Controlul (7)

Articolele seriei: (1) | (2) | (3) | (4) | (5) | (6) | (8) | (9) | (10) | (11) | (12) | (13) | (14) | (15) | (16) | (17) | (18)


Este cazul să continuăm cu o organizația care a dispus de suficiente resurse, fiind totodată și cea căreia i s-a făcut multă publicitate.

CIA și controlul

Începuturi

Primul care a luat în considerare nevoia unei structuri dedicată războiului psihologic a fost generalul William Donovan – „Wild Bill” (Bill cel Nebun). Așa a apărut Biroul pentru Coordonarea Serviciilor Strategice (COI), devenit ulterior, în 1942, Biroul de Servicii Strategice (OSS). Nu este exclus ca Donovan să fi fost influențat și de alte aspecte, dincolo de propria intuiție, pentru că, așa cum afirmă John Marks în „The Search for the Manchurian Candidate” (În căutarea candidatului manciurian),

„Existența lobby-urilor clandestine, susținute de agenții britanici de spionaj în Statele Unite, l-au determinat pe președintele Franklin Roosevelt să înființeze organizația care în 1942 a luat numele de OSS… Învățând din experiența englezilor care i-au pus la dispoziție întreaga lor experiență, și probabil toate secretele pe care le dețineau, Donovan a înființat o întreagă organizație într-un domeniu care nici nu existase anterior.”

Printre primele încercări au fost cele dedicate găsirii unui „drog al adevărului”, util în desfășurarea interogatoriilor, dar și într-un domeniu numit ulterior „Candidatul Manciurian” (denumire preluată de la romanul omonim al lui Richard Condon apărut în 1959 și ecranizat chiar) caracterizat prin existența unor agenți și asasini programați prin hipnoză.

Biroul OSS a fost închis în 1945, iar conducerea operațiunilor serviciilor secrete a fost preluată de Allen Dulles și de CIA (Agenția Centrală de Spionaj). Pentru manipularea minții umane, s-a pus accentul pe utilizarea drogurilor, inventariindu-se spitalele pentru identificarea efectului acestora.

Acțiunile anterioare

Acțiunile CIA n-au fost decât partea devoalată a unui val ce începuse chiar mai devreme, odată cu eugenia și studiile în domeniul psihiatric al britanicilor, americanilor și naziștilor, sub tutela Noii Ordini Mondiale. Toate acestea au fost finanțate de Rockfeller și Masa Rotundă, a lui Cecil Rhodes, pomenită în episodul 5 al acestei serii.

Promotorii acestor acțiuni:

  • familia lui Averell Harriman, membră a ordinului Skull & Bones, promotori ai eugeniei încă de la începutul secolului; deținător majoritar al acțiunilor băncii Union Bank, Harriman a fost un activ susținător al ascensiunii lui Hitler; a fost numit director al Agenției Bilaterale de Securitate, funcție cu influență marea asupra serviciilor secrete atât americane, cât și britanice; a fost printre principalii responsabili de amplificare a eforturilor americane în privința operațiunilor de război deschis și psihologic, dar și promovarea unei orientări socialiste către un guvern unic;
  • Allen Dulles, primul director CIA, a cărui familie a fost printre primii susținători ai eugeniei, cu strânse legături financiare cu naziștii; unii membri ai familiei Dulles s-au căsătorit cu descendenții familiilor elveției Prevost și Mallet, care alături de familia regală britanică fuseseră spioni de talie mondială ai puterilor europene timp de sute de ani, despre aceștia afirmându-se și că au introdus masoneria de rit scoțian în SUA; Allen și John Foster Dulles au fost recrutați de „colonelul”(fără nici un grad militar) Edward House în cadrul Mesei Rotunde Rhodes, facilitându-se astfel inițierea ramurei americane a acestui grup sub denumirea de Consiliul de Relații Externe, finanțat de familiile Rockfeller, Morgan, Bernard Baruch, Warburg și alții.

