Despre asumare

Profitând de vânzoleala PNL-istă legată de candidatul partidului la primăria generală a Bucureștiului, de modul în care, presiunea media (și nu numai) a dus la abandonarea cursei (ne-începute) de către Marian Munteanu, s-ar impune câteva cuvinte despre… asumare!

Așadar, ce înseamnă asumarea? DEX-ul ne spune că asumarea este „acțiunea de a asuma și rezultatul ei”, iar a asuma înseamnă:

„A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere.”

Așadar, asumarea pare a fi ceva destul de personal și mai ales ceva care nu prea are legătură cu grupurile, fie ele partide politice, comitete, „comiții” și alte asemenea… Da, diverși purtători de cuvânt folosesc acest substantiv în asociere cu grupuri de oameni, dar în astfel de cazuri, cuvântul e golit de conținut și demonetizat. De ce? Păi dacă citim cu atenție definiția asumării, ea se referă atât la acțiunea de a asuma în sine, dar și la rezultatul acesteia! Iar partea cu rezultatul, mai ales dacă acesta e negativ, e mai greu de însușit în grup!

Există chiar o vorbă care spune că dacă vrei să îngropi o problemă, atunci creezi o comisie. Comisie care să analizeze, cerceteze, discute…

Așa că, rămân la părerea că asumarea este o chestie strict personală. Iar asumarea responsabilității de a fi candidat pentru o funcție publică ar trebui să fie un act personal încărcat de multiple… gânduri, îngrijorări, apăsări și alte asemenea, legate pe termen scurt de competiția la care urmează să participe candidatul, dar și de responsabilitățile la care trebuie să facă față în cazul victoriei… Din păcate, de prea multe ori, grupurile de interese economice – numite la noi „partide politice” – au distrus semnificația noțiunii de asumare…

În realitate, actualele cercetări penale care bântuie țara arată o față hidoasă a celor care „și-au asumat” în ultimul sfert de secol funcții de decizie (și nu neapărat de conducere) ale destinelor comunităților locale, fie ele fabrici, uzine, localități, județe și chiar întreaga țară… Aflăm astfel că grupuri de-a dreptul mafiote au considerat țara asta ca fiind doar o modalitate de îmbogățire, organizându-se în așa fel încât, oferind un circ foarte ieftin unui popor nepregătit pentru așa ceva, să poată fura în voie. Iar când nu s-au mai înțeles la „împărțirea mălaiului” au umplut ecranele televizoarelor cu „doctrine politice” chipurile divergente… Și-au dat la gioale și au ținut oamenii cu sufletul la gură nopți întregi cu „lupte politice”, când de fapt, lucrurile erau mult mai simple: bătaia era pe „mălai”…

La asta s-a redus de fapt asumarea pe care și-a permis-o „clasa politică” românească a ultimilor 25 de ani…

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Despre asumare

  1. Într-adevăr, asumarea responsabilității este asumată, sau nu…-:) Ca să-ți asumi responsabilitatea, înseamă să posezi conștiență și conșiință. Prima te face lucid în ceea ce privește înhămarea într-o asemenea funcție, a doua îți activează simțul moral în privința administrării borcanului cu miere care ți s-a dat spre păstrare, pentru a-l împarți eventual după nevoi, necesități, nu să fugi cu el acasă, sau peste hotare!

    Apreciază

Comentați!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s