru țara noastră. Țara noastră minunată, care este atât de criticată de alții…” .

    Argentina a dus regimul lor teroare cu un pas mai înainte de Chile. Printre cei dispăruți, erau sute de femei gravide. ”Femei cărora li s-a permis să nască înainte de a fi ucise. Dintre toate aceste femei, celor care au fost gravide, le-au permis să nască în pușcării pentru ca după naștere, să le fure copiii. Asta s-a întâmplat pentru 500 de copii. Eu am fost unul dintre cei 500.” (spune un bărbat plângând…)

    Acești copii, mulți crescuți în familii care aveau conexiuni militare, au fost un memento puternic al proiectului Juntei, menit să reorganizeze întreaga societate. (diabolic! Preiei copiii victimelor și-i înveți/educi după chipul tău de criminal…crezând că astfel, vei perpetua stilul criminal de teroare, încarcerare…).

    Pe când Junta se afla încă la putere, un grup de mame și de bunici ale celor dispăruți, au început să protesteze în Plaza de Mayo. Ele s-au transformat în detectivi, căutând copiii dispăruți.
    După ce Junta a căzut, unii au fost găsiți și s-au reunit cu familiile lor. Uneori au găsit doar rămășițe. În cele mai multe cazuri, n-au găsit nimic.
    Generalul Videla a fost găsit vinovat de crimă, răpire și tortură. Voi folosi o frază care nu-mi aparține mie, ci tuturor oamenilor din Argentina: ” Domnilor judecători, ”AJUNGE!”. A fost condamnat la închisoare pe viață.

    Acum, aceste prime experimente din America Latină l-au prezentat pe FRIEDMAN și cohorta lui, cu o serioasă problemă ideologică. Friedman promisese că aceste politici nu-i vor îmbogăți mai mult pe elite, ci ele vor crea cele mai libere societăți posibile, că aceste este un război împotriva tiraniei.
    Că libertatea și capitalismul merg mână-n mână. Cu toate acestea, vedem că în anii 1970, singurele țări care-au pus aceste idei în practică, au fost dictaturi militare.

    NIXON A SPRIJINIT COMPLET INSTITUIREA ACESTOR TIPURI DE POLITICI BRUTALE ALE PIEȚELOR ”LIBERE„, ÎN DICTATURILE SUD-AMERICANE.

    Dar când a venit vorba despre politica economică internă a SUA, când Nixon a trebuit să se îngrijoreze privind realegerea sa, a fost o poveste cu totul și cu totul diferită.

    Apreciază

  7. ȘCOALA DIN CHICAGO ȘI LUMEA VORBITOARE DE ENGLEZĂ.
    Friedman s-a bucurat de o relație de prietenie cu Nixon. Câțiva dintre colegii Școlii sale din Chicago, discipoli de-ai lui, au fost recrutați să lucreze pentru Guvern. DONALD RUMSFELD a fost unul dintre ei (îl arată pe imbecil cum depune jurământul dumnezeului lui, încheind cu ”așa să-i și ajute…”, apoi este felicitat, cam ca la noi).

    Dar în 1971, cu economia în criză, Nixon a întors spatele ideilor lui Friedman, și a impus o politică de control a salariilor și prețurilor.
    L-a pus responsabil pe Rumsfeld: ”este în esență, o problemă de cerere și ofertă.”.
    Friedman: ”de mult timp, m-am opus controlului salariilor și prețurilor. Cred că implică intervenția Guvernului în libertatea cetățenilor, și cred că este intolerabil.”

    Politica Keynesiană a fost un succes. Nixom a câștigat al doilea mandat, cu o majoritatea liniștitoare. A fost o lovitură pentru Friedman. Apoi în 1979, Margaret Tatcher a fost aleasă prim-ministru al Marii Britanii. Gurul ei intelectual, a fost vechiul mentor al lui Friedman, FRIEDERICH VON HAYEK.

    Și, doar un an mai târziu, Ronald Regan a fost ales președinte al SUA. Atât Anglia, cât și America erau conduși de friedmaniști convinși.
    Când a venit, programul lui Margaret Tatcher, a avut patru planuri:
    1. Tăierea cheltuielilor guvernamentale,
    2. Reducerea impozitelor,
    3. reducerea activelor statului și
    4. operarea industriilor, sau reglementarea industriei, având o politică monetară moderată și stabilă, pentru a reduce inflația.
    În primii săi 3 ani de guvernare, șomajul s-a dublat în segmente ale economiei, ducând la valuri de greve.
    Evaluările personale omologate de Tatcher, s-au împotmolit la 25%. Au fost revolte în principalele orașe ale Marii Britanii. Chiar și admiratorii lui Margaret Tatcher, aveau dubiile lor.

    Friedman: ” Performanțele economice de-a lungul guvernării Tatcher, au fost amestecate.”

    Margaret Tatcher: ”Pentru aceia care așteaptă cu sufletul la gură pentru acea frază de impact, preferată de media: ”The U Turn”, am un singur lucru de spus: ”you turn, if you want to!”, ”Doamna nu se întoarce!”.

    FRIEDERICH VON HAYEK i-a cerut cerut lui MARGARET TATCHER să copieze politicile economice de șoc ale lui PINOCHET.
    Tatcher a replicat: ” În Marea Britanie, fără instituțiile democratice, și fără sprijinul unui grad ridicat de consens, unele din măsurile adoptate în Chile, sunt destul de inacceptabile!”
    Nepopularitatea profundă a lui Tatcher, părea să dovedească încă o dată, că fundamentalismul pieței libere era pur și simplu mult prea nepopular, era în mod direct dăunător atâtor de mulți oameni, afectând supraviețuirea lor într-un stat democratic în care guvernarea necesită obținerea consimțământului guvernului, spre deosebire de dictatura militară.
    Ceea ce-a tras-o de pe margine prăpastiei pe Margaret Tatcher, și a salvat în cele din urmă proiectul, a fost o criză. Într-adevăr, a fost o criză supremă – a fost un război!

    Apreciază

  8. Marea Britanie, 1982: ”Suntem aici, deoarece pentru prima dată, după mulți ani, teritoriul suveran britanic, a fost invadat de o putere străină. Guvernul a decis acum, ca un grup mare de forțe să navigheze de îndată ce toate pregătirile vor fi încheiate. HMS Invincible se va afla la conducere. ”

    Cei mai mulți oameni din Marea Britanie nu auziseră niciodată de Insulele Falkland. Când Argentina invadase acest mic grup de insule, aflat la mii de mile distanță în Atlanticul de Sud, Tatcher a profitat de oportunitate, pentru a-și dovedi prerogativele sale de ”Doamnă de Fier”.

    ”Domnilor, tocmai am aflat că steagul alb flutură pe Stanley.” Războiul s-a terminat în mai puțin de 3 luni. Pe măsură ce trupele se întorceau în Marea Britanie, un val de celebrări patriotice a măturat țara. Tatcher a câștigat alegerile în 1983, cu o majoritate masivă.