… și continuarea

1920… Allen Dulles e numit prim-secretar al ambasadei Americane la Berlin, ulterior preluând și conducerea serviciilor secrete americane în Elveția. Dulles a fost șeful biroului din Berna la începutul anilor ’40, chiar în perioada în care efectele LSD-ului erau așa-zis descoperite oficial de către Dr. Albert Hoffman, cel care lucra pentru laboratoarele Sandoz. În aceeași perioadă, la doar 380 de km, la Dachau, naziștii experimentau pe deținuți controlul minții folosind mescalină și alte droguri…

Între timp, fratele, John Foster Dulles, e numit director șef al firmei de avocatură Sullivan și Cromwell, printre clienți avându-i și pe cei de la corporația I. G. Farben, condusă până în 1937 de familia Warburg, parteneri de afaceri ai Rockfeller-ilor… Mai târziu, Farben a fuzionat cu Standard Oil din New Jersey, ducând apoi la înființarea a sute de carteluri internaționale, care, în esență, reprezentau aceleași interese, fiind de fapt una și aceeași firmă. Emil Helfferich, președintele Standard Germany, a declarat tribunalului, după încheierea războiului, că fondurile Standard Oil au fost folosite pentru salariile ofițerilor SS ce supravegheau activitatea la Auschwitz. Iată un document despre o astfel de colaborare.

Experimentele de control al minții au luat amploare în 1947 sub coordonarea CIA, în cadrul proiectului BLUEBIRD, prin care se urmărea o „modificare ușor influențabilă a personalității” sub efectul drogurilor. Coordonator: Morse Allen.

Tot cam atunci, Marina SUA derula propriile experimente cu droguri, în cadrul Proiectului CHATTER, în căutarea unui „drog al adevărului”.

Printre alte serii de experimente, se numără și cele ale doctorului Harris Isbell aflat la conducerea Centrului de Cercetare a Fenomenelor de Dependență din Lexington. Folosind ca și cobai oameni de culoare dependenți de heroină, acesta a testat peste opt sute de substanțe chimice psiho-active. Într-unul din experimente, acesta le-a inoculat subiecțilorde patru ori doza normală de LSD, neîntrerupt, timp de 11 zile, trezindu-i cu electroșocuri atunci când adormeau.

Sidney Gotliebb, în cadrul Operațiunii „Midnight Climax” folosea prostituate pentru a atrage bărbați în clădiri din New York și San Francisco, unde aceștia erau drogați cu LSD fără știrea lor.

Printre artizanii proiectului MKULTRA și al programelor ce i-au urmat mulți dintre cei cinci mii de naziști aduși din Germania la finalul războiului prin intermediul operațiunii PAPERCLIP.

Exemple:

  • Karl Tauboek – expert nazist al drogurilorcu efect de sterilizare, chimist șef la I. G. Farben.
  • Theodore Wagner-Jauregg, Kurt Rarh și Hans Turnit – cercetători ale unor otrăvuri puternice (Sarin și Tabun).
  • Walter Schieber, ofițer SS, specialist în război chimic și gaze cu efecte asupra sistemului nervos.
  • Dr. Hubertus Strughold, care conform unui raport al Agenției israeliene de telegrafie din 1995:

    „Datorită dezvăluirilor privind trecutul sângeros al unui om de știință german recent decedat, oficialitățile plănuiesc înlăturarea numelui acestuia de pe un panou dedicat aviației SUA. În 1993, la puțin timp după dezvăluirile privind trecutul respectivului om de știință, portretul acestuia a fost înlăturat de pe un panou de onoare al eroilor din domeniul medical de la Universitatea de Stat din Ohio. Hubertus Strughold, decedat în 1986, fusese adus în secret în anul 1945, ca să lucreze în cadrul programului spațial, deși acesta era dat în urmărire, pentru a fi judecat la procesele de la Nüremberg. Biblioteca Școlii de Medicină Aerospațială de la Baza Aeriană de la Boorks, Texas, fusese denumită în onoarea lui Strughold, cel care ajutase la construirea costumelor presurizate utilizate de către astronauți, precum și a capsulelor spațiale americane. În calitate de director al Institutului pentru Medicină Aviatică a forțelor aeriene din Germania nazistă, Strughold participase în 1942 la o conferință la care se discutase despre diverse „experimente” pe ființe umane. Printre experimentele la care s-a făcut referire se numărau și tortura și uciderea deținuților din lagărele de concentrare de la Dachau.”

