Controlul (4)

Articolele seriei: (1) | (2) | (3) | (5) | (6) | (7) | (8) | (9) | (10) | (11) | (12) | (13) | (14) | (15) | (16) | (17) | (18)


Continuăm explorarea celor prezentate de Jim Keith în „Controlul maselor – Ingineria conștiinței umane”, vorbind despre procesul educativ al copiilor oficializat în sistemele de învățământ…

Îi putem numi „educatori” totalitariști… Ei sunt cei ce au conceput programe analitice, au scris manuale și-i consideră pe copii simple exemplare de studiu, numai buni pentru îndoctrinare. La noi, așa cum mai afirmă unii ziariști, sistemul de învățământ este centrat pe profesori. Însuși academicianul Solomon Marcus aduce grave acuze acestui sistem.

Simbolul societății Skull & Bones (Craniu & Oase)

Noi direcții

La începutul secolului XX, unul din ideologii educației americane a fost Daniel Coit Gilman, care studiase și la Universitatea din Berlin între 1854 și 1855, perioadă în care, acolo preda și Wihelm Wundt (pe care l-am pomenit în Controlul (3)). Stimabilul Gilman a fost și membru al societății Skull & Bones, societate ocultă, ce practică ritualuri și printre ai cărei membri s-au numărat – ce să vezi! – și cei doi foști președinți americani cu numele de Bush, dar și mulți alți actori importanți ai scenei politice americane. Deși pare greu de crezut, nu este exclusă ipoteza ca Skull & Bones să fie doar o fațadă a uneia din cele mai ascunse organizații secrete, Iluminații (Illuminati), dacă se ia în considerare faptul că se ghidează după o aceeași cartă, că a apărut la doar un an după ce grupul lui Adam Weishaupt a fost alungat din Bavaria și că una din inscripțiile din sanctum sanctorum al membrilor societății de la Universitatea din Yale este aproape identic formulată cu o ceremonie citată în Dovezi ale unei conspirații (Proofs of a conspiracy), o lucrare timpurie a lui John Robison (1739 – 1805), ce condamna acțiunile Iluminaților. La fel ca și Illuminati, membrii Skull & Bones își numesc grupul ca fiind „Ordinul”. Cei peste 2500 admiși în această gașcă secretă sunt conduse centralizat de un mic grup de familii printre care: Allen, Bundy, Gilman, Perkins, Wadsworth, Phelps și Lord, Harriman, Davison, Payne, Pillsbury, Weyerhauser sau Rockefeller.

Desigur că influența majoră a Skull & Bones asupra lumii se face prin intermediul politicii, promovându-și membrii la vărfurile de putere ale SUA. Dar influența lor nu se rezumă la asta. Membrii acestei organizații au preluat conducerea Universității Yale cândva spre sfârșitul de secol XVIII, pe vremea când pomenitul Gilman era profesor acolo. Din acel moment, toți rectorii acestei universități sunt fie membri ai ordinului, fie apropiați ai acestora.

Devenit rector al Universității John Hopkins, Daniel Coit Gilman a angajat un alt ucenic al lui Wundt – și el membru Skull & Bones -, Granville Stanley Hall la conducerea laboratorului de psihologie al universității. Tot el a fondat și Asociația Americană de Psihologie și Jurnalul American de Psihologie, fiind îndrumătorul carierei lui John Dewey, pedagogul promotor al Noii Ordini Mondiale și membru al mișcării socialiste Fabian.

Acest Dewey a fost printre primii care au promovat școala ca pe un mecanism al creării unei noi ordini mondiale socialiste, ca pe un o platformă dedicată „conformării” maselor și nu ca pe un loc unde să se învețe despre cei trei R (citiRe, scrieRe, aRitmetică). În acest sens, Dewey declara prin 1899:

„Copiii care gândesc individual strică armonia unei societăți colective care apare atunci când toți indivizii sunt interdependenți.”