    EA PUTEA ÎNAINTA ACUM (după o așa popularitate și-un război de 3 luni de zile) , O FORMĂ DE ȘOC ECONOMIC, EXPERIMENTATĂ ÎN CHILE.

    Cel mai puternic sindicat din Marea Britanie, era Sindicatul Național al Minerilor. Când Național Carbon a încercat să închidă minele, minerii au intrat în grevă.

    ”Părți din centrul Londrei sunt blocate, pe măsură ce mii de mineri și simpatizanți mărșăluisec prin oraș, în sprijinul grevei minerilor. Este cea mai lungă și mai amară grevă britanică, din 1926 încoace, și cea mai costisitoare. Greva a durat aproape un an…”

    Tatcher și-a folosit toate mijloacele avute la îndemână, pentru a distruge sindicatul. În cele din urmă, minerii au fost înfrânți. Tatcher s-a folosit de această victorie, ca să aducă Revoluția Școlii din Chicago, în Marea Britanie.

    O serie de reclame lucioase au promovat un program masiv de privatizări.

    TATCHER A VÂNDUT INDUSTRIA OȚELULUI, APA, ELECTRICITATEA, GAZUL, TELEFONIA, LINIILE AERIENE, PETROLUL. (Pfa! Exact ca și la noi…)

    LOCUINȚELE DE STAT AU FOST VÂNDUTE, SERVICIILE CONSILIULUI AU FOST SCOASE LA LICITAȚIE.

    În 1986, serviciile financiare și bancare au fost dereglementate. A fost numit ”The Big Bang”. ”Nimeni de-aici nu are nevoie să i se reamintească în seara asta că ”The Big Bang”, este doar un început. ”
    În Marea Britanie, înainte de Tatcher, un CEO câștiga în medie, de 10 ori mai mult decât un muncitor. Până în 2007, au ajuns să câștige de 100 ori mai mult.

    În SUA, înainte de Reagan, un CEO câștiga în medie, de 43 de ori mai mult decât un muncitor. Până-n 2005, ei câștigau de până 400 de ori mai mult. (așa-i câștigă..)

    Friedman a recunoscut deschis importanța lui Tatcher și Reagan în răspândirea politicilor școlii din Chicago, în jurul lumii. Coincidența ca Tatcher și Reagan să se afle la conducere în același timp, a fost enorm de importantă pentru acceptarea publică în întreaga lume, a unei abordări diferite a politicilor economice și monetare.

    Reagan: ”Vă mulțumesc foarte mult. Ceea ce vă descriu acum, este un plan și o speranță pe termen lung. Marșul libertății și al democrației, ce va lăsa marxismul și leninismul în cenușa istoriei (cât cinism!), după cum a lăsat și alte tiranii care au sufocat libertatea și au pus botniță dreptului la libera exprimare a oamenilor.”

    ÎN SPATELE CORTINEI DE FIER.

    Cunoaștem cu toții basmul căderii comunismului…cum că Vestul lui Reagan și Tatcher arată așa de prosper în ochii oamenilor fostului bloc comunist, încât ei singuri au cerut politici radicale ale liberului schimb.

    Acum, aceasta este cu adevărat o poveste de adormit copiii.
    Este adevărat că oamenii care trăiau sub comunismul totalitar doreau cu adevărat o democrație, doreau să-și cumpere blugi și Big Mac, este adevărat!

    Dar asta nu înseamnă că voiau genul de capitalism sălbatic al oligarhilor nebuni și fără protecție socială, cu care s-au ales atât de multe țări din blocul de Est, și care suferă și astăzi.

    Apreciază

  9. Tatcher a făcut tot ce-a putut pentru a anihila puterea sindicatelor din Marea Britanie, dar în 1988 s-a dus în Polonia ca să-și arate suportul pentru Uniunea Sindicală ”Solidaritatea”.
    Spunea: ”acum vedeți procesul, de la locul unde vă aflați acum, către unde doriți să vă duceți.”

    Grevele din Polonia au permis ”Solidarității” să conteste alegerile generale din iunie 1989. Asta a declanșat un val de demonstrații în Europa de Est.

    În trecut, Uniunea Sovietică, a trebuit să folosească forța militară pentru a strivi mișcările democratice.
    Dar Uniunea Sovietică avea un nou tip de lider – MIHAIL GORBACIOV care era dedicat Glasnostului și Perestroikăi. El VORBEA DESPRE O A TREIA CALE = o tranziție graduală către DEMOCRAȚIA SOCIALĂ DE TIP SCANDINAV, CEVA ÎNTRE CAPITALISM ȘI COMUNISM. Gorbaciov i-a fermecat pe politicienii publici ai vestului.

    Margaret Tatcher: ”Este un lider îndrăzneț, hotărât și curajos. ” Gorbaciov a stat și-a privit cum unul câte unul, vechile regimuri comuniste s-au prăbușit. La sfârșitul anului, cel mai solid simbol al diviziunii Europei, a fost doborât. Pentru Friedman și ”Băieții din Chicago”, o întreagă lume li s-a deschis. (deci, ăștia au favorizat toată grozăvia ”revoluțiilor”, TOCMAI pentru că nu mai aveau pe cine să experimenteze!)

    (Punerea pe butuci a propriilor industrii, economii, prin vânzarea pe nimic a avuției naționale pentru fiecare țară componentă U.E., SUA, Africa…prin datul pe mâna multinaționalelor a avuției unei țări, reprezintă o cauză directă a mondialismului la care lucreză ”Băieții din Chicago” alături de cozile de topor din fiecare țară, școliți de ei…dacă drumurile din Texas sunt date pe mâna unei companii din Spania, cum să nu fie date Apa Nova de la noi, francezilor, ori Electrica, italienilor, șamd…..împușcănd din START: 1. Secretizarea anumitor puncte/subpuncte/clauze din contract care favorizează cumpărătorul, dar mai ales vânzătorul, care i-a dat-o pe 2 lei (pentru bugetul de Stat) însușindu-și comisionul greu/gras pentru înlesnitorul trădător, autohton 2. Demonstrarea MARII POPULAȚII formată din ”n” popoare despre ”beneficiul” acționării din punct de vedere economico-social, printr-o familie extinsă! Problema care intervine: dacă eu, la mine, în România mănânc în străchini de lut, folosesc lingura de lemn și apă din fântână, CINE EȘTI TU /TE CREZI, lăsând pe unul să-mi cumpere casa, masa, apa, aleea, calea ferată, autostrada, pădurea și să mă oblige, din moment ce nu mai sunt în casa mea legal, pentru că a deveniti a lui…să mănânc cu bețe (spre exemplu) ca-n Asia, musai ceea ce vrea el să-mi pună-n bol/farfurie: broaște, lighioane eviscerate aruncate în apă fiartă, unele pe jumătate vii, să beau sake, nu țuică sau palincă, să mănânc nu mămăligă sau pâine (după obișnuință), doar orez pe post de… ori pește crud (nu prăjit, la conservă sau ”la saramură„!!? Iar prin dispariția granițelor și-a vânzării economiilor altor țări, să permiți să mișune toate neamurile pământului (cu tradiții și apucături specifice) pe la mine prin curte, pentru că așa consideri tu! Ăștia, ”Băieții din Chicago” au boală pe tot ce înseamnă tradiție, autohton, proprietate ”de stat” și/sau privat vrând să se amuze pe seama noastră și să vadă cum ne ofticăm, ne auto-distrugem!)