    Aici, se impune o mare precizare personală: chestia asta, prea seamănă cu rescrierea istoriei (ceva de genul practicilor Ministerului Adevărului din romanul lui Orwell, „1984”, sau cu mai recentele și mai cunoscutele de la noi intervenții ale Institutului Ellie Wiesell, care împlântat în spatele unui popor român amorțit, cenzurează și impune legi anti-naționale, împiedicând chiar recunoașterea publică pe care orice popor are libertatea s-o facă elitei și personalităților sale.

… și masoneria

O altă facțiune MKULTRA a fost reprezentată de reprezentanții Masoneriei de Rit Scoțian, cea care anterior finanțase cercetările în domeniul eugeniei. Astfel, doctorul Robert Hanna Felix, fusese directorul cercetărilor psihiatrice în cadrul Masoneriei de Rit Scoțian, dar și director al Institutului Național de Sănătate Mentală. Alt celebru mason al proiectului MKULTRA a fost Dr. Paul Hoch, finanțat de Centrul de Chimie al Armatei.

Diversitatea

Printre domeniile investigate prin MKULTRA se pot enumera: chirurgia cerebrală, inclusiv lobotomia; utilizarea șocurilor electrice și chimice; efectele stresului asupra ființelor umane, incluzând foamea, frica, oboseala, încarcerarea și tortura; analiza influenței narcoticelor; analiza scrisului; dezorientarea pe bază de ultrasunete, sunete sub pragul audibil și diverse vibrații; tehnici d interogatoriu; droguri ce îi făceau pe pacienți să vorbească, după care le provocau amnezia; privarea senzorială și „electrosomnul”; radiațiile; cercetări genetice, inclusiv diviziunea genelor și crearea de mutații; percepții extrasenzoriale; contuzii cauzate prin control la distanță; implanturi cerebrale și electrozi; utilizarea prostituatelor ca și agenți; produse hormonale și glandulare; gaze; otrăvuri; substanțe narcotice care puteau fi pulverizate; droguri, inclusiv LSD, amfetamine, morfină, nicotină, cloroform, ciuperci psihedelice, barbiturice, heroină, cocaină și marijuana.

Minim patru dintre aceste programe au fost dedicate copiilor, dar au fost derulate și acțiuni cu efecte de masă. Așa, spre exemplu, pe străzile New York=ului au circulat mașini cu țevi de eșapament modificate, ce răspândeau în atmosferă un gaz nespecificat care probabil conținea mari cantități de LSD. Acest drog a fost răspândit și în stațiile de metrou ale orașului, fără ca documentația asociată acestor acțiuni să menționeze efectele lor. Pentru că știa foarte clar că astfel de acțiuni sunt ilegale, angajații CIA erau obligați să le păstreze secretul. Pentru asta, în 1957 s-a emis un raport de ordin intern care avertiza:

„… este necesară adoptarea unor măsuri de precauție, nu doar pentru a proteja operațiunile pentru a nu fi divulgate unor forțe străine, dar de asemenea și pentru a le ascunde de ochii publicului american în general. Aducerea la cunoștința altora a faptului că agenția este implicată în activități non-etice și ilicite ar avea serioase rercursiuni în cercurile politice și diplomatice, de asemeneaserioase prejudicii îndeplinirii scopurilor propuse.”

Aplicație practică?

Și pentru că cercetarea fără aplicații practice parcă nu are sens, nu este de loc exclus ca, eliminarea lui Paul Robeson, vedetă TV și de cinema, dar și activist politic pentru drepturile negrilor în SUA, sau pentru mișcarea de independență a coloniilor conduse de personalități precum Jomo Kenyatta și Jawharlal Nehru, să fi fost una dintre „activitățile non-etice și ilegale” ale CIA…

Concret, în primăvara lui 1961, cu doar trei săptămâni înainte de eșecul CIA din „Golful Porcilor”, Robeson a vizitat Moscova, unde activitatea sa a inclus întâlniri, interviuri și discursuri. Următoarea oprire planificată era Cuba, unde avea programată o întâlnire cu Fidel Castro, pentru ca apoi să revină în SUA. Apropiații care-l însoțeau în Rusia au declarat că Robeson era „neobișnuit de bine dispus”, iar în urma unei petreceri surpriză, acesta s-a simțit brusc cuprins de un foarte puternic atac de paranoia, încercând să se sinucidă tăindu-și venele. Ulterior a fost internat la spitalul Priory din Londra, unde, în doar treizeci și șase de ore i s-au administrat nu mai puțin de cincizeci și patru de ședințe de șocuri electrice. Omul nu și-a mai revenit niciodată…

