Controlul (2)

Articolele seriei: (1) | (3) | (4) | (5) | (6) | (7) | (8) | (9) | (10) | (11) | (12) | (13) | (14) | (15) | (16) | (17) | (18)


Relativ recent, un post de televiziune (pare-mi-se ProTV) a transmis filmul „Teoria conspirației”, în care sub pretextul unei povești incredibile (un taximetrist zănatic din New York, Jerry Flecher, interpretat excepțional de  Mel Gibson, vede peste tot conspiraţii; nimeni nu-l crede, nici măcar avocata Alice Sutton, interpretată de Julia Roberts, pentru care Jerry are o slăbiciune şi pe care a salvat-o o dată din mâinile unor hoţi; când însă taximetristul este răpit şi torturat de agenţi CIA, ceea ce părea o țicneală devine mult mai credibil), se face o devoalare a programului MKUltra inițiat și coordonat de CIA.

Unul din capitolele cărții „Controlul minții”, intitulat chiar „Controlul minții” reliefează că foști militari și pușcăriași au afirmat că asupra lor s-au făcut experiențe de control mental, așa cum afirma John Ginter, fost deținut la închisoarea San Quentin:

„Am fost victima unei experienţe de modificare a comportamentului din cauza convingerilor mele politice. Vreau să afle lumea ce-am păţit ca să-și dea seama că guvernul Statelor Unite dezvoltă o tehnologie de control a minţii folosind cetăţeni ai Statelor Unite fără consimţământul lor.”

Se poate vedea și acționarea în judecată a NSA de către John St. Clair Akwei. Pentru a înțelege mai multe se poate vedea (printre altele și) articolul „Government Technology to Read Your Thoughts and Implant New Ones” (Tehnologia guvernamentală pentru citirea gândurilor și inducerea unora noi).

Inventatorul unei mașinării electronice de radiotelemetrie (Dr. Rubenstein) afirma că el va crea o mașinărie electronică ce va pătrunde în cele mai ascunse colţuri ale minţii și un sistem care să permită controlarea activităţii umane de la distanţă. În acest sens se poate vedea „Journey Into Madness – The True Story of Secret CIA Mind Control and Medical Abuse”.

În cadrul nebunei competiții a războiului rece, experiențele pentru controlul minții au început prin anii ’50 ai secolului XX, atât în SUA, cât și în URSS. Un astfel de experiment a fost cel aplicat profesorului John Ginter, experiment oprit la momentul în care acesta a încercat să se sinucidă. Mai ales că se obținuse și schimbarea mentalității sale, în sensul că deși înainte fusese un anti-sionist, urmare a experienței trăite a devenit marxist, cerând azil politic în Germania Democrată! A se vedea transcriptul interviului cu John Ginger din 1994.

Unii entuziaști scriau cam așa, prin 1993:

„Cunoscută sub numele de corecție acustico-psihică, capacitatea de a controla mințile și modifica comportarea civililor și soldaților va fi curând împărtășită atât de oficialitățile militare, medicale și politice americane, cât și de cele rusești, ne spun surse din Statele Unite și din Rusia”,

deși au fost și autori ruși care, mai puțin entuziaști scriau:

„De vreme ce a devenit posibilă pătrunderea și modificarea conținutului psihic al oamenilor în ciuda voinței și conștiinței lor folosindu-se tehnologia … rezultatele obținute pot ajunge pe alte mâini și pot fi folosite în scopuri inumane de manipulare a psihicului …. Opinia publică mondială nu poate privi cum se cuvine problemele ridicate de accesul direct la mintea omului”

Cu toate acestea, urmare a cercetărilor secrete, guvernul american (și oare numai el?) a început să folosească undele și tehnologia electromagnetică în poliție, armată și închisori. Spre exemplu, dr. Eduard Simpson-Kallas, cel care-l consultase pe Sirhan Sirhan, asasinul senatorului Robert Kennedy, era de părere că asasinul nu comisese această crimă din proprie voință, ci urmare a hipnozei, dorind să studieze cazul în continuare; din păcate s-a lovit de refuzul șefului adjunct al închisorii, James Parks, conflictul încheindu-se prin demisia doctorului… Întreaga poveste poate fi găsită aici.

Sub pretextul „securității naționale”, orice încercare de prezentare a experiențelor pentru controlul minții au încercat a fi blocate:

„Există o birocrație crescândă are se ocupă de învăluirea guvernelor naționale și a unor instituții particulare în secret și securitatea [națională] este invocată cu predilecție când se acționează în justiție, chiar și atunci când se dovedește încălcarea legii.

Asta scria Ginter. Cu alte cuvinte, deși se dovedește că legea e încălcată, există ceva deasupra legii, deși, culmea, se afirmă că nimic nu-i deasupra legii!… Nu-i așa că-i nostim?

Între timp, s-au înființat diverse instituții dedicate controlului minții: Solano Institute For Medical and Psychiatric Research, o alta înființată de Dr. Louis Jolyon în 1973 cu scopul de a controla mintea sub pretextul „studiului comportamentului violent”, cu subiecții selectați dintre pușcăriași (datorită protestelor, deși Ronald Reagen a anunțat public viitorul „studiu”, acesta a trebuit făcut „pe furiș”).

Tot mai multe  ictime ale acestor „cercetări” au apărut în public: David Fratus din Utah, Perry Dardar din Louisiana, Gregory Lambros care prin intermediul unei firme de avocați a încercat să adine date despre aceste experiențe. O sursă importantă de informații suplimentare este pagina Mind Control: America’s Secret War A History Channel Video Documentary Deasemenea, apar cărți precum Operation Mind Control, sau CKLN-FM Mind Control Series, sau cea a lui John D. Lamothe (în română), iar istorii despre distrugerea minții și personalității dizidenților din spitalele și închisorile comuniste s-au mai spus.

Iată și:

Surse de documentare suplimentară (parțială):

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Controlul (2)

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s