    În 1991, GORBACIUO a fost invitat la SUMMITUL G7 din Londra.
    El nutrea suport financiar pentru reformele sale economice graduale. În schimb, i s-a spus că DACĂ NU SPRIJINĂ TERAPIA DE ȘOC RADICALĂ, NU VA EXISTA NICIUN FEL DE AJUTOR.

    Luna următoare a fost o lovitură de stat împotriva lui. Un grup de lideri ai Partidului Comunist l-au arestat pe Gorbaciov la domiciliu, în casa lui de vacanță din Crimeea.
    Tancurile au înconurat Casa Albă – Parlamentul Rusiei.
    În mijlocul haosului, a ciocnirilor stradale, era evident că, pentru a-și consolida pozițiile opozanții au trebuit să recurgă la violențe. Astfel de ciocniri între oameni și forțele de securiate, nu au mai fost văzute de la primele zile ale revoluției ruse.

    ”În zori, azi dimineață, în mijlocul unei mări de resturi, devenea clar că lovitura de stat se dezintegra. Clădirea Parlamentului Rusiei, era neatinsă, armata nu făcuse nicio mișcare. Înăuntru, Boris Elțîn, era mai puternic ca niciodată. Aceasta a fost ora cea mai bună a lui Elțîn. Gorbaciov a fost eliberat și s-a întors la Moscova, dar și-a pierdut o mare parte din putere. ”

    Gorbaciov: ”Salut înaltele principii ale poporului rus…și pe președintele Rusiei, Boris Nicolaevichi Elțîn.”
    În Decembrie 1991, Uniunea Sovietică a fost dizolvată. Un șoc profund pentru poporul rus. Elțîn conducea acum politicile economice ale Federeației Ruse.

    Piața liberă a venit acum în Rusia. A FOST HAOS. Adoptarea politicilor Școlii din Chicago în Rusia, a marcat începutul unui nou capitol în cruciada liberului schimb. TOTUL A FOST DOAR ȘOC, FĂRĂ TERAPIE.
    În ciuda eforturilor publice de a promova un capitalism popular, realitatea era că un mic număr de oameni de afaceri, au făcut averi uriașe.

    Apreciază

  10. INDUSTRIA DE STAT A FOST VÂNDUTĂ PE NIMIC.
    Presa rusă i-a numit pe consilierii lui Elțîn, ”Băieții din Chicago”.
    TERAPIA DE ȘOC A LUI ELȚÎN A ÎNSEMNAT CĂ, ÎN 1992 MEDIA CETĂȚENILOR RUȘI, A CONSUMAT CU 40% MAI PUȚIN DECÂT ÎN 1991.
    O treime dintre ruși a coborât sub pragul sărăciei, iar salariile nu au fost plătite cu lunile.
    Un expert a prezis azi, că 140 de milioane de ruși vor trăi în curând, sub limita sărăciei.
    CORUPȚIA ÎNFLOREA, CRIMA ORGANIZATĂ A EXPLODAT. MOSCOVA DEVENISE NOUL VEST SĂLBATIC. (arată bărbați îmbrăcați în uniforme de comando, dar acoperiți la față de cagule, cu automate, pătrunzând în restaurante, case, pe stradă și, fie bat de rup, fie omoară! Arată victime lăsate în bălți de sânge prin case, trotuare sau în mașini mici).

    Majoritatea rușilor s-au opus viziunilor radicale pentru țara lor, ale ”Băieților din Chicago”.
    În martie 1993, Parlamentul a luat o decizie crucială = a votat abrogarea puterior speciale acordatelui Elțîn.
    Elțîn a declarat stare de urgență, dar Curtea Constituțională a declarat-o ilegală.

    PE 21 SEPTEMBRIE, ELȚÎN A LUAT OPȚIUNEA LUI PINOCHET ȘI A DIZOLVAT PARLAMENTUL: ”începând de astăzi, suspendez funcțiile legislative, administrative…și de control ale Parlamentului Federației Ruse.”
    Vestul și-a croit drum în urma lui Elțîn.

    Al Gore: ”Noi simțim că Boris Elțîn reprezintă cea mai bună speranță pentru democrație, în Rusia.” (alt cinic, care vorbește pe invers..)
    Două zile mai târziu, Parlamentul a votat pentru punerea sub acuzare a lui Elțîn, cu 636 de voturi ”pentru” și 2 ”împotrivă”.
    Mii de suporteri ai Parlamentului s-au adunat în fața Casei Albe (au și ăștia un fel de Casa Poporului de la noi…-:) și au mărșăluit spre televiziune. (arată bătaie în toată regula între soldați (nu jandarmi) și populație). Se părea că suporterii Parlamentului aveau să câștige.

    Elțîn a zburat înapoi la Moscova, de la casa lui de vacanță. În acea nopate, 100 de demonstranți au fost uciși, pe măsură ce autoritățile lui Elțîn au ripostat. (arată pe iarbă, tineri, oameni împușcați în abdomen, răniți…)
    Pe 4 Octombrie, el a ordonat trupelor să asedieze Casa Albă, bombardând aceeași clădire pe care o apărase acum doi ani. ”Păcatul să fie al vostru. Trimiteți ambasadele străine aici, să vadă…nu înțelegeți? Sunt criminali!” (chiar s-a tras cu tunurile în Casa Albă!)

    WARREN CHRISTOPHER, secretarul de stat american, a spus: ” Statele Unite nu sprijină de obicei suspendarea parlamentelor, dar acestea sunt timpuri extraordinare.”

    Elțîn avea acum, putere absolută.
    Sfătuit de ”Băieții din Chicago”, el a ”condus” printr-o formă de capitalism cronic.
    AU FOST VÂNDUTE CHIAR MAI MULTE INDUSTRII DE STAT, CREÎND O NOUĂ CLASĂ DE AFACERIȘTI MILIARDARI, CU URIAȘE INFLUENȚE POLITICE = OLIGARHII!