În 1999, fiul său a solicitat oficial or secrete britanice, americane și ruse să i se pună la dispoziție documentele secrete referitoare la vizita tatălui său la Moscova, precum și la tratamentul la care a fost supus. El consideră că simptomele manifestate de tatăl său ar sugera că fusese otrăvit de CIA cu o substanță chimică psiho-activă, numită HZ, pentru a-i împiedica ajungerea la Havana, încheindu-i brusc activitatea în cadrul mișcării pentru drepturile omului. Robeson Jr. susține că doi dintre doctorii ce l-au tratat la Londra aveau legătură cu programul MKULTRA…

Reformarea 😉

În 1963, programul MKULTRA a fost redenumit MK-SEARCH, continuând până în 1973.

Sub-proiectele sale includ și unul legat de paranormal și folosirea percepțiilor extra-senzoriale (ESP) în activitatea de spionaj.

Se spune că proiectul ar fi fost întrerupt în 1973, dar, unele documente ar atesta continuitatea lui până în 1984…

Prin 1977, Senatul SUA a convocat un comitet care să clarifice cumva tenebrosul proiect MKULTRA. Cu această ocazie, senatorul Edward Kennedy, în cadrul mărturiei, declara:

„Probabil faptul cel mai revoltător a fost acela că nu se știa numărul de subiecți umani asupra cărora se realizaseră experimente. Toate dosarele privitoare la aceste activități au fost distruse în ianuarie 1973, la ordinul directorului de atunci al CIA, Richard Helms. În pofida unor anchete stăruitoare atât din partea Subcomitetului pentru Sănătate, cât și a Comitetului de Cercetare a Serviciilor Secrete, nu a fost divulgată nici o înregistrare și nici o informație despre aceasta. Nimeni – nici măcar un singur om – nu își amintea nimic, nici directorul CIA care ordonase distrugerea documentelor, nici coordonatorul oficial al programului și nici unul dintre subalternii acestuia…”

Iar fostul ofițer CIA, Miles Copeland, confirmă practic bănuiala că proiectul MKULTRA s-a întins mult peste ceea ce s-a putut întrezări, din moment ce acesta îi declara ziaristului John Marks:

„Sub-comitetul numit de Congres care a făcut cercetări în această privință, a descoperit doar o infimă parte din ce a fost”

Nu e exclus ca și dr. Sidney Gottlieb, unul dintre coordonatorii MKULTRA să fi căzut în groapa săpată pentru alții… Prin 1999, când se derulau mai multe procese intentate de victimele ce solicitau compensații pentru experimentele la care au fost supuse de către CIA, conform unor persoane ce vorbiseră cu Gottlieb, acesta suspecta că CIA ar avea de gând să-i arunce în spate întreaga răspundere a atrocităților săvârșite în cadrul acestui proiect. Nefiind dispus să-și asume vina în numele Agenției, fiind gata să divulge totul, ce să vezi, „întâmplător” moare pe 10 martie 1999…

Chiar dacă puține, faptele aflate ar fi trebuit să conducă la desființarea CIA, așa cum propusese John F. Kennedy, cu puțin timp înainte de asasinare…

CIA a folosit cetățeni americani pentru experimentele de control al minții, dar și pentru alte tipuri de mutilare a ființelor împotriva voinței lor. Astfel de experimente au distrus viața, trupul și mintea multor ființe, toate aceste atrocități având loc în scopul Războiului Rece și structurilor militar-industriale. Congresul a estimat un număr de 23.000 de persoane asupra cărora s-ar fi experimentat, dar în lipsa documentelor asociate programului, e greu de înțeles cum s-a ajuns la această cifră. Mulți din cei care s-au aplecat asupra acestei probleme ar spune că cifra aceasta este o sub-estimare grosolană…

De reținut

CIA și agențiile ce i-au continuat „opera” (așa cum e Agenția Națională de Securitate) nu trebuie considerate mijloace de asigurare a securității poporului (american, în acest caz – dar să nu uităm că sunt și alții!), ci arme de control la nivel planetar, în mâna celor ce nu vor decât menținerea dominației asupra lumii.

Anunțuri

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s