Educația progresivă

Sistemul de educație progresivă al lui Dewey s-a bazat pe susținerea financiară a lui Rockfeller și Carnegie. Acest sistem „educativ”, deși sună frumos, ascunde în realitate un modus operandi al tehnicilor de spălare a creierelor promovate de către sovietici. Se acționa și încă se acționează conform directivelor lui Dewey: prostirea maselor cu scopul transformării acestora într-o unitate maleabilă, conform viziunii socialist-fabiene referitoare la o lume unică. Și în prezent se mai fac afirmații de tipul:

„profesorul … poate contribui foarte mult pentru a pregăti inimile și mințile copiilor pentru cooperarea și înțelegerea globabă … În vârful organizațiilor care vor asigura venirea guvernului unic trebuie să se afle școala, profesorul și învățământul organizat.” (v. Eric Samuelson – „A brief Chronology of Collectivism”, oct. 1997)

Un alt ucenic al lui Wundt, James McKeen Cattell, influențat puternic de fondatorul eugeniei, Francis Galton, după preluarea departamentului de psihologie al Universității Columbia, în 1891, și-a dedicat viața promovării doctrinei lui Wundt și a eugeniei. Alături de alții, a remodelat complet educația secolului XX în SUA, rezultatul fiind cel al situației actuale (devenită de actualitate și în România, de altfel), anume aceea că majoritatea absolvenților de liceu sunt persoane analfabete care nu pot nimic altceva decât să spună „da” lui Big Brother și ecranelor sale de televiziune.

Programe și medicamente

Menținerea majorității populație la un nivel ridicat de prostie are avantaje multiple pentru cei ce doresc controlul. În prezent, programe diverse de spălare a creierului sunt deja funcționale sub o mare diversitate de nume: Mastery Learning (Învățarea eficientă), Educația universală, Corpul comun al educației sau Educația orientată spre rezultat, programe denumite generic Goals 2000 (obiectivele mileniului trei). În SUA, astfel de programe au fost legiferate de către Bill Clinton în 1994, iar finanțarea asigurată de Rockfeller a produs deja sute de cărți pe piață care susțin Goals 2000, „un plan educațional de modificare a comportamentului bazat pe teoriile controlului și terapia realității.” Așa se poate înțelege că, de fapt, scopul programului este pur și simplu controlul populației și promovarea totalitarismului mondial.

Practic, se minimalizează studiul academic odată cu favorizarea diverselor tendințe „de cooperare”, inclusiv inocularea unor idei care să pregătească terenul în favoarea eugeniei în mintea copiilor, acceptarea homosexualității și libertinismului, sau avortul ca metodă de contracepție.

Iată exemple de „programe de viitor”:

  • „părinții ca profesori” – PAT (Parents as Teachers), care ar trebui să se numească mai corect „profesorii ca părinți”; prin acest program, fiecărui copil i se asociază un cod personal după care poate fi urmărit întreaga viață, în timp ce un „educator parental” vizitează elevul acasă de minim opt ori pe an, pentru a verifica dacă mămica și tăticul îi dau juniorului tranchilizantele și dacă își fac datoria de a-l programa astfel încât să devină un roboțel cuminte…
  • opțiunea Oregon” – a fost adoptată pe 5 decembrie 1994 cu unanimitate de voturi de către cabinetul Clinton și congresmenii din Oregon; un program dezvoltat de administrația foștilor guvernatori ai statului Oregon, Mark Hatfield și Neil Goldschmidt, redactat fiind de cel de-al doilea, membru al Comisiei Trilaterale; unul din obiectivele principale ale acestui program este tranziția lină a copiilor din școli spre viitoarele locuri de muncă, perioada de ucenicie fiind asigurată de către marile corporații; nu-i așa că sună cunoscut? Altă prevedere a programului: toți copiii născuți în acest stat să fie centralizați într-o uriașă bază de date; toți părinții ce așteaptă un copil trebuie să urmeze cursuri de formare parentală; după ce copilul merge la școală, profesorii și administratorii vor efectua vizite la domiciliu, pentru a stabili dacă familia e potrivită pentru creșterea copilului; familiile considerate necorespunzătoare, sau care manifestă un comportament „neglijent privind dezvoltarea”, pot fi destrămate fără drept de apel, iar copiii trimiși la casa de copii sau la alte instituții aflate sub tutela statului (ne amintim de cazul familiei Bodnariu din Norvegia).
  • distribuirea în masă a medicamentelor către elevi prin intermediul școlilor: în special amfetamine și Ritalin, folosite curent în școlile din SUA, despre care se afirmă:

    Amfetamina și Ritalinul provoacă și ele o descărcare de vasopresină, dar utilizarea frecventă a acestor droguri epuizează nivelurile de vasopresină.

Se estimează că între trei și cinci procente de copii sunt drogați cu Ritalin în SUA, adică nu mai puțin de două milioane de copii! Deoarece majoritatea celor cărora li se administrează sunt băieți, se estimează că 10 – 12 procente dintre elevii de sex masculin sunt aduși în stadiul de legumă prin intoxicare cu Ritalin. Culmea, profesorii – care desigur că nu au o pregătire medicală adecvată -, trebuie să identifice presupuse probleme care ar trebui rezolvate cu ajutorul medicamentelor. Printre acestea se enumeră și Atenția deficitară (ADD), Atenția deficitară datorată hiperactivității (ADHD). În realitate, existența acestor „afecțiuni” n-a fost dovedită niciodată în afara imaginației bolnave a unor așa-ziși medici și sociologi, fiind de fapt o combinație de probleme destul de comune la copii, incluzând incapacitatea de concentrare, nervozitate, neastâmpăr, întreruperea celorlalți și probleme disciplinare. De asemenea, nu s-a demonstrat existența vreunei anomalii cerebrale asociate cu ADD sau ADHD, în condițiile în care, administrarea îndelungată a Ritalin-ului (sau altor medicamente prescrise frecvent copiilor) a dus la apariția de tulburări de funcționare a creierului, inclusiv atrofie corticală.

  • televiziunea și celelalte mijloace media – sunt estimări care afirmă că, în medie, copiii petrec șase ore pe zi în fața calculatorului sau a televizorului, fapt ce duce automat la o diminuare a duratei atenției; stimulii vizuali ce se succed la un interval de trei-cinci secunde stimulează intenționat agitația, inducându-i copilului o reacție de răspuns la reclamele respective; e de mirare lipsa de concentrație a acestor copii?
  • abundența de conținut violent/sexual răspândit de televiziune, filme, jocuri video, muzică rap supra-saturată cu versuri pline de violență și aluzii sexuale;
  • atmosfera din familiile care au îmbrățișat idei ale personajului Dr. Spock, ale curentului New Age sunt de asemenea o sursă de probleme pentru disciplina copiilor;
  • contactul redus al părinților cu copiii; organizarea economico-socială actuală este astfel structurată încât, de regulă, ambii părinți sunt sclavi cu nomă întreagă, rămânându-le foarte puțin timp pentru contactul cu copiii, iar cazul uni-parental e și mai dureros; ne amintim de cele afirmate în ultimul său interviu de Aaron Russo în documentarul comentat aici, „Noua ordine mondială” referitor la planul promovării drepturilor femeii inițiat de Rockfeller.

Practic, problema învățământului public este cea care ține de însăși natura sa, care nu încurajează copiii să gândească creativ, ci îi îndoctrinează pentru a se conforma mediului exterior asemănător unei închisori.

Merită pomenită aici o afirmație din The people shapers:

„Pot vedea în bila mea de cristal că profesorii secolului XXI nu vor fi pregătiți în institutele de educație cum se petrece acum, ci mai degrabă în institute formate dintr-un amalgam de educație, medicină și farmacie. O bună parte din pregătirea dascălilor va fi dedicată însușirii psihologiei și psiho-farmaciei, care vor împuternici pe fiecare profesor să administreze medicamente care să influențeze învățarea și comportamentele legate de învățare.”

Anunțuri

4 gânduri despre „Controlul (4)

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s