    (deci, capitalismul ăsta Vest Sălbatic promovat de ”Băieții din Chicago”, anacronic, stupid, anormal, creat parcă la începuturi de SUA și înțepenit, înghețat în/din timp…nu se vrea modernizat, actualizat, democratizat…decât de/pentru Elită, împărțind lumea la un pahar de șampanie, ”stingănd” arsura provocată de icrele de manciuria îngurgitate în exces prin ridicarea picioarelor pe masa tuturor popoarelor, împungându-le cu pintenul ciocatelor lor de văcari lacomi care se dau domni-bonomi, da’s ghiolbani cruzi, necizați…cu pistolul pe masă, la brâu sau la tâmpă ( după caz…), gândind și aplicănd politici distructive DE ȘOC și GROAZĂ, împărțind toată lumea NUMAI la extreme – săraci și foarte bogați, fără Clasă de Mijloc și, cum extremele-s anormale, exact ca niște culori prea tari sau prea anemice dintr-un tablou-kisch, culorile derivate din combinația celor două, devenind inexistente! De ce? Din teama de a nu se cupla dând naștere altui trend politic, echilibrat, nuanțat…în noi culori (mai calde, firești) care s-ar ridica la un moment dat împotriva lor. Cu cei săraci, au rezolvat-o: nu prea au ce să le mai zică/facă…fiindcă, și animalele se îmblânzesc mai ușor când le ții înfometate, dresându-le preponderent pentru satisfacerea nevoilor primare, joase. Partea proastă este că, atunci când situația se lungește și nu se mai poate, ajung, de foame, să mănânce orice, inclusiv unii pe alții, NU pe cine a generat toate-acestea!)

    PÂNĂ ÎN 1998, 80% DIN FERMELE RUSEȘTI AU FOST FALIMENTATE ȘI 70.000 DE FABRICI DE STAT AU FOST ÎNCHISE. În 8 ani, numărul oamenilor trăind în sărăcie, a crescut cu 72 de milioane.

    Apreciază

  11. Între timp, Moscova ajunge să aibă mai mulți miliardari ca oricare alt oraș din lume.

    UN NOU INAMIC
    Maimuța de Bush jr.:”Bună ziua! Azi am onoarea să vă anunț că îl desemnez pe Donald Rumsfeld, să fie nou secretar al Apărării.”
    Donald Rumsfeld: ”Aștept cu nerăbdare să servesc țara noastră din nou…”

    DONALD RUMSFELD mai fusese Secretarul Apărării, sub Gerald Ford. ”La vremea aceea, inamicul de care trebuia să ne temen, era Uniunea Sovietică. Nu spun cu certitudine că sosesc rușii, spun că termenii sunt aici… Nu spun că rușii sunt înalți de 3 m, spun că erau de 1,6 și că acuma sunt de 1,8 și jumătate și sunt în creștere. ”

    Acum exista un nou inamic, mai aproape de casă. Pe 10 septembrie 2001, Rumsfeld a ținut un discurs, expunându-și planurile sale de a privatiza o mare parte a Armatei SUA. Milton Friedman ar fi fost mândru.

    El a spus: ” Chestiunea de azi o reprezintă un adversar ce constituie o amenințare, o amenințare serioasă pentru SUA. Acest adversar este unul din ultimele bastioane din lume, ale planificării centralizate. Guvernează dictând planuri pe 5 ani. Poate că acest ultim adversar sună ca fosta Uniune Sovietică, dar acel inamic nu mai este. ACEST ADVERSAR ESTE MAI APROPIAT DE CASĂ, ESTE BIROCRAȚIA PENTAGONULUI. ASTĂZI, NOI DECLARĂM RĂZBOI BIROCRAȚIEI!”

    (Intersant…același lucru zic și tehnocrații de la noi…guvernele ”tehnocrate” (în genere) cer diminuarea sau chiar înlăturarea birocrației, care e excesivă…este ultima sau aproape ultima găselniță a mondialiștilor care vor să facă GOL prinprejur, pentru a monitoriza mai eficace persoanele reduse numeric din subordinea lor, iar în funcție de subordonarea acestora, cu ajutorul tehnologiei, să țină sub observație pe majoritatea, cu nu nr.foarte mic de oameni. Ce te faci însă cu o economie distrusă care abia se mai ține pe picioare, murdară, slabă, înfometată, așteptând să-i arunce stăpânii o felie de pâine mucegăită , însetată de idei și de investitori, nebăgată-n seamă, care-și trage partea (mică, ineficientă, abia sesizabilă) din taxele și impozitele provenite din (a)dusul/întorsul la/de la un ghișeu la altul?!)

    A doua zi, zborul 77 al American Airlines s-a prăbușit peste Pentagon, omorând 184 de oameni.

    ȘOCUL LUI 9/11

    Gândiți-vă la acel sentiment, după aceste atacuri. Cine sunt acești oameni? De unde vin? De ce ne urăsc? A fost o pierdere totală a narativului COLECTIV. Nu trăiam în lumea în care credeam că trăim. Și tot auzeam de la liderii noștri politici că tot ce credeam că am înțeles înaintea atacurilor, nu se mai aplica.

    Apăruse o nouă fază:” Gândire premergătoare lui 9/11”. Și ce s-a întâmplat în momentul acela a fost că deodată, povești noi au apărut în mod miraculos.

    Cam cum ne-am afla într-un conflict al civilizațiilor, aceasta era lumea în care trăiam, deodată!
    Cum că există o axă a răului și că noi luptăm într-un război împotriva terorii. Acest război abstract de necâștigat, a avut uriașe consecințe economice.

    Până în 2001, Securitatea Națională abia se înregistrase ca industrie. Astăzi, este mai mare ca Hollywood-ul și industria muzicală, combinate. (seviciile iau amploare pentru a controla/monitoriza mai bine potențialii ”teroriști”, care amenință descoperirea/dezvăluirea planurilor teroriștilor de conducători)

    Între 11 septembrie 2001 și 2006, Departamentul Securității Naționale a înmânat 130 de miliarde de dolari către contractori privați. Acesta este complexul dezastrului capitalismului. O NOUĂ ECONOMIE CONSTRUITĂ PE FRICĂ.
    Maimuța de Bush jr.: Asta va fi o luptă monumentală, a binelui (nostru) împotriva răului (adică..voi).

    RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORII, PARTEA I:

    Maimuța de Bush: ”Cea mai bună apărare împotriva terorii, este o OFENSIVĂ GLOBALĂ împotriva terorii, ORIUNDE S-AR AFLA.” (deci globalism prin securitate ”națională” generalizată, mondializată…SE PUPĂ CU CE-I ACUM LA NOI, ESTE?)

    Prima fază a acestui război, a fost bombardarea Afganistanului. Guvernul taliban a fost doborât rapid. Urmările războiului au fost mai complicate.
    ”Lupta noastră împotriva ”terorismului”, a început în Afganistan, dar nu se va termina! În principal căutăm deținuți de la care putem culege informații. ”

    La Guantanamo, pentru prima oară, tehnicille din KUBARK, au fost folosite public și explicit, de către forțele americane. Sancționate oficila de către Casa Albă, și transmise în mod deschis la televiziunile din întreaga lume.
    Izolarea, atât fizică cât și psihologică, trebuie să fie menținută din momentul reținerii.
    Capacitatea de a opune rezistență este diminuată de dezorientare.
    Prizonierii trebuie menținuți silențioși tot timpul.
    Nu trebuie să li se permită să vorbească niciodată unul cu altul.
    Trei dintre prizonieri, au fost ASIF IQBAL, RHUHEL AHMED și SHAFIQ RASUL, din Timpton, Anglia. Ei au stat mai mult de 2 ani în Guantanamo, înainte de a fi eliberați fără acuzații.

    Unul dintre ei, întrebat dacă s-a simțit rău: ”Mental, da. Nu puteai vorbi cu nimeni, nu puteai face nimic, nu puteai sta în picioare. Și stând pur și simplu acolo, te gândeai: Ce se întâmplă? Unde naiba sunt? O să stăm toată viața aici? Ne vom întoarce acasă vreodată? Ne vom mai revedea vreodată familiile?”

    Din cei 779 de prizonieri care au fost reținuți la Guantanamo Bay, doar 3 mai fuseseră condamnați pentru vreo infracțiune.
    Maimuța de Bush; ”Acum, singurul lucru pe care îl știu cu siguranță, este că aceștia sunt oameni răi” (mda.. din cei 779 de ”vinovați”, doar 3 au fost dovediți)

    A fost un mesaj către întreaga lume și mesajul era clar: ”Asta vei pății dacă ne stai în cale!”

    RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORII, PARTEA II:

    DONALD RUMSFELD: Războiul împotriva terorii nu este despre un om, și nu este despre o țară. Au fost date multe justificații pentru invazia Irakului.
    Dar dacă SUA doreau cu adevărat să atace o țară în care liderii Al-Qaeda s-ar ascunde, că ar avea arme nucleare vânzând tehnologie nucleară altor țări, atunci Pakistan ar fi fost alegerea evidentă fiindcă avea conexiuni apropiate cu talibanii și era condusă de un dictator militar. În schimb, George Bush a ales să țintească Irakul, țara aflată pe locul 3 în privința rezervelor mondiale de petrol.

    RĂZBOIUL, CA TORTURĂ ÎN MASĂ

    Acum, privind planul de război al Ministerui Apărării, nu este ca celălalt război din Golf, e mai mult în linia invaziei din Panama, din 1989. CBS NEWS i-a fost comunicat că va începe în așa numita ”Ziua A”, de la ”lovituri aeriene”, lovituri aeriene atât de devastatoare, încât îi va lăsa pe soldații lui Saddam, incapabili sau fără dorința de a riosta.
    Ideea este ca ploaia de tunete să fie atât de puternică încât să creeze, citez: „ȘOC ȘI UIMIRE”.

    Dacă Pentagonul se ține de planul său de război, într-o zi de martie, forțele aeriene și navale vor lansa între 300 și 400 de rachete de croazieră, spre ținte din Irak, mai multe decât au fost lansate în toate cele 40 de zile ale primului război din Golf.

    Dimensiunea acestei operațiuni nu a mai fost văzută până acum, nu a mai fost contemplată (?!) până acum.
    HARLAN ULLMAN este unul dintre autorii conceptului ”ȘOC ȘI UIMIRE”, care se bazează pe un număr mare de arme ghidate de precizie.

    Spune: ”Deci, ai acest efect simultan, asemănător cu cel al bombelor de la Hiroshima, fără să dureze zile sau săptămâni ci, mai degrabă, minute! De asemenea, dobori orașul, vreau să le spun…le tai curentul, apa, și începi această campanie neobosită ca să-i dobori. Așa că, în 2, 3, 4, 5 zile ei să fie fizic, emoțional și psihic, extenuați ”

    Noaptea trecută, un kilometru pătrat din centrul Bagdadului părea ca Iadul pe pământ. În primul val al bombardamentului, cetățenii Bagdadului, au suferit o versiune a ”privațiunilor senzoriale” descrise în manualul KUBARK.

    În haosul ce-a urmat înlăturării lui Saddam Hussein, Statele Unite au făcut puțin pentru a opri jafurile.
    Unii oficiali americani, chiar au crezut că le-a făcut încălzirea pentru desființarea statului irakian. (adică a urmat o auto-distrugere, crezând că se exorcizează de RĂUL pricinuit ani în șir de dictatură, urmând ca AZI, prin ”eliberatorii” americani care mai IERI tocmai ce-l propulsaseră în fruntea Irakului pe omul lor, școlit de CIA (Saddam Hussein) care s-a dovedit a fi rău, crud și ordinar cu propriul popor, iar acesta își face acum singur rău, lovind la propria–i rădăcină și tradiție, tăind parcă răul din rădăcină, plus întinăciunea adusă în timp…)

    Apreciază

  12. JOHN AGRESTO, directorul de reconstrucție a învățământului superior, a spus că a văzut jefuirea școlilor, ca pe o oportunitate pentru un început curat. De fapt, înainte de sancțiuni, Irakul avea cel mai bun sistem educațional din regiune. 89% dintre irakieni, știau carte.

    Prin contrast, în New Mexico, statul de baștină al lui John Agresto, 46% din populație era analfabetă. Irakienii au avut 3 forme diferite de șoc, toate lucrau împreună și se consolidau reciproc.
    Aveai șocul războiului care-a fost imediat urmat de terapia economică de șoc, impusă de PAUL BREMER.
    Și, pe măsură ce rezistența la acea transformare economică la șocul economic foarte rapid a crescut, aveai șocul constrângerii, incluzând tortura.
    Trei tipuri diferite de șoc.

    ȘOCUL ECONOMIC.
    În mai 2003, PAUL BREMER a fost numit reprezentantul american pentru Irak. La două săptămâni după ce-a ajuns, el a declarat țara ca fiind ”deschisă pentru afaceri”.
    Spunea: ” Noi considerăm că coaliția are autorități foarte largi (la pungă, prin compromitere și vânzare de țară…) pentru a determina direcția economiei irakiene (adică spre colaps!).”

    BREMER știa puține despre Irak, dar cunoștea dezastrul aducerii capitalismului. El lansase ”Practica Consultărilor de Criză”, la începutul boomului Securității Naționale.
    Spunea: ”Astăzi e o zi foarte importantă pentru Bagdad”, el petrecându-și primele 4 luni, trecând prin Legile Școlii din Chicago.
    RUMSFELD a descris Irakul ca având unele din legile fiscale și de investiții, ca fiind unele dintre cele mai luminate și primitoare din lumea liberă.

    Una dintre primele acțiuni ale lui Bremer, a fost să concedieze 500.000 de bugetari. Ăsta era, parțial, un act de depolitizare, prin reducerea guvernului, inspirat tot de la vechiul Friedman. Au fost promiși bani pentru reconstrucție.

    Maimuța proastă de Bush jr., spunea ipocrit ”investiția noastră în viitorul Afganistanului și-al Irakului, este cel mai mare angajament de acest fel, de la Planul Marshall încoace.”
    Dar de fapt, era contrariul. În timp ce Planul Marshall avea intenția de a stimula industriile europene, BANII DIN SUA CĂTRE IRAK, AU FOST CHELTUIȚI PE CORPORAȚIILE AMERICANE.

    Dacă locurile de muncă au ajuns la irakieni, au ajuns la capătul unei serii de subcontractanții. CREATIVE ASSOCIEATES, AU PRIMIT CONTRACTE ÎN VALOARE DE 100 DE MILIOANE DE DOLARI pentru elaborarea curricumului și tipărirea de noi manuale pentru ”noul” sistem educațional.

    (hahaha! EXACT tras a indigo! Precum ungurii, prin organizația lor ilegală din parlament și ale lor firme, unii chiar prin comisii SRI, când ar trebui să zacă-n zeghe prin pușcării, din 90 încoace, plus alte nații –numai români NU – au implementat mizeria de manuale alternative (multe, ca să fie…) și educația de tip ”nou” degenerat și degenerativ!)

    Apreciază

  13. Consultantul în management și tehnologie BEARING PONT, a fost răsplătit cu contracte în valoare de 240 de milioane de dolari pentru construirea unui sistem condus de piață, în Irak.

    RTI, cu sediul în North Carolina, a primit contracte în valoare de 466 de milioane de dolari pentru consultanță în implementarea democrației în Irak.

    Și HALLIBURTON a fost răsplătită cu 20 de miliarde de dolari în contracte irakiene cost-plus.

    Lui PARSON i-au fost înmânate 186 de milioane de dolari ca să contruiască 142 de clinici medicale. Doar 6 au fost terminate! (aham! Deci, AICI SUNT BANII DVS., în conturi străine, NU la voi în țară…TOTUL prin complicitatea celor de la conducere care și-au primit partea Leului! În rest…resturi, firimituri, pentru că nu-i așa…legislația proprie sau U.E. nu ne ”lasă”, fir-ar-al dracului!)

    Aprovizionarea de bază cu energie electrică și apă s-a îmbunătățit simțitor, în ciuda miliardelor cheltuite în primii 4 ani. Spunea ipocrit asasinul economic: ”Vom reuși aici, iar când vom reuși aici, vom realiza ceva important, nu doar pentru cele 24 de milioane de irakieni, vom realiza ceva ce va servi intereselor Vestului, în toată această regiune.”

    Chiar și noile bancnote irakiene au fost tipărite peste graniță. ”Permiteți-mi să vă arăt un exemplu al acestor bancnote.” SUA a plătit chiar contractori privați pentru a monitoriza munca contractorilor privați ce câștigaseră contracte.

    Irakienii strigau disperați: ”Vrem slujbe!”

    Am fost în Bagdad în 2004, iar acesta este perioada în care bombele începuseră să explodeze în mod regulat în Bagdad; de fapt, în noaptea în care am ajuns, o bombă a explodat chiar lângă hotel. Dar ceea ce-a fost foarte surprinzător pentru mine în acea perioadă a fost că, în ciuda violenței și-a haosului, a doua zi, irakienii au ieșit în stradă să protesteze.

    O irakiană: ”19 uciși și 100 de răniți în Najaf.” Iar ceea ce cereau în acel moment, erau alegerile, dreptul lor de-a avea un cuvânt de spus în felul în care va arăta Irakul, după Saddam. În primele zile ale ocupației, protestele au fost pașnice, dar cu timpul, protestele neavând efect, din ce în ce mai mulți irakieni s-au alăturat rezistenței armate. Violențele au scăpat de sub control.

    La fel ca în America de Sud cu 3 decenii în urmă, cadavrele erau adesea abandonate la marginea drumului, ca un avertisment pentru alții. Aici au dispărut irakienii. (acum sunt lăsați la sol, cu fața-n jos și cu mâinile legate la spate – femei, copii și bărbați –:(((((( nici în moarte nu-s lăsați LIBERI de legături, chiar dacă nu le mai sunt înfipte ca-n în Evul Mediu căpățânile în sulițe, la margine de oraș sau piețe publice, pentru a lua aminte ceilalți)

    A fost nevoie de măsuri extrem de agresive pentru a suprima opoziția.

    Apreciază

  14. ȘOCUL CONSTRÂNGERII.
    Arată soldați înarmați alergând sus, pe scări. ”Hai, hai!”, percheziții inopinate prin case, pe stradă, în/din mașini…
    În primii 3 ani și jumătate ai ocupației, 61.500 de irakieni au fost capturați. În primăvara lui 2007, 90.000 au rămas în custodie. (arată bărbați simplii, sumar îmbrăcați…în maieu, tricouri și șorturi, în picioarele goale sau în șlapi, puși la pământ, în șezut, cu mâinile la ceafă…cu plasturi la ochi și eșarfe la ochi, legați apoi cu mâinile la spate și coborâți din camioane, spre locuri de detenție!)

    În închisoare, ei au fost interogați folosindu-se tehnici care pot fi urmărite până la cele elaborate de către C.I.A., din experimentele lui EWAN CAMERON, din anii 50.
    Conform Crucii Roșii, oficialii americani au recunoscut că între 70-90% dintre arestările din Irak, au fost greșeli (ce convenabilă scuză, care-i ACUZĂ!)

    Haosul din Irak pare ca o înfrângere a terapiei de șoc. Dar în Irak, capitalismul-dezastru, a mers mai departe. Acum, dezastrul în sine, oferise oportunitatea unui profit.

    PROFITÂND DE PE URMA RĂZBOIULUI.
    Cheltuielile militare americane, aproape că s-au dublat în anul 2001. Aproape 700 de miliarde de dolari pe an. Cu mult timp în urmă, în 1961, Președintele EISENHOWER, nu un liberal notabil, a avertizat asupra pericolului unei armate prea puternice: ”Această conjuncție, a unei unități militare imense, și a unei mari industrii de armament, este nouă în experiența Americii. Trebuie să ne ferim de achiziționarea de influențe nedorite, fie solicitate sau nu, de către complexul militar industrial. Nu trebuie să uităm niciodată că această combinație ne pune în pericol libertățile sau procesele democratice. ”

    Războiul din Irak este cel mai privatizat război din istoria modernă. Zona Verde din Bagdad reprezintă o versiune extremă a ceea ce se întâmplă în jurul lumii. O lume privatizată, sigură, protejată de haosul exterior. În 1991, în primul război din Golf, pentru fiecare 100 de soldați, exista un contractor. În 2003, la începutul războiului din Irak, pentru fiecare 100 de soldați, erau 10 contractori. Până în 2006, pentru fiecare 100 de soldați, erau 33 de contractori. Un an mai târziu, pentru fiecare 100 de soldați, erau 70 de contractori. PÂNĂ ÎN IULIE 2007, ERAU MAI MULȚI CONTRACTORI DECÂT CÂȚI SOLDAȚII ERAU ÎN IRAK. ASTA A MERS DINCOLO DE CEEA CE MILTON FRIEDMAN AR FI ÎNDRĂZNIT SĂ SPERE.

    Spunea asasinul economic, psihopat: ”Singurele lucruri pe care nu le-aș denaționaliza, ar fi forțele armate, tribunalele, și unele din drumurile și autostrăzile voastre.”

    Unii dintre contractorii cei mari a fost BLACKWATER USA. În timpul revoltei din aprilie 2004 din Najaf, Blackwater a preluat comanda asupra pușcașilor marini americani. Zeci de irakieni au fost uciși pe parcursul operațiunii.

    SUA i-a imunizat pe contractorii privați împotriva oricărei legi irakiene, așa că..ei au operat într-o bulă lipsită de legi, cam ca în Guantanamo (cum e BNR-ul de la noi plus alte multi(anti)naționale cu Isărescu-n frunte care, n-a(u) fost/nu vor putea fi tras(e) la răspundere, EVER!)

    Interviu cu maimuța Bush:
    -L-am întrebat pe secretarul Dvs.al Apărării cu două luni în urmă, CU CE LEGE GUVERNEAZĂ în acțiunile lor, d-ul Rumsfeld!
    -Îl voi întreba pe el, continuați! (râde cu gura până la urechi, cu toată fața, zgâlțâindu-și umerii de primată stupidă, cerșind parcă aplauze pentru circ, în vederea demontării și detensionării unei atari întrebări serioase și incomode la care știe răspunsul, dar nu vrea să și-l asume, întorcând cuiul (întrebarea) din gura ziaristului, trimițându-l dacă nu la dracu (cum al naibii de tare i-ar place, dar are spectatori..) la grenada de Rumsfeld care, dacă dă de el, îi va exploda în față la propriu, sau printr-un NU!).
    -Ajutor!
    -Ei, bine, deci…

    Apreciază

  15. LA FEL CUM TERAPIA DE ȘOC A LUI CAMERON I-A LĂSAT PE PACIENȚII LUI CONFUZI ȘI DISTRUȘI, LA FEL ȘI MULTIPLELE ȘOCURI APLICATE IRAKULULI, AU REDUS ȚARA LA O VIOLENTĂ MIZERIE SECTARĂ, LIPSITĂ DE LEGI. (spre asta ne îndreptăm și noi, dar puțini își dau seama de asta. Lumea se sălbăticește, se bestializează, devine indiferentă, cel mult pasiv-agresivă, preponderent rece, crudă, dar se ”pansează” cu ceea ce-o (auto)distruge – violență, sex, divertisment, băutură, țigări, droguri…pentru că, oricum ”numai contează”…asta se aude din ce în ce!)

    La vremea excuției lui Saddam Hussein în 2006, 1.000 de irakieni erau uciși în fiecare săptămână. Până în aprilie 2007, Înalta Comisie pentru Refugiați a Națiunilor Unite, a estimat că 4 milioane de oameni a trebuit să-și părăsească casele. Sute de mii de irakieni au murit.
    (Aha! Gonesc pe irakieni ca să se folosească de petrolul lor LIBERI, din pricină de țară părăsită, NU invadată, siluită pe toate planurile și în final distrusă, determinată să fugă în lumea mare… iar pe cei fugiți din calea lor, prin politici UE ori SUA, ni-i virează pe gât sau la pachet, amărâți și răniți din toate pct.de vedere ca să-i întreținem noi, cei din UE. Corect este să le acorde ajutor cine le-a călcat țara și i-a omorât sau chinuit ca pe câini, să-i ia la ei, să le oblojească rănile, să le dea casă, masă, pământ și să-i despăgubească…EXACT de ceea ce i-a privat!)

    Ce spune cinicul-mafiot, asasin economico-militar, PAUL BREMER: ”Cred că istoricii vor scrie că am făcut un lucru măreț și nobil aici.”
    -Hei, America! Jos cu Bush! Această demonstrație este împotriva terorismului american, spune un irakian din mulțime. Americanii arestează și omoară femei și copii. Îi insultă pe cei bătrâni și ucid oameni tineri. America este terorismul! Terorismul este America!

    (păi, au ”logica” lor diabolică americanii – ucid femei ca să nu mai aibă cu cine să facă irakienii copii, pe copii, ca să nu crească și să populeze Irakul, pe bătrâni îi înspăimântă și intimidează ca să tacă, să nu-i mai sfătuiască pe cei mai tineri, iar pe tineri, pentru că au forța fizică dublată de voință ca să li se împotrivească într-o bună zi…)

    O LUME A ZONELOR VERZI ȘI A ZONELOR ROȘII:

    Când Uraganul Katrina a lovit New-Orleans-ul în 2005, lumea a fost șocată asistând la un fel de ”dezastru apartheid”. Siguranța economică plecase din oraș, în tmp ce zeci de mii dintre cei afectați erau blocați, cu puțin, sau fără niciun ajutor din partea statului.

    M-am dus în orașul New-Orleans, când orașul se afla încă sub apă. Și am văzut cum, la ceea ce fusesem martoră în Irak se repeta..NU ca urmare a unui război, ci ca urmare a unui teribil dezastru natural. Milton Friedman a murit în 2007. Ultima sa recomandare în ceea ce privește politicile publice, a fost un articol scris de el în Wall Street Jurnal, la 3 luni după Katrina.

    MILTON FRIEDMAN a spus: ”Aceste școli din New-Orleans sunt în ruină, la fel și casele copiilor care le frecventau. Copiii sunt acuma împrăștiați în toată țara. Aceasta este o tragedie. Este deasemenea, o oportunitate în a reforma radical sistemul educațional.”
    El propovăduia întreaga privatizare a sistemului școlar din acel oraș. A fost cântecul său de lebădă.

    Am fost martora unui proces similar din Sri Lanka, în urma tsunamiului din 2004. Oamenii care locuiseră pe plaje de generații, au fost împiedicați să se reîntoarcă, pentru ca pământul să poată fi privatizat și vândut hotelurilor luxoase.

    Și asta este exact ceea ce vreau să spun prin ”Doctrina Șocului”.
    Raidul sistematic al sferei publice, în urmările unui dezastru. Când oamenii sunt mult prea focalizați pe urgența privind îngrijorările lor de zi cu zi, pentru a-și proteja interesele.

    Apreciază

  16. POATE CĂ PRIMUL ACT DE REZISTENȚĂ ESTE SĂ REFUZĂM SĂ PERMITEM CA MEMORIA NOASTRĂ COLECTIVĂ SĂ FIE ȘTEARSĂ!

    În 2008, NAOMI KLEIN a vizitat Villa Grimaldi cu Isabel Morel, văduva lui Orlando Letelier. Villa Grimaldi este un memorial al cruzimii regimului Pinochet și al eventualei sale înfrângeri.

    Vila Grimaldi a fost principalul centru de tortură din timpul politicii de șoc economic pe care am trăit-o. Este despre ceea ce vorbești tu, în cartea ta – celulele solitare de izolare în care puteai sta doar în picioare.
    Nu că l-aș fi iubit pe Pinochet, dar cred că el a fost profesorul nostru în multe lucruri. Am învățat despre diavol. (văduva lui Orlando Letelier.)

    În 1998, Pinochet a fost arestat în timp ce se afla la Londra. Vechiul său aliat, Margaret Tatcher i-a stat alături.
    Margaret Tatcher: ”Știu cât de mult îți datorăm ție!” (în numele cui vorbea jegoasa asta? În numele Ocultei mondialiste probabil, nu a poporului englez…)

    I-A LUAT 30 DE ANI EXPERIMENTULUI ECONOMIC TESTAT INIȚIAL DE PINOCHET PENTRU A-ȘI FACE DRUM ÎN JURUL LUMII, PÂNĂ-N IRAK, DAR SIMILITUDINILE DIN TRECUT ȘI PREZENT, SUNT UIMITOARE: între lagărele de concentrare ale lui Pinochet și centrul de detenție Guantanamo, al lui Bush, între disparițiile din Chile și cele din Irak, între experimentele lui Ewan Cameron și torturile făcute asupra prizonierilor din Abu Ghraib.

    În 1998, C.I.A. a acceptat să-i plătească compensații Janinei (femeia supusă la electroșocuri), ei și altor victime ale experimentelor lui Ewan Cameron.

    -Janine, ești mândră că ei au încercat să te distrugă, dar că tu ai luptat atât de mult și ai câștigat?
    -într-un fel, sunt…pentru că se pare că am ceva semințe puternice în mine. (râde! Râd amândouă..) E foarte greu să lupți cu guvernul. Oamenii îmi spuneau: Janine, nu te lupta cu guvernul! Ce te-a apucat? Sunt prea puternici! Dar am avut credința că voi câștiga…

    SFÂRȘITUL UNEI ERE:

    Stă în natura piețelor să fie volatile. Bulelor li se permite să se umfle ca apoi să se spargă în mod inevitabil. De la deregularizarea ”Big-Bangului” din anii 1980, au fost un număr de șocuri ale pieței.

    • În 1987, a fost LUNA NEAGRĂ. Piețele au căzut spectaculos. A fost cel mai mare declin procentual dintr-o zi, din istoria bursei.
    • În 1992, a fot MIERCUREA NEAGRĂ când speculatorii valutari au făcut averi pariind împotriva lirei.
    • În 1997, a fost CONTAGIUNEA ASIATICĂ când, într-un an, 600 de miliarde de dolari au dispărut de pe piețele de stoc asiatice.
    • În septembrie 2008, PIEȚELE FINANCIARE AU IMPLODAT! Spunea maimuța penibilă de Bush: ”Piața nu funcționează cum trebuie. A existat o răspândire largă de neâncredere. ” Ziarele: prăbușire! Cădere liberă! Sistemul financiar american se luptă ca să evite un cataclism! Vindeți! Baia de sânge a bancherilor!
    • Pe 15 septembrie LETHMAN BROTHERS a aplicat pentru capitolul 11 din Legea Falimentului. Cu toate acestea, o săptămână mai târziu, s-a auzit că angajații acelui birou din New York, vor primii bonusuri în valoare de 2,5 miliarde de dolari.

    Se estimează că firmele de pe Wall Street a plătit 18,4 miliarde de dolari în bonusuri anul trecut (2008), anul ”crizei”.

    În ciuda torentului de politici populiste, cum că să prindem pisicile grase și să-l apărăm pe omul de rând, să salvăm Main Street, nu Wall Street, NOI SUNTEM MARTORII UNUI TRANSFER DE AVERE DE O MĂRIME INCOMENSURABILĂ => ESTE UN TRANSFER DE AVERE DIN MÂINILE PUBLICE, DIN MÂINILE GUVERNULUI, COLECTATĂ DE LA OAMENII DE RÂND, SUB FORMĂ DE TAXE, ÎN MÂINILE CELOR MAI BOGATE CORPORAȚII ȘI PERSOANE DIN LUME.Inutil să spun, chiar aceleași persoane și corportații care au creeat această criză.

    ALAN GREENSPAN,former Chairman US Federal Reserve, o mumie vecină cu Tutankamon, ca și ăștia de la BNR-ul ”nostru”:
    ”Ne aflăm în mijlocul unui tsunamii al creditului ce se întâmplă o dată la un secol! Am găsit un defect, nu știu cât este de important sau de permanent, dar am fost foarte tulburat (oare?) de acest fapt.”

    În SUA, criza financiară a fost aceea care i-a asigurat lui Obama victoria electorală. Americanii au dorit să schimbe cursul.
    Această criză este înțeleasă clar de aproape toată lumea ca fiind rezultatul acestei ideologii particulare, a liberalizării și privatizării.

    DIMENSIUNEA CRIZEI, OFERĂ SPERANȚA PENTRU SCHIMBARE. DOCTRINA ȘOCULUI, CA STRATEGIE, SE BAZEAZĂ PE NECUNOAȘTEREA EI DE CĂTRE NOI, CA SĂ FUNCȚIONEZE.

    Ceea ce mi se pare cel mai plin de speranță privind criza economică actuală, este că această tactică dă semne de oboseală, pentru că acel element de surpriză, NUMAI EXISTĂ! L-am depășit și nu mai funcționează.
    Devenim rezistenți la șocuri.
    Ultima dată când lumea a suferit o criză financiară la fel de severă ca aceasta, oamenii s-au întros spre politicile keynesiene ale ”Noii Afaceri”.
    Mai mult de 1 milion de oameni au venit la Washington să asculte discursul inaugural al lui Obama. Mulți jurnaliști l-au comparat cu FDR.
    Se poartă multe discuții recent despre compararea lui Obama cu Franklin Delano Roosevelt. Așa că vreau să vorbesc puțin despre FDR, deoarece există o poveste interesantă despre FDR, și ar putea fi una apocrifă.
    Despre…atunci când a fost vizitat de o organizație sau uniune progresistă, propunându-i-se o politică progresistă, ce o doreau integrată în ”Noua Afacere”. El a ascultat până la capăt, apoi a întrebat: ”Acum du-te acolo și determină-mă s-o fac!” Și au făcut-o.
    În 1937, care a fost un an crucial pentu ”Noua Afacere”, știți câte greve au fost în țara asta? 4.740 de greve, durând până la 20 de zile.
    -Știți câte greve au fost în 2007?
    -Nu.
    -21!
    Acum, celălalt motiv pentru a ne aduce aminte de această istorie a luptei, este acela că ne spune un lucru foarte important. Ceva ce trebuie amintit în acest moment când atât de multe sunt în joc.
    Ne învață că, DACĂ DORIM RĂSPUNSURI LA ACESTE CRIZE ECONOMICE, LA CE TREBUIE CA SĂ NE ADUCĂ O LUME MAI SĂNĂTOASĂ, MAI DREAPTĂ, MAI PAȘNICĂ, VA TREBUI SĂ IEȘIM ÎN STRADĂ ȘI SĂ-I DETERMINĂM S-O FACĂ!
    Mulțumesc.
    Sfârșit.

    Apreciază

  17. Ce trist, UnCheșule…a murit de dimineață, un mare ziarist, Lucian Gheorghiu -:((((
    Mă uitam tot pe Cotidianul și am văzut zilele trecute cum Gheorghe Piperea în ”Arme silențioase pentru războaie tăcute”, scria/descria ”Doctrina șocului”…ai văzut și tu?

    Apreciază